656 matches
-
dar apar și unele sonuri, câteodată mai stinse, salvând versurile de la monotonia abordării unei teme unice. Culoarea violet, aleasă ca titlu pentru un volum din 2001, trimite la aceeași voluptate a erosului, pe care poeta o transcrie făcând apel la modulații noi. Trăsătura definitorie a liricii este impetuozitatea, frenezia cu care autoarea își trece în vers trăirile. Combinația de fascinație și luciditate, temperamentul, modul trăirii în iubire au făcut ca poezia ei să fie comparată cu aceea a lui Elisabeth Browning
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
nu o dată cu accente de calofilie. Temele, subiectele sunt cele obișnuite pentru lirica de acest gen (chestiuni și chestionări existențiale, erotica, morala și responsabilitatea umană, comuniunea cu natura, dar și autointerogarea asupra scrisului, prin eboșe de artă poetică). Ulterior se ivesc modulații diferite ale aceluiași tip de discurs poetic, însoțite de inovații tematice ori de recuzită, de lexic și de intonație. De pildă, în Facerea cortului (1971) se percepe un ermetism neguros, cu sugestii de arhaitate mitică (apocrifă, prebiblică, imaginată plauzibil), în vreme ce
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
de reprezentante ale optzecismului. Tot în aria de iradiere a poeziei se plasează și Jurnal scris în a treia parte a zilei (2003), care dovedește aptitudini pronunțate de autopsiere a „eului profund”, dar o slabă racordare la cotidian. În pofida acestor modulații, universul imaginar al autoarei rămâne extrem de coerent, continuând să reverbereze aceleași obsesii, accentuate și acutizate în versurile din urmă. M. scrie o tragică poezie a existenței, cu rădăcini în experiența bacoviană, din care răzbat inițial câteva reminiscențe intertextuale: „Vecinii, colegii
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
ca poet format, animat de idealuri și exigențe cu totul altele decât cele impuse de realismul socialist și ca posesor al unei dicțiuni personale. „Legenda” vorbea de un copac izolat în câmpia aridă, „singur voievod” în „sufletul acelor bărăganii” (originalele modulații lexicale apar de pe acum), „mușcat” de esențiale întrebări: „De unde vin? Ce vreau? Și cine sunt?” și bântuit de himera seducătoare a unor „păduri sâlhoase”. Ca urmare a ardentului său vis, arborele devine umblător, dar „vâlfele eterne”, scaieții și pietrele îl
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
sonetului, el propune „sonetul magistral”, a cărui „coroană” o ilustrează printr-un ciclu de șaisprezece piese ce pornesc (și se întorc) de la un „sonet-glosă”. Barochist ori nu, G. mizează pe „truda” formei, dar și a elaborării de noi variante ori modulații lexicale (ce stau alături de zburdalnicele, mustoasele forme argotice: „șolticari”, „ștoarfă”, „l-am bunghit”, „trebunal”, „oceane azure”, „să exhumul”, „insercții”, „liclind”, „coadă zbrulă”, „acuprinde”, „viscol selenit”, „mirifele grădini”, „amirezmătoarea izmă”, „inima ingenuină”, „resplendind”, „cristoși conturși”, „contură” (=contur), „flăcărat” (=înflăcărat), „îngeluit”, „arbor
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
Montreal, se retrage din funcție în martie anul următor. Debutează în 1975, la „Amfiteatru”, prezentată de Constanța Buzea, iar editorial în 1983, cu volumul Linia de plutire (Premiul Uniunii Scriitorilor). Cărțile următoare impun o voce lirică bine precizată, cu toate modulațiile și evoluțiile ei, la granița dintre modernism și postmodernism, realism și expresionism. Linia de plutire, debutul puternic al poetei, ilustrează până la un punct paradigma „tare” a optzecismului. Compus din cinci secțiuni (Ritmul și cauza, Spațiul întârziat, Mici planete pentru adăpostit
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
strădania de exorcizare întreprinsă de poet, exorcizare înrudită, într-un fel, cu cea practicată, de pildă, de Cezar Ivănescu. Opera lui S. se înfățișează ca un continuum, ca un mare text unic, dincolo de fracturarea în volume și de diferențele de modulație. O secvență din Ținutul bufonilor poate fi caracteristică pentru rostirea lui: „ Capete pătrate de bigoți ai fumului / viețuitori după scheme și fixuri, numărători /de secunde, furnici inocente și fără de trup căutându-și trupul/și numele, prin case-cutii, casete , compartimente, prin
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
lor pe scenă e atât de naturală,/ Încât, pe lângă perfecțiunea ei,/ Cei de prin cimitire,/ Morții adevărați,/ Grimați tragic, o dată pentru totdeauna/ Parcă mișcă”. Oricât de variate, poemele se nutresc din aceleași obsesii. Și, invers, oricât de omogene, ele îngăduie modulații surprinzătoare. Iată, de pildă, în registrul tematic al poeziei erotice, câtă diferență între lirismul decantat prin filtrul fin de autoironie din Tușiți (1970): „Mă bătea prea tare soarele/ Și te-am pus în geam/ Ca pe o hârtie albastră// [...] Mă
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
depășind impasul, dă la iveală versuri în care îmbină fericit imagismul, notația descriptivă impresionistă și un simbolism al bogatelor sinestezii sunet-imagine-miros, cu deschideri către un expresionism utilizat ca o exacerbare spre tragic a melancoliei. Poemele sunt fine arabescuri, muzicale, cu modulații sinuoase, în care ochiul și auzul fantasmează în marginea realului (în al doilea ciclu, dedicat satului și copilăriei, memoria - duioasă - joacă rolul unui al cincilea organ al percepției). Este o lirică unde natura, peisajul, rural sau citadin, este însuflețită, totul
MURESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
sale „degradate”, ce ar fi specifică vremii moderne, sunt, ca și la autorul Mărgăritărelelor, sincere, dar simplitatea mijloacelor de exprimare nu mai are minima cauțiune a „naivității” vîrstei literare. Incapabil să-și lărgească partitura, N. va căuta să aducă unele modulații noi, utilizând, cu rezultate mediocre, sonetul sau oda alcaică ori împrumutând din inspirația altor maeștri (Carducci, Mistral). Recursul la metrul antic este, în schimb, întrucâtva mai fericit în poemul Rugăciunea în codru, solemnitatea lui sugerând mai bine cutremurarea în fața iminentului
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
supreme. Exigențele ideologice ale regimului comunist au făcut ca în volumul din 1974 să fie eliminate o serie de poezii prezente în cel antum. Aceleași rigori au operat în selecția versurilor din periodice, care aduc, în genere, variații (uneori cu modulații noi și cu o imagistică proaspătă) pe temele cunoscute, dar și în aceea a ineditelor, unde își găsesc loc doar bucuria „întoarcerii la cântec”, lauda vieții și a lumii (în fond, a Creațiunii) sau duioșia paternității. SCRIERI: Dumnezău, Oradea, 1928
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
de filiație expresionistă, deschisă în egală măsură către transcendența numinosului și către visceral, amplificând angoasa la cote paroxistice și exhibând trăirea imediată până în pragul disoluției sinelui. Ca și în cazul poeților congeneri, lirica sa nu cunoaște mutații spectaculoase, ci doar modulații discrete, provenite din expandarea ori comprimarea unor nuclee semantice care păreau amorțite în latențele imaginarului. Oarecum similară e și dificultatea tehnică în care se găsește P., aceea de a evita repopularea ruinelor vechilor convenții deconstruite cu o nouă eflorescență retorică
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
Opera sa de tălmăcitor se distinge printr-o rară adecvare la cele mai subtile nuanțe ale textului original, printr-o familiarizare puțin obișnuită cu posibilitățile de exprimare ale versului și prin recrearea, aproape consubstanțială, în românește a turnurii poeziei în modulațiile ei imperceptibile. Debutând relativ târziu și continuând să-și publice cu greu traducerile, într-o perioadă nereceptivă la lirică, a avut totuși șansa să-și vadă tipărite versiunile din poezia completă a lui Georg Trakl (2001), Guillaume Apollinaire (2002) și
NEMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288418_a_289747]
-
se apropia de „inima misterului”. Pendulând „între gândul neînfăptuit și fapta negândită”, șovăitorul (pseudo) danez își amână împlinirea proiectului „din deznădejde în fața posibilului”. Comentariul, deopotrivă elevat și seducător, atingând o întreagă claviatură (în gamă simbolică, filosofică, psihanalitică, politică), șerpuiește în modulații fine. Într-o sintaxă economicoasă sunt alăturate opiniile neconvergente (care „se ucid una pe alta ca scorpionii strânși sub un clopot de sticlă”) ale celor care, cu orgoliu de inițiați, au crezut că posedă „cheia” acestei construcții „doldora de echivoc
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
manechinelor se desfășoară o „înscenare”, un „joc de-a tribunalul”, în care participanții interpretează cu talent al disimulării „roluri” mai mult sau mai puțin apropiate de adevărul întâmplărilor din realitate. Sub masca romancierului se simte omul de teatru atent la modulațiile vocii, la gesturi și fizionomii. În piesele lui O. lirismul generează fie fantasmaticul alegoric (ilustrat prin personaje simbolice lunecând, cu un mister căutat, dinspre tărâmul suprarealului), fie patetismul bine temperat al somației etice, care, asimilând sugestia livrescă - J.B. Priestley, Friedrich
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
trei mari gânditori români”, pentru a explora și a înstăpâni „sentimentul românesc al ființei”. De la cuvinte, de la acelea care se rostuiesc în „rostirea filosofică românească” și produc „creație și frumos în rostirea românească”, se înaintează către vedenie, viziune, mentalitate, către „modulații românești ale ființei”. Cea care face mijlocirea este întrebarea, care aduce suspendarea și regenerarea, inversiunea, cu oglindirea, negația ca îndoială, nedeterminarea ca deschidere către o lume viitoare, caracterul indirect și „încărcarea”, sporirea lumii (pentru domeniul gnoseologiei semnificativ este conceptul „cunoaștere
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
a fi: n-a fost să fie, era să fie, va fi fiind, ar fi să fie, este să fie și a fost să fie. Ele sunt, în viziunea filosofului, modalități ale limbii române care exprimă situații ontologice, altfel zis, modulații românești ale ființei. Aventura speculativă a sentimentului românesc continuă cu „sentimentul ființei”, cu „rațiunea ființei”, unde ilustrarea se face cu poemul eminescian Luceafărul și cu basmul Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. În Modelul cultural european (1993) autorul pune
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
idee din sistemul propriu de gândire. Așa este abordată interpretarea basmului Tinerețe fără bătrânețe... și tot din anii ’70, „buna desprindere” de „spiritul Mioriței” - care și-ar fi avut locul în Sentimentul românesc al ființei: „Cine are în față-i modulațiile ființei nu mai poate face sufletului românesc nedreptatea să-l înțeleagă printr-o singură tonalitate, cea a Mioriței, cu resemnarea ei în fața morții. Miorița poate fi o reușită unică a creației noastre folclorice, dar nu și măsura unică pentru sensibilitatea
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
prin experimentele inter- și metatextuale, prin utilizarea pe scară largă a kitschului și prin construcția unor distopii terifiante. Nota particulară a cărților lui P. în raport cu aceste orientări e dată de configurația personajului, care constituie ținta predilectă a testărilor narative. Dincolo de modulațiile survenite de la un volum la altul, proza lui poate fi citită ca o descompunere a psihologismului tradițional, proces care declanșează asupra protagoniștilor un lanț de seisme identitare, fără ca ei să devină simple ființe de hârtie. Astfel, romanul Dihorul, carte de
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
și consolidează bazele morale și juridice ale hibridului stat austro-ungar. Printre aceștia din urmă excelează părintele unit Moise Nicoară, Învățătorul Popovici și advocatul Traian Ulpiu Brândză; un adevărat terțet, care, cântând pe aceeași strună, lasă totuși să se perceapă destinul modulațiilor fiecăruia. (Ă). În rezumat, Tiberiu Vornic n-a izbutit să contureze principalii membri ai coaliției burghezo-moșierești: groful și industriașul - cu aceeași putere cu care ne-a trezit ura Împotriva chiaburilor și a regimului de oprimare, recrutate dintre Învățători, popi, jandarmi
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
chiar atunci când e afectat licențioasă, echivalând cu un „rit purificator” (Lucian Raicu). Dacă nu se poate spune că ar fi propriu-zis un „poet fără evoluție”, trebuie observat că la el „evoluția” e discretă, greu sesizabilă, rezidând mai degrabă în fine modulații de ton ori în focalizarea „tematică” variabilă, decât în prefaceri radicale de viziune și manieră. Câte un „personaj” - cum ar fi „detectivul Arthur” și Julien Ospitalierul (preluat din Trois contes de Flaubert), parțiale alter ego-uri ale eului liric, dar și
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
al formulei predominante a acesteia. Permeabil, probabil, influențelor diverse - fără să fie vizibil influențat de vreun poet anume - , receptiv la un climat poetic valorizat îndeobște în epoca formării sale, poetul nu impresionează prin originalitate frapant definită, deși conferă, inevitabil, o modulație personală unor teme și moduri de expresie de relativ largă circulație. Se regăsesc în textele sale instituirea lirică a unui pannaturism legitimat de sentimentul de participare la viața cosmică, perceperea aștrilor, stihiilor și mineralelor, a plantelor și viețuitoarelor ca părți
BURICEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285956_a_287285]
-
înainte de a începe programul recuperator; plasarea corectă a pacientului, înainte de executarea fiecărui exercițiu; acțiunile să se desfășoare cu multă atenție și sensibilitate, pentru a nu provoca dureri; explicațiile să fie enunțate pe un ton calm, în termeni simpli și cu modulații de ton; pentru o mai bună înțelegere, exercițiile vor fi demonstrate și explicate; se indică și se plasează mâna pe grupul de mușchi solicitați în mișcare; bolnavul este ajutat numai atunci când situația o impune; dozarea urmărește creșterea capacității de adaptare
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
se adune. Se forțează să fie atentă. Piso e un bun vorbitor. Seduce auditoriul nu numai prin calitatea scrisului, ci și prin prestanță. De unde o fi învățat să-și folosească cu atâta pricepere blândețea privirii și modestia accentului? Până și modulațiilor vocii le dă o dulceață cuceritoare. Uite-l cu ce măiestrie variază glasul, îl înalță, îl coboară, trece de la elocvent la familiar... Ba mai face și pe comicul! — Aceste răni, onorabile, pentru libertate le am primit! Râde și ea cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aprobat cu totul observațiile mele făcute în marginea scrisorii ei trimise la Paris. "Ai dreptate, nu putea să mă oblige nimeni să fac pasul acesta, dar trebuia să fac ceva cu mine. Acum e prea tîrziu." Repeta vorbele aspru, fără modulații, că pe o lecție pe care și-o învățase, din vreme. Am certat-o, i-am adus aminte de trecut, dar ea repeta tot cu aceeași voce răstită: "Acum, nu, dar poate mai tîrziu!" Nu recunoșteam aluatul moale căruia îi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]