161 matches
-
mod subteran, materializându-se în activitatea mai multor grupuri și cenacluri literare. Din 1990, s-au publicat multe dintre operele cenzurate în deceniile anterioare; noile creații reflectă direct schimbarea regimului politic în România către unul permisiv. Primele reacții împotriva poeticii moderniste „oficiale” a anilor șaizeci au venit de la „grupul oniric” (Leonid Dimov, Emil Brumaru, Vintilă Ivănceanu, Dumitru Țepeneag). Lor li se vor adăuga, dar nu în mod necesar programatic, mai vechea Școală de la Târgoviște a prozatorilor Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu
Literatura română postmodernă () [Corola-website/Science/312094_a_313423]
-
proiecte ca independent cu Compania de Producție a cărui fondator este, numită "BlackSeaLion Films și studiază alte abordări dramatice, lucrând la o teza al carui subiect este studiul bazelor interpretării actoricești, de înainte ca acesta să devină saltimbanc, până la interpretarea modernista minimalistă, realistă a actorului modern, influența subliminala a culorilor în arta plastică și cinematografică, acțiunea să asupra sezorilor psihici dramatici ai audienței, modul culorilor și al compoziției de a influența momentul dramatic odată expus pe pânză, hârtie, pe peliculă sau
Theodor Halacu-Nicon () [Corola-website/Science/311989_a_313318]
-
întotdeauna credincioasă principiilor sale, a creat un număr mare de poveștiri scurte, poeme epice, nuvele și romane. La sfârșitul primului deceniu al secolului al XX-lea, ea a fost recunoscută ca fiind una dintre cele mai mari prozatoare ale școlii moderniste ale literaturii ucrainene. Olga Kobyleanska și-a început cariera literară cu povestirea "Liudina" publicată în revista Zoria (în ) din Liov. A devenit o susținătoare a independenței și emancipării femeilor în romanul său "Țarivna" (Cernăuți, 1895). După aceasta, Kobyleanska a publicat
Olga Kobyleanska () [Corola-website/Science/309544_a_310873]
-
primește informații precise constant de la narator (a cărui voce se aude în off) precum și datorită stilului neconvențional în care s-a filmat. Au fost utilizate numeroase filtre creând o varietate cromatică filmului, mișcări de aparat și încadraturi specifice cinematografiei post moderniste precum și utilizarea de efecte speciale (privirea de rămas bun a peștelui și topirea lui ) deși nu este un film S.F. sau basm. Bruno de Bonne a fost director de imagine. Numele original „le fabuleux destin d’Amélie Poulain” al cărui
Amélie () [Corola-website/Science/314147_a_315476]
-
a ascuns împreună cu poetul Paul Celan în pivniță unei fabrici. Acolo cei doi au avut multe discuții în jurul literaturii și a poeziilor pe care le scriau. Se crede că Celan a influențat stilul lui Roșe Ausländer într-o direcție mai modernista. După izgonirea trupelor hitleriste și intrarea armatei sovietice în Cernăuți, Roșe Ausländer a plecat iarăși în Statele Unite, unde i s-a redat cetățenia. Experiență războiului a determinat-o să se simtă incapabilă din punct de vedere psihologic de a mai
Rose Ausländer () [Corola-website/Science/308982_a_310311]
-
formă“ poate fi „impasibila“, sculpturala, dar foarte pură în liniile sale. Detestarea „incoerentei ideii“, a „incorectitudinii limbajului“ rămâne punctul invulnerabil al parnasienilor. În literatura română, încă din 1880 și până în perioada interbelică, alături de simbolism, parnasianismul a reprezentat o notabilă direcție modernista a poeziei noi / decadente, direcție promovată - în „simbioza parnasianism-simbolism“ - îndeosebi de revistele «Literatorul» (București), «Vieața nouă» (București), «Versuri și proza» (Iași) etc. Primele semne ale parnasianismului și-au făcut apariția în literatura română, între 1866 și 1869, în «Pasteluri» de
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
Mendelssohn, Halévy, Meyerbeer, Haydn, Onslow (1784-1853), Massenet, Audran și Lecoq, etc. În schimb, el indică în câteva rânduri lipsa de apreciere la adresa muzicii lui Wagner (1813-1883), poate din cauza că acesta îi era contemporan, iar muzică să i se părea prea modernista. În capitolul VII, Jules Verne evocă și câțiva pictori celebri ai perioadei clasice și ai epocii sale, calificând impresionismul și futurismul că "„ciumă decadenta”". Cvartetul francez este compus din:
Insula cu elice () [Corola-website/Science/319136_a_320465]
-
prăbușire, precum și a acoperișului. Lucrările s-au efectuat după planurile arhitecților Gheorghe Pintilescu și Constantin Rabiniuc, șef de santier fiind inginerul Galan. Clădirea a fost reconstruită într-o manieră modernă ce îmbină elemente arhitecturale autohtone de tip medieval cu altele moderniste, cu placaje de cărămidă aparentă de tip Bracta, constituindu-se într-o punte de legătură între clădirile medievale din centrul orașului și noul ansamblu de locuințe din vecinătate. Interiorul edificiului a fost reamenajat prin construirea unei spațioase săli de spectacole
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
intrat în scenă și au împins skateboardingul și mai sus. Popularitatea skateboardingului a început să crească din nou în anii 90′, de data asta cu o atitudine mult mai riscantă datorită coincidentei creșterii curentului punk și deconectării sau frustrarea post modernista. Imaginea punkerului skater nerovos a ieșit la suprafață tare și mândră. Noua imagine nu a făcut decât să alimenteze popularitatea skateboardingului. În 1995 ESPN au ținut primul concurs “Extreme Games” în Rhode Island. Primul X-Games a fost un succes uriaș
Skateboard () [Corola-website/Science/316349_a_317678]
-
care talentul lui Gopo în filmele cu actori s-a apropiat de nivelul geniului din filmele animate cu Omulețul. Criticul sus-menționat comentează următoarele: "„Mult mai bine organizat, în schimb, se relevă De-aș fi Harap Alb, o viziune din nou modernistă asupra basmului clasic al lui Creangă, care îmbină detașarea cu implicarea, și formula „basm în basm” cu autoreferențialitatea și autoconținerea, ca o adevărată serie interminabilă de păpuși Matrioșka. Nu puține sunt opiniile conform cărora, prin această parafrază, talentul lui Gopo
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
precum aruncatul zarurilor. Lucrările sale sunt populate de labirinturi și hărți, unde spațiul psihologic, imaginar și istoric este pus într-o ordine aparentă. Marius Bercea este cunoscut pentru picturile sale pline de culoare, de mari dimensiuni, care adeseori combină arhitectură modernista cu elemente fantastice. Lucrările lui combină momente ale vietii de zi cu zi în medii închise sau deschise că pasaje sumbre de trecere: drumuri, încăperi cu uși deschise spre alte încăperi, piețe largi. Marius Bercea, Guardians of the Molecules, 2016
Maeștri și discipoli: Expoziție cu nouă artiști clujeni, la New York by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105860_a_107152]