323 matches
-
și să țintuiască În sfoara ei de lumină un cuib tupilat Într-un dud, de pe altă uliță cotise spre ei o căruță trasă de un singur cal. Omul care ținea hățurile aprinsese o lanternă ca să se lămurească ce era cu mogâldeața de lângă drum - Ectoraș Își luase o poziție de tragere cât mai comodă, cu genunchiul stâng proptit În pământ. Când mogâldeața se Înălțase și se Întorsese către șuvoiul de lumină, omul se speriase amarnic - era, poate și nițeluș băut - când dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o căruță trasă de un singur cal. Omul care ținea hățurile aprinsese o lanternă ca să se lămurească ce era cu mogâldeața de lângă drum - Ectoraș Își luase o poziție de tragere cât mai comodă, cu genunchiul stâng proptit În pământ. Când mogâldeața se Înălțase și se Întorsese către șuvoiul de lumină, omul se speriase amarnic - era, poate și nițeluș băut - când dăduse cu ochii de arătarea cu ochelari de motociclist peste un chip de iepuroi zâmbăreț și care ținea În labele fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ninge, din slăvi, misterul lor,/ Ți s-o răsfrînge-n suflet tăria-ngândurată", mirajul purismului estetic (Pytagora). Cea de-a doua etapă aduce o schimbare de perspectivă: universul infantil, la confluența concretului cu imaginarul, tragedia melcului "prost, încetinel și blând", "o mogâldeață", care prin "descântec" este chemat la geneza universală (După melci); ambianța semi-fabuloasă, tonul hazliu-echivoc, grotescul (Nastratin Hogea la Isarlâk); personaj din lumea agonică a Crailor mateini, "înnoptata arătare", epavă decrepită, stafidită, care dusese o viață libertină, iar acum era "iederă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
relatată" întâmplarea și împrejurarea în care s-a produs: "Tot așa odată, iar/ La un sfânt prin Făurar, / Ori la Sfinții Mucenici,/ Târla noastră de pitici/ Odihnea pe creastă, sus...": Relatarea are în prim-plan un melc ("Era tot, o mogâldeață/ Ochi de bou, dar cu albeață"). Claustrat în cochilie, melcul s-a izolat de lumea de afară, făcând imposibilă comunicarea prin simțuri. Pentru a lua legătura cu melcul, copilul apelează la magie, la descântecul cu efecte surprinzătoare: "Melc, melc,/ Cotobelc
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ce-i poftește inima, poate Îmbrăca tot ce Îi place, poate avea câte prietene dorește, dar În luna a douăsprezecea trebuie să-mi toarcă zilnic câte cinci caiere de in; de nu, e vai de ea, Îi tai capul! O mogâldeață neagră Îi propune fetei să o ajute cu condiția ca În fiecare seară să Încerce de trei ori să-i ghicească numele; dacă la sfârșitul lunii nu va izbuti, atunci o va lua cu el. În ultima seară, regele Îi
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
În fiecare seară să Încerce de trei ori să-i ghicească numele; dacă la sfârșitul lunii nu va izbuti, atunci o va lua cu el. În ultima seară, regele Îi povestește o Întâmplare petrecută când s-a rătăcit la vânătoare. Mogâldeața dispare atunci când fata rostește cuvintele auzite de rege În peripeția sa. Destinul În momentul căsătoriei acționează, În proza populară românească, așa cum aminteam, ca un element concomitent fabulos, extraordinar, dar și purtător de raționalitate. Lumea narațiunilor populare este, la acest capitol
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
De atunci s-a păstrat Începutul urăturii: Bună seara, dragă gazdă! Am venit să-ți trag o brazdă. Obiceiul s-a pierdut Încă de la Începutul secolului douăzeci. Colindătorii colindau casele gospodarilor mai ales În noaptea de crăciun. Copii cât niște mogâldețe Înotau prin zăpadă kilometri Întregi fără nicio teamă de lupi, prin mai multe cătune, trecând prin păduri, urcând dealuri și mergând prin văi. Deodată, În miez de noapte auzeai la fereastră clinchetul clopoțeilor și glasurile lor rostind În vers colinde
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ELLE la Opéra International, cea mai frumoasă prezen tare a Vioricăi din toate cele care s-au scris despre ea ăSergio Segalini în programul de sală), numărul de spectacole deconcertant de mare pentru o creație contemporană, fotografiile ăunde, dintr-o mogâldeață amorfă prinsă într-un scaun cu rotile izbucnește o divă roșcată în costume Lanvin) și, mai ales, amintirile celor doi. În jurul acestui personaj, La Star, vedeta altor timpuri care își retrăiește viața, constrângerile de artistă și femeie, am creat un
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Țile stătea pe o țolică la căpătâiul bunicii lui dragi. Era cel mai afectat dintre toți de îmbolnăvirea bunicuței lui, de suferințele mereu mai mari și de perspectiva din ce în ce mai nemiloasă a plecării ei pe drumul fără întoarcere. Stătea acolo, o mogâldeață așezată pe cojocelul de oaie, lângă putinica din lemn de brad, scoțând la intervale rare niște gemete abia perceptibile. Moș Butu, asemenea lui Priam, îndureratul patriarh al Troiei, își vedea atacată și el mica lui cetate, dar, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fără greșeală, fără dificultăți, fără teamă... GAZ-ul saltă, tușește, învinge cîteva hîrtoape pietroase, trece pe lîngă un "obo"1 unde oprim o clipă, pentru a adăuga o piatră în cinstea sufletelor celor morți și deodată zărim în depărtare două mogîldețe albe, cu un strop de roșu aprins: două iurte ale căror uși înflăcărate se zăresc ca niște sclipiri de ouă încondeiate. Ei, da! N-are decît să-și bată joc de mine, apa aceea iluzorie! Iurtele înseamnă oameni, cirezi, herghelii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
academician George Murnu, și care publicase și în revista antimonarhică Furnica, încă din 1905), Mihai Gion, G. Vlad, M. Leon, Gusty, Anatol Sirin (polonez născut în Odessa), Vladimir Grescenko ("părintele" unor populare cupluri umoristice ca Noacă și Moacă, Neață și Mogâldeață, Guță și Tărtăcuță), Pascal Rădulescu (care a introdus personaje originale ca Voievodul Vitejel, Uitucilă, Lir și Tibișor, Norocel și smeul smeilor, Tudorică și Andrei detectivi), Aurel Petrescu, Gilly, cel care domină scena BD până prin 1932, ori Marga Ștefănescu (Poznele lui
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
este cea care se ocupă de creșterea copilului, tatăl considerând că nu are "instinctul" necesar comunicării cu bebelușul. Nimic mai neadevărat! Fiecare dintre părinți își are rolul și importanța sa în viața copilului. Trebuie doar să privim în ochi acea mogâldeață curioasă, neajutorată, dar plină de viață, și vom vedea că totul vine de la sine. Educația este un proces complex care nu are succes deplin decât dacă cei implicați (familie, școală, societate) comunică real, eficient, în beneficiul copilului. Prin intermediul educației, îi
Arta de a fi părinte by Ana Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1421]
-
sirop de cireșe și încercăm să-l păcălim. Nu-i vin, este sirop. Și tu ce vrei? Păi... vin. Curiozitatea mă face să uit că sînt profesor și chiar torn în două pahare vin roșu. Dar să stăm jos, spune mogîldeața. Luăm loc la masă și ciocnim bărbătește. Eu nu beau prea mult. Cît poți. Tata bea și o sticlă întreagă. Din astea (arăt sticla de 750 ml)? Nu, mai mare, de Coca-Cola. Puștiul bea cîteva picături și mă anunță că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
salvatoare: Uite, trebuie să cumpăr și un harbuz; tu duci harbuzul și eu plasele. Compromisul este acceptat, îi pun harbuzul în brațe, îi spun să mă aștepte, intru într-un magazin și ies pe ușa opusă. Cît o fi așteptat mogîldeața nu știu, dar la reîntîlnire m-a dojenit cu blîndețe. I-am dat cei doi dinari, tariful pentru harbuz și mi-a ținut de urît pînă acasă. Nemaipomenit de multe știa micuțul vagabond, îl cunoștea toată lumea și parcă îl și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o bere? întreabă blînd. No, muchas gracias, señor*, răspund deloc gelos. Mulatra a terminat înghețata, ronțăie ceva de prin pachete și strigă la moș cu gura plină: Y dos helados... y la cerveza bien fria, por favor...!** Sí, sí, răspunde mogîldeața cu supușenie. Proză scurtă Ambasadorul Hassan fusese profesor universitar și, pe deasupra, mai avea și meteahna de a scrie proză scurtă. Acestea sînt volumele mele, îmi spune pe un ton vesel Erau trei volume în limba arabă, așa că aveam puține șanse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sacii jos și plecam cu lopățica în mână în căutarea materiei arse de natură zootehnică. Acolo, undeva pe câmpia Bărăganului, sub atenta supraveghere a zeului Ra, înfierbântat și eruptiv, gata să pârjolească până la scrum tot ce mișcă în fața lui patru mogâldețe i-au atras atenția în mod deosebit. Curios și dornic să afle tot ce se întâmplă în împărăția lui, s-a apropiat și mai mult pentru o mai deplină și exactă cunoaștere a situației. Valurile de căldură unduitoare, de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
claviculelor, care erau cele mai expuse. Înaintam tăcuți, fără să ne vorbim, păstrându-ne forțele pentru alimentarea cu energie cinetică a aparatelor locomotorii, care făceau cu greu față efortului solicitat. Jur-împrejur zăpada vălurită ne înconjura ca în ținutul eschimoșilor. Patru mogâldețe cu niște tiribombe atârnate de spinare, se deplasau anevoios pe întinderea de zăpadă, în întâmpinarea destinului. Câte o cioară ruptă de cârd, sus, sus de tot, spărgea liniștea universală a momentului cu niște sunete guturale, stridente, specifice limbajului lor. Cra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cârd, sus, sus de tot, spărgea liniștea universală a momentului cu niște sunete guturale, stridente, specifice limbajului lor. Cra, cra, cra! Ce faceți? Încă n-ați ajuns? Curaj! Mai aveți puțin. Și aruncându-și încă o data ochii spre cele patru mogâldețe care înotau în zăpadă, se îndreptă vioaie spre cârdul suratelor de care se rătăcise. "Neagră ca un as de pică Sub nemărginitul cer; Singuratică și mică Cât o boabă de piper." (G. Topîrceanu) Cerul însuși părea să se limpezească puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ațipise, încercând să recupereze din energia consumată la cea mai problematică naștere din câte avusese până atunci și care, literalmente, o sleiseră de puteri întocmai cum storci o rufă înainte de a o pune la uscat. Alături de mama se afla o mogâldeață de omușor îmbrăcat tot în alb, asemănător unui bulgăre de zăpadă proaspătă; numai fața și ochișorii formau o pată rozalie în întregul lui. Pesemne că apariția noastră l-a surprins în mod plăcut, ori poate a ținut cu tot dinadinsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tot dinadinsul să ne salute în felul său special, căci întreg spațiul cămăruței s-a umplut deodată de niște sunete puternice, emise de niște plămâni sănătoși care însă cu anevoie puteau fi identificate, separate și precizate. Oa! Ua! Oa! Ua! Mogâldeața orăcăia vârtos pe aceeași scară de valori muzicale asemenea unui tenor din opereta "Lăsați-mă să cânt" de Gherase Dendrino, lăsând impresia că dacă n-ar fi fost înfășat ca într-o cămașă de forță, s-ar fi repezit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
oameni călăreau În urma sa și a lui Hildebrand. Nici unul nu dăduse semnal din corn, astfel că slujitorii nu erau la posturile lor În Curte, și părintele Anselm de abia apărea gâfâind de după colțul galeriei. Hildebrand ducea pe calul lui o mogâldeață Înfășura tă În tot felul de șaluri de sub care se vedeau numai doi ochi șori albaștri, foarte vioi, și un năsuc obraznic. Sub ochii uluiți ai soției, bătrânul ministerial, În loc să desca lece În genunchind lângă calul stăpânului ca să-l ajute
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vioi, și un năsuc obraznic. Sub ochii uluiți ai soției, bătrânul ministerial, În loc să desca lece În genunchind lângă calul stăpânului ca să-l ajute să coboare, mulțumind pentru cinstea care i se făcea lui și modestului său cămin, luă cu grijă mogâldeața de pe cal și o puse jos ca pe o comoară, Încercând s-o scoată din val trapuri. În această vreme, ducele sări singur de pe cal, cu o sprinteneală care dovedea că n-are nevoie de nici un aju tor, fără a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Întoarse la ceilalți, șoptind: — Sunt doi călugări. Nu-i omul nostru. Oricum, fiți cu băgare de seamă și stați În ascunzișuri până ce vă dau un semn. Trecură câteva clipe și tropotele se auziră din ce În ce mai aproape. Curând, după cotitură apărură două mogâldețe călărind pe asini scunzi. Ca și cum ar fi vrut să-i asigure pe ucigași că nu sunt cei așteptați, unul din ei Începu să cânte cu voce tremurată un Kyrie, Eleison. — Taci, Îi porunci celălalt. După vocea subțiratică și răgușită părea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
clipă de tăcere. La un semn al starețului, Heri bert apropie lumânarea de fața cioplitorului, ca să-i deslușească tră săturile. Părintele Urban Întrebă iarăși: — El e omul? Un sunet slab ca un oftat veni dinspre pat și Simeon recunoscu În mogâldeața de sub cuverturi pe cavalerul pe care Îl ajutase. Avea fața suptă și palidă, iar nasul i se ascuțise. Tânărul Încercă să-și miște buzele și clipi cu mare greutate: — Da, el e! Atunci starețul se Întoarse spre cioplitor: — Omule, să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tacul lor, cu certitudinea că se Întâmplase ceva Înspăi mân tător. Soția lui zăcea pe pat, nemișcată, Înțepenită În somnul morții, Încă tânără și frumoasă, cu o grimasă de durere Întipărită pe obraz. Pe brațul ei drept se afla o mogâldeață fără viață, Înfășurată Într-o sumedenie de giulgiuri albe. Doctorul, chemat degrabă, nu putuse să mai facă nimic. Copilul venise pe lume prea devreme și cu piciorușele Înainte. Cu toate Încercările lui și ale moașei, murise sufo cat. Mama nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]