193 matches
-
de Argeș. Este important a aminti aici intervenția de substanță a lui Petre Antonescu în chestiunea raportului arhitecturii ortodoxe noi cu chestiunea identității și a noilor materiale, din expunerea "Biserici noui după cutremur", făcută la Academia Română la 1 mai 194219. Modernizator chiar atunci când formele propuse nu o dovedesc explicit, discursul lui Antonescu vorbește despre devenirea în timp a formelor arhitecturii de cult creștin în procesul de aducere la zi a materialelor; ca un corolar contemporan, despre necesitatea de a trece la
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
vieții publice (Hitchins, 1998, p. 15). Rămas în conștiința istorică românească mai degrabă ca "sistema fatală" care "a supt măduva țării", făcând ca "nefericirea țării rumânești să ajungă la vârf", "veacul de durere" al epocii fanariote ascunde un amplu proces modernizator suferit de societățile principatelor dunărene (Aaron, 1835, pp. xviii, xii). Corectând astigmatismele opticii naționaliste, F. Constantiniu (2011) pledează pentru ideea că "secolul fanariot" (1711-1821) ar putea fi numit, dacă ar fi privit dintr-un alt unghi, "secolul reformelor" (p. 180
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pledează pentru ideea că "secolul fanariot" (1711-1821) ar putea fi numit, dacă ar fi privit dintr-un alt unghi, "secolul reformelor" (p. 180), ținând cont de amploarea și sistematicitatea cu care toate sectoarele vieții publice au fost supuse unui revizuiri modernizatoare. Decisivă a fost reforma fiscală, care a presupus introducerea unei dări globale (rupta) ce trebuia plătită la patru termene anuale, minimizarea categoriilor de scutiți fiscal și eliminarea răspunderii fiscale colective (Constantiniu, 2011, p. 181). La fel de importantă s-a dovedit a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cei care au rămas locului și cei care au părăsit provincia alături de legiunile și administrația romane făcându-se pe criterii socioeconomice. Pe fondul ideologiilor sămănătoriste și țărăniste care operau o reducție a românismului la ruralitatea arhaică necontaminată de străinismul occidental modernizator, nici nu e de mirare că s-a insistat asupra faptului că cei care au rămas au fost țăranii, iar cei care au părăsit provincia au fost bogații: "parte din oamenii bogați și unii locuitori ai orașelor, lipsiți de apărarea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
matca maționalistă în cadrul căreia s-a configurat istoricește. Reforma învățământului din 1948 a produs o bifurcație în traseul evolutiv al educației românești. Pe plan cantitativ, în privința bazei materiale și a cadrului formal, noua lege continua reformele în sensul desăvârșirii proiectului modernizator început odată cu 1864. Pe plan calitativ însă, al conținutului informativ și al fondului ideologic, decretul 175 publicat în Monitorul Oficial din 3 august 1948 a venit în răspărul tradiției încetățenite pe durata ultimului secol. Decretul nr. 175 pentru reforma învățământului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu tradiția educațională osificată până la momentul respectiv. Cu privire la învățământul primar și gimnazial, aceasta opinie consensuală este chestionabilă. Privită în perspectivă istorică, à la longue, pachetul de reforme cuprins în legea din 1948 prezintă totuși o serie de continuități cu proiectul modernizator al învățământului românesc lansat în secolul al XIX-lea. O primă axă a continuității o reprezintă extinderea rețelei unităților școlare și, corolativ, creșterea gradului de înregimentare a contingentului de copii de vârsta școlarizării în sistemul educațional. Tabelul de mai jos
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ale lui Gorbaciov, revoluțiile izbucnite în partea vestică a lagărului comunist au antrenat un efect de domino care, în decembrie, a răsturnat și regimul totalitar din România. 3.5.2. Sistemul educațional În termeni strict cantitativi, comunismul a completat proiectul modernizator al învățământului public românesc început la 1864. Investițiile masive în educație făcute de noul regim au dat roadele scontate. Tabelul de mai jos redă evoluția procentului din bugetul de stat alocat învățământului. Tabel 27. Finanțarea acțiunilor social-culturale în intervalul 1950-1989
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1991, pp. 132-135) Creșterile cele mai spectaculoase sunt înregistrate nu atât în învățământul primar și gimnazial, cât mai ales în privința învățământului liceal și al celui profesional. Progresele cantitative realizate de regimul comunist în materie de educație autorizează concluzia că proiectul modernizator început la 1864, acela de a dezvolta un sistem public de învățământ de masă, a fost în cele din urmă definitivat. Rezultatele s-au văzut și pe planul alfabetizării generale a societății românești, care în interbelic se confrunta încă cu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
spațiul postcomunismului. Puternica nostalgie populară după comunism, o perioadă după care sondajele de opinie publică arată că jumătate din populației încă tânjește retrospectiv, certifică ideea că, în fond, postcomunismul românesc se prelungește în contemporaneitate. 3.6.2. Sistemul educațional Proiectul modernizator, a cărui finalitate a fost proiectată în crearea unui sistem de învățământ public de masă care să înregimenteze întreaga populație de vârsta școlarizării, a fost completat de către comuniști. Cantitativ, în anii național-comunismului, efectivele de elevi intrați în circuitul educațional au
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ca pericol decît ca un bun prețios care merită păstrat. "Noul conservatorism" (de după 1815) a putut cel puțin să pretindă că a găsit un teren comun cu noul liberalism". O reacție firească, motivată inclusiv psihologic, în fața succesiunii rapide de revoluții modernizatoare a fost o acută nevoie de trecut, de valorizare și fie și iluzorie conservare a lui, cu tradițiile, cutumele, prejudecățile care îl definesc. "A fost o amplă mișcare de reabilitare a trecutului și de canalizare a progresului spre matrice cunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
întuneric", Botoșani devine "oraș modern"8, cu toată discrepanța dintre străzile centrale și cartierele periferice. După 1916 însă, comerțul se ruralizează, iar industria decade, principalul factor destabilizator fiind neracordarea orașului la nodurile feroviare principale 9. Deși apare ca un element modernizator pentru structura de drumuri, administrarea căilor ferate s-a dovedit nefavorabilă Botoșaniului care de la acest moment se va afla izolat, într-un continuu regres economic. Dar aceea ce vrem ca să se afle și să se cunoască, este că Botoșanii de
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
cultură a fost asumată de Ministerul Instrucțiunii Publice prin elaborarea unei politici culturale în cadrul căreia educația deținea rolul cheie. Educația devine astfel instrumentul de creare a elitelor și a intelectualității care ulterior vor avea menirea de a imprima țării tendințele modernizatoare. Dacă desăvârșirea educației se obține prin specializarea în cadrul instituțiilor de învățământ superior, sursa primară a formării intelectualilor a constituit-o însă sistemul de învățământ secundar - liceul. În deceniile interbelice, o serie de personalități politice s-au implicat în reformarea sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
copiilor lor către clasa de mijloc, astfel că se va înregistra o creștere a numărului de elevi de la sate către liceele din orașe. Lărgirea bazei de recrutare a elevilor atribuia școlii caracterul demofil, conferind astfel politicii educației o direcție reformistă, modernizatoare. Deschiderea porților liceelor pentru elevii din mediul rural va implica însă atât necesitatea funcționării internatelor în care elevii să fie găzduiți, cât și crearea unor clase extrabugetare pentru acei tineri, de la sat sau oraș, ce nu reușeau să obțină loc
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
atenția, în Darea de seamă la finalul anului 1924, asupra procentului de promovabilitate scăzut al elevilor din clasele extrabugetare, dar și asupra gradului de absentare mai ridicat 34. Un alt aspect ce necesita atenția ministerului era învățământul secundar feminin. Trendul modernizator de la început de secol XX implica și faptul că femeia urma să își depășească rolul de mamă și gospodină și să contribuie alături de bărbat la întreținerea familiei. Baza acestei noi condiții o constituia, firește, educația. Preocupări pentru instrucția fetelor apar
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
curs molcom, tradițional, neafectat de schimbările trepidante pe care le cunoștea societatea timpului. Imagine falsă, sugerează autorul, preocupat să descrie și să înțeleagă mai curând transformarea, impunerea noului, modul în care comunitatea urbană se modifică radical, sub presiunea diverșilor factori modernizatori, politici, economici, culturali. Între aceste localități, tânărul istoric individualizează Bacăul, desemnat oarecum reprezentativ pentru mutațiile din epocă și pentru zona în discuție - Moldova Vechiului Regat - și care este prezentat cvasimonografic. Domnul Alin Popa își structurează lucrarea în patru capitole, judicios
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
caracterul mimetic și antitradițional al direcției noi din cultura românească, ce pe termen lung, nu putea avea efecte benefice la nivelul societății (vezi și Bădescu, 2004(a):40-41). Dacă autohtonismul își găsește în Maiorescu un reprezentant de seamă, proiectul sincronismului modernizator are în Lovinescu unul din cei mai aprigi partizani. Dintre susținătorii și continuatorii idealurilor liberale pașoptiste Zeletin, Ibrăileanu, Ralea ș.a. -, directorul Sburătorului este astăzi cel mai cunoscut. Construcția teoriei lovinesciene despre formarea "spiritului poporului" se face pe baza distincției între
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
manuscriselor. Indiferent de influențele sau de coincidențele pe care critica de specialitate le depistează reevaluând "martorii" istoriei, imaginarul puterii medievale românești se menține pe linia modelului bizantin până târziu, inclusiv la domnitorii fanarioți, ei înșiși urmând ...linia autocratică, în sensul modernizator și raționalist al despotului luminat, care nu este decât o aplicație de epocă a conceptului de princeps optimus maximusque. (Valentin Al. Georgescu 129) Conform analizei statistice și cercetării politogramelor identificate de Vlad Georgescu (așadar, pe o bază indiscutabil obiectivă), evul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
că Școala monografiilor sociologice s-a validat În comunitatea științifică națională și internațională, În primul rând, prin dezvoltarea colectivă a investigațiilor sistematice pe teren. Mai mult decât atât, Școala gustiană nu s-ar fi legitimat fără asumarea rolului de factor modernizator al satului și, În același timp, de participant la construirea instituțiilor statului după 1918. Prin urmare, o istorie alternativă a școlii al cărei contur se creionează În ultimii ani trebuie să fie istoria unui fenomen În contextul culturii interbelice. Cercetarea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
în primul rînd rezistînd măsurilor centralizatoare ale guvernelor liberale de la Madrid prin supralicitarea sentimentului patriotic, exprimat în decursul celor două războaie civile, dintre 1833-1837 și 1874-1976. În cele din urmă, învinși din punct de vedere militar și, deopotrivă, de efectul modernizator al Industrializării, ei au abandonat acestă poziție pentru a se ralia pro-iectului autonomist. Au renunțat la încercarea lor de a influența sfera madrilenă, pentru a și-o controla mai bine pe a lor. Rămî-ne totuși de explicat, de ce, pornind de la
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Această ambiție ilustrează voința de a moderniza societatea franceză în contextul respectării unei legitimități democratice reînnoite 79. Descoperirea rolului dezvoltării urbane în creșterea economică Orientarea "anti-oraș" a politicii inițiale de amenajare a teritoriului Politica de amenajare a teritoriului întruchipează voluntarismul modernizator al statului în anii de creștere economică de după război. Ministrul Reconstrucției și Urbanismului, Eugène Claudius-Petit, fixa o definiție canonică a acesteia în comunicarea făcută în cadrul Consiliului de Miniștri, în 1950. Documentul este adesea prezentat ca actul oficial fondator al acestei
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
să reunească Lucrările publice, Urbanismul, Locuințele și Transporturile 174. Acest nou minister avea să investească în fiecare an "trei sferturi din totalul investițiilor făcute de stat"175. Ministerul Echipamentului a înțeles să încarneze modernizarea politicului pe care o reclama elita modernizatoare de la începutul anilor 1950. Numirea lui Edgar Pisani la conducerea acestuia a constituit o garanție în plus. "Edgar Pisani a vrut să se delimiteze de urbanismul reglementativ și de controlul amănunțit, care erau practici ale Ministerului Construcțiilor. El este reprezentantul
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
planificare urbană au fost insuficiente pentru a face din politicile urbane ocazia unei veritabile dezbateri între stat și colectivitățile locale, susceptibile, prin mizele sale, să incite la participare civică. Controlul politic al dezvoltării urbane a fost dorit de o elită modernizatoare ca o oportunitate de a inventa metode de guvernământ capabile să insereze cunoașterea experților în decizia politică, și aceasta fără a contrazice principiile legitimității democratice a puterii. Cu toate acestea, în lipsa posibilității de a fi un element motor în fabricarea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
importanța organismului pe care îl reprezintă; ei constituie o formă mai vie a democrației, mai mult decât listele alese 233". Mobilizarea acestor forțe are drept obiectiv scuturarea arhaismului aleșilor locali și a modului lor de gestionare clientelistă. Urgența, pentru curentul modernizator, este aceea de a pune în discuție comportamentele depășite ale majorității persoanelor din conducerea locală, mai ales în materie de amenajare și de urbanism. Curentul modernist vedea în modelul administrației consultative posibilitatea de a neutraliza ostilitatea acestora față de dezvoltarea urbană
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
medierii, apariția mediatorilor și, mai ales, organizarea controlului democratic asupra funcționării activităților de îndrumare și de mediere vor trebui să formeze un element central al domeniului și al jocului instituțiilor"260. Conform așteptărilor, animația socioculturală urbană trebuia să prelungească intenția modernizatoare a administrației consultative. Ea trebuia să apeleze la forțele vii. Dar, mai mult decât reforma instituțională, mediile creștine apropiate Educației populare insistau asupra necesității de a educa poporul. Animația urbană trebuia să intensifice relațiile între indivizi și grupuri, în cadrul proiectului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
urbane. În loc să impună sau să opună orientări posibile ale guvernării orașului, noii actori urbani s-au lăsat în voia luptelor pentru putere sau pentru păstrarea mijloacelor de influență. Contestarea din 1968 a readus în dezbatere modalitățile de intervenție ale statului modernizator: el era acuzat că dăduse în fapt naștere unei puteri despotice camuflate în spatele unei modernizări în limbaj. Critica planificării urbane, chiar atunci când aceasta era concepută într-un mod mai deschis de autoritățile locale și societatea civilă, ridica iarăși problema condițiilor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]