494 matches
-
decor înecat în ceață, fără orizont, fără „cântec, nici speranțe”, în care cerul însuși pare a se fi prăbușit în gol. În general, C. folosește un limbaj poetic indirect, sugerând prin metafore și imagini drama sa, sub influența vizibilă a moderniștilor români. Cele câteva proze scurte din periodice - Petale în furtună, Prăbușiri, Înfrângeri, Declasări ș.a. - se situează în aceeași zonă tenebroasă, populată de personaje bolnave, cu un destin vitreg. SCRIERI: Declin, Focșani, 1934; Mări moarte, Focșani, 1937. Repere bibliografice: Ionescu, Război
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286043_a_287372]
-
proprii. În O slăbiciune pentru pisici (1997), viața creatorilor de literatură este studiată laolaltă cu textele. Îngrijește mai multe antologii, printre care și una notabilă prin simplitate și reprezentativitate, Mica antologie a poeziei române (1998), cuprinzând 66 de nume, de la moderniști până la optzeciști. SCRIERI: La noapte, pe strada Toamnei, București, 1993; Doamna Ovary (dicționar antologic), București, 1993; O slăbiciune pentru pisici, București, 1997; Păcatele tinereților, Constanța, 1999. Antologii: Iubiri subversive. Cele mai bune povestiri, București, 1997; Mica antologie a poeziei române
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285780_a_287109]
-
amplificată artistic prin detalii simbolice pregnante. Gândul la o maladie apăsătoare reclamă, în poeziile sale, o permanentă convorbire, la modul liric, cu cititorul, cu semenul aflat în suferință, într-un limbaj familiar, dar grav deopotrivă. Astfel se configurează un autentic modernist ce nu renunță definitiv la nota meditativă clasică. Folosind un instrumentar imagistic similar celui din pictura impresioniștilor, I. descinde într-o zonă de neliniște aproape firească, în care se întrevăd însă tensiuni mai adânci. Atras de literatura italiană și franceză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287516_a_288845]
-
spațiale le înlocuiesc astfel pe cele cronologice. Cum voi argumenta mai tîrziu, aceasta este o trăsătură semnificativă a stilului narativ al lui Proust, iar el nu poate fi ușor analizat la nivelul textului, ori al fabulei. Proust, ca și alți moderniști (de exemplu, Virginia Woolf), dar mergînd pînă la extrem, își face povestirea extrem de vizuală. Dacă o astfel de serie ar fi să fie construită în întregime după criterii spațiale sau de altă natură (asocierea ar fi un exemplu), textul nu
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
de interpretări, de limbaj, de simboluri, de reguli. Acest angajament pentru idealism și holism are implicații în ceea ce privește modul în care trebuie gândită și studiată politica mondială.30 Deși se afirmă faptul că abordarea constructivistă nu este uniformă 31, toți constructiviștii (moderniști, lingviști moderniști, critici) împărtășesc două înțelesuri, pe care Stefano Guzzini le-a sintetizat în felul următor: "construcția socială a cunoașterii și construcția socială a realității.32 Inițial, când termenul a fost introdus de Nicholas Onuf, acesta s-a referit în
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
modul ironic. Poezia lui are toate șansele să pară și, mai mult decât atât, să fie, o mostră de text inaderent la trendul epocii, dar aderent - în limitele valorii sale - la arhiva poeziei universale, de la baladescul medieval asumat la baladescul modernist estetizant. SCRIERI: Troienii, București, 1983; Lumina și uitarea, București, 1989. Traduceri: Mircea Zaciu, Ion Agârbiceanu, București, 1983; John Barth, Varieteu pe apă, pref. Geta Dumitriu, București, 1992. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Prima verba, RL, 1984, 11; Alexandru Condeescu, „Troienii”, LCF
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]
-
interbelic (fapt care-i apropie de neomodernismul anilor '60), dar au și repudiat sau parodiat alte direcții (anticipând astfel postmodernismul optzecist). Prin urmare, pe următoarea spirală a evoluției poeziei române, așa cum generația albatrosistă (cu destinul ei frânt) se opusese discursului modernist, tot astfel generația '80 se detașează polemic față de neomodernismul anilor '60. Corpusul de texte este bine selectat, amplele resurse teoretice sunt adecvat utilizate, structura cărții probează o gândire critică matură a autoarei. Citind serioasa cercetare a Cristinei Ciobanu, finalizată în
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
far as the topics tackled and the 'recommended' sources of inspiration are concerned, this truly is a decade of transition. In this respect one can notice the vacillations, the hesitations of some of the poets who made their debut with modernist poems, some even influenced by the avant-garde, only to be converted to the poetry of social inspiration, praising the class struggle. The poetry of the fifth century which actually left an imprint in the history of Romanian literature mostly pertains
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a atinge însă iluzia „operei nețărmurite”. Cu eseurile din Cultura ca interior (2001) P. se manifestă din nou ca fin anglist ce evoluează pe arii largi: de la „reverberații shakespeariene” la romanticul Samuel Coleridge și la victorienele surori Brontë ori la moderniștii T.S. Eliot, Virginia Woolf, Malcom Lowry și până la autori intens traduși în zilele noastre, precum Angela Carter sau Vladimir Nabokov. În analize care vădesc erudiție și rigoare academică, autoarea își pune în valoare sensibilitatea poetică, apropiindu-și intuitiv operele, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
de abordare al prozei lui Brătescu-Voinești. C. a mai consacrat studii speciale lui V. Alecsandri, T. Maiorescu, Al. Macedonski, Mihail Dragomirescu, T. Arghezi, Gabriel Donna, Nichifor Crainic. Pe Lovinescu îl atacă într-o broșură intitulată ironic Un mare critic român modernist, domnul Eugeniu Lovinescu (1927). Un paragraf e acordat poeziei Melița a lui M. Beniuc în studiul De la metaforă la simbol din volumul Expresivitatea limbii române (1942). Se învederează din nou, odată cu o solidă știință de carte și opțiunea fermă pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
pînă în prezent a lui G. Călinescu. Dacă în alte sinteze de istorie literară - neotradiționaliste - ale momentului (N. Iorga, D. Murărașu) m. - de la simbolism la diferitele avangarde - e contestat global, în replică la asimilarea operată de E. Lovinescu, în capitolul Moderniștii al Istoriei... călinesciene m. nu mai apare ca trendul ofensiv definitoriu pentru prima jumătate a secolului al XX-lea, ci ca o dispersie de fizionomii particulare, gravitând (sau nu) în jurul unor centre diverse, cu două puncte de relief înalt: „momentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
automată de apărare, a existat în Răsăritul creștin un refuz al istoriei și al modernității, pe care monahii tradiționaliști îl mai predică și astăzi. Disputa dintre slavofili și occidentaliști în secolul al XIX-lea rusesc sau cea dintre tradiționaliștii și moderniștii români în prima parte a secolului XX au făcut să se ciocnească aprig refuzul istoriei occidentale și dorința de îmbarcare rapidă în această istorie, scop în care bagajele tradiției răsăritene trebuiau abandonate. Intelectualii interbelici, printre care Mircea Eliade și Constantin
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
oltenii Ion Pillat, Adrian Maniu, Nichifor Crainic, Gib I. Mihăescu, de moldovenii Mihail Sadoveanu, G. Topîrceanu, Demostene Botez, Al. O. Teodoreanu, Al. A. Philippide; sămănătoriști ca Ecaterina Pitiș, George Voevidca și Ion Buzdugan semnează în aceleași pagini cu simboliști și moderniști precum D. Karnabatt, Tudor Arghezi, G. Bacovia, Ion Vinea. O direcție încearcă să traseze, de îndată ce începe să publice și articole, Nichifor Crainic. Eseul Iisus în țara mea (11-12/1923) prefigurează întreaga ideologie literară gândiristă. Paralel cu închegarea unei doctrine, cuprinsul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
pentru înțelegerea ambelor formule de creație. Relevantă este abordarea lui I. L. Caragiale din unghiul personalității și al operei, văzut ca victimă a liberalismului politic, dar și a propriului „liberalism” în viziunea literară, dovadă stând atacurile la adresa scriitorului venite de la proaspeții moderniști. O lacună de cunoaștere este eliminată prin reexaminarea polemicii dintre socialiști și Al. Vlahuță la 1894, polemică premonitorie, care anunța conflictul represiv dintre critica de partid a anilor postbelici și creația scriitoricească. Eseul Umbra lui Tudor Vladimirescu, o înnoire a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
colateralului” însuflețește acest univers: neșansa, nenorocul, boala, degradarea, oroarea, răul interior, moartea - ca premise „pozitive”, ca modalități de a accede la valorile opuse. Discursul poetic se constituie astfel în discurs al unei ontologii. De aceea, analogiile cu simboliștii francezi, cu moderniștii E.A. Poe ori T.S. Eliot, cu poeți precum Emil Botta, Virgil Mazilescu, Cristian Popescu, raportările la optzecism și nouăzecism nu spun prea mult despre adevărul poeziei lui P. E o lirică bine structurată, ce se distinge printr-o profunzime și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
ritm epuizant, "ca un tractor" (cum afirmă undeva cu autoironică mândrie). Respinge, în bloc, literatura contemporană (modernismul, textualismul etc.), pe motiv că este "ne-suferită": "Noi nu avem o literatură de trecere între marii realiști dintre cele două războaie și moderniștii noștri inhermetizați. Într-o lume hipersătulă de proză, pot apărea și experiențe, dar în lumea noastră (în care umblă pe străzi urlând adevărurile nebăgate în seamă) excesul de stil e sinonim cu excesul de prudență, mitocoseală, ploieștism"17. Consideră apoi
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
consideră lumea așa cum poate fi imaginată sau discutată, constructivismul susține faptul că nu toate afirmațiile au aceeași valoare epistemică și că există numai unele fundamente pentru cunoaștere care trebuie luate în considerare. În plus, în ciuda divergențelor de opinii între constructiviști (moderniști, lingviști, radicali, critici), constructivismul se bazează pe două interpretări esențiale: "construcția socială a cunoașterii și construcția realității sociale"10. Aceste două interpretări reprezintă baza fundamentală a constructivismului, în sensul că, pe de o parte, lumea materială poate fi cunoscută, fără
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
cel care te primește, poate viitorul șef, nu este un adolescent cu păr zburlit, șapca cu cozorogul într-o parte și cu turul pantalonilor atârnând până la genunchi. Dacă te vei prezenta așa, nu vei avea nici o șansă, chiar dacă ești ultra modernist, frumoas, deștept și puternic. Îmi amintesc de o înțelepciune preluată de la Dale Carnegie care spunea așa: „În ceea ce mă privește, mă dau în vânt după fragi cu smântână, dar când mă duc la pescuit pe lacul Mein, nu pun în
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
mirosi urât, dar pentru bărbatul creștin, femeia evreică ar mirosi și mai urât. Vezi În acest sens o sugestivă zicătoare populară a șvabilor : Abraham pute a usturoi, Dar Sara pute cât doi <endnote id="(83, p. 108)"/>. Sarcastic, poetul evreu modernist Sergiu Dan (Isidor Rotman, 1903-1976) scria la rândul său : „Amelia sufăr,/ Dar nu pot mirosi ovreicile./ Iubesc mai mult pe fratele tău/ decât pe tine,/ du-te !” (Contimporanul, nr. 77, 1927). Explicația mitologico-teologică Duhoarea pe care o degajă „evreul imaginar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un viitor mai bun, printr-o combinație de politici controlate de stat și voluntariat cetățenesc. Totodată, modul În care au sintetizat tradiția și modernitatea i-a ajutat pe eugeniști să medieze disputele aparent ireconciliabile dintre conservatorii tradiționaliști și oponenții lor - moderniștii pro-europenizare. Cartea de față studiază principalele teme care au format nucleul argumentelor și programelor eugeniste, fără să Își propună să ofere o istorie completă a mișcării eugeniste din România. Istoria instituțională sau pur intelectuală a mișcării eugeniste ar contribui la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
provocările sale - ca dorință de recuperare a trecutului, ca o formă de nostalgie culturală. Eugeniștii nu se Încadrează foarte fidel În acest curent, deoarece ei susțin necesitatea de a mobiliza tradițiile și nu de a le conserva. Distanța ireconciliabilă dintre moderniștii proeuropeni și tradiționaliștii antioccidentali nu este atât de vizibilă pe cât au Încercat să o prezinte participanții la dezbaterea despre modernizare din anii 1920 și 1930. Pe parcursul cărții, subliniez faptul că În discursul eugenist coexistă paradoxal noul și vechiul, argumentele raționaliste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
În aceste domenii și că, mai mult, risca pierderea tradițiilor sale „autentice” În procesul de modernizare 72. Ceea ce disputau aceste tabere era, În esență, chiar definiția „romanității” și a destinului țării. Părea să existe foarte puțin loc pentru compromisuri Între moderniști și oponenții lor, tradiționaliștii, pentru că cele două orientări erau În dezacord asupra unor lucruri elementare, cum ar fi identitatea și scopul națiunii române. În această dezbatere aparent ireconciliabilă, eugeniștii ofereau un nou model de construcție identitară, care păstra atât nevoia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
teoriile eugeniste realizau o critică foarte puternică a ideilor democratice liberale pe care mulți promotori români ai modernizării le așezau la baza progresului țării, ele ofereau, În același timp, soluții pentru problemele sociale bazate pe argumente științifice care, pentru aceiași moderniști, erau greu de combătut și uneori de-a dreptul convingătoare. De fapt, asemenea lui Andrei, mulți alți intelectuali români, de la geograful Simion Mehedinți până la endocrinologul Gheoghe Marinescu, găseau În știință o modalitate de transgresare a controverselor nerezolvate ce se purtau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
analfabetă, ideologia eugenistă oferea o nouă paradigmă de organizare a instituțiilor politice și sociale: eugeniștii au contribuit la acceptarea științei ca modalitate fundamentală de a observa, evalua și organiza România contemporană 3. În sfârșit, În cadrul disputei proeminente a vremii, Între moderniști și tradiționaliști, eugeniștii s-au identificat ca aparținând unei școli de gândire promodernistă. Până acum, istoricii au luat În discuție această dezbatere mai ales În legătură cu unele curente literare și politice 4. Cu toate acestea, dezbaterea asupra modernizării era mai largă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
rurale? Avea România nevoie de instituții și structuri politice de tip european sau de unele mai „autentice”, bazate pe tradițiile ancestrale? Moldovan vorbea dintr-un cu totul alt unghi. El părea să-și fi asumat o poziție de compromis Între moderniști și tradiționaliști, susținând că „abia din colaborarea ori coordonarea principiului biologic, individualist și social poate rezulta evoluția optimă”8. Prezentând eugenia ca pe o abordare moderată a modernizării, Moldovan urmărea să răspundă Îndoielilor exprimate de numeroși intelectuali și practicanți de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]