323 matches
-
străbătea o câmpie-deșert, ținut dezolant în care creșteau un fel de ciulini sfrijiți și niște arbuști cu frunze aciforme, pe care noi i-am numit „sălcii înlăcrimate ale nisipurilor mișcătoare”, iar satele erau la distanțe de zeci de kilometri, niște mogâldețe cenușii care-ți inspirau tristețe. Foarte rar, după câteva ore bune de mers, se zărea câte-un celovek (îmbrăcat în haine de culoare pământie, purtând pe cap o pălărie gri cu boruri mici, în piciore cizme de cauciuc) care mergea
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
și s-o ia la vale în întâmpinarea intrusului. Miron nu se mai aștepta ca prietenul lui să ajungă la acea ora târzie, așa că ieși din colibă să vadă cine le-a tulburat liniștea câinilor. Din vale se zărea o mogâldeață de om apropiindu-se. Cine să fie la ora asta? Cum câinii porniseră spre noua apariție în peisajul nocturn al serii de iunie, Miron strigă la ei să le potolească avântul. - Huo, mă, na la mine, javrelor. Haiduc, treci înapoi
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359935_a_361264]
-
eu cum îi treaba. Câinii auzind că îi cheamă stăpânul înapoi și pe doctor vorbind, au mai lătrat de câteva ori fără chef și s-au înturnat la picioarele baciului, scuturându-și plictisiți cozile pline cu mărăcinii adunați de pe pășuni. Mogâldeața se apropia din ce în ce mai mult și Miron, pentru orice eventualitate, trimise unul dintre ciobanii săi să-l întâmpine pe doctor și să-l însoțească până la stână. Nu putea ști ce reacție vor avea câinii la apariția în noapte a unui necunoscut
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359935_a_361264]
-
vă duc la puișorii mei, că sunt înfometați, săracii! Așa pleașcă pică rar pe la cetatea noastră. Și dădu să-i ia în gheare. Iute se feriră și alergară unul în dreapta și altul în stânga. Cum să se apere ei, niște biete mogâldețe, de ghearele și pliscul uriaș de deasupra lor? Inima le bătea în piept să le plesnească. Nu vedeau nici o scăpare. Bietul Mărțișor căzu în genunchi și strigă la Vultur. - Stai, Preaputernicule! Cu noi nu-ți astâmperi foamea! Vrem să mergem
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
se prăpădeau. Delegația a intrat, s-a făcut liniște. Iliescu zâmbea calm, parcă întinerise cu zece ani. Nici nu-și desfăcuse bagajul, dar a fost totuși surprins: așa repede, ați venit, copii? S-a întors către colțul celulei, unde o mogâldeață plângea cu mustața plină de muci: Ți-am zis, bă, Livache, c-o să fie bine, hai, pe ei!
Trei zile fără ei... „- Așa repede ați venit, copii? Ți-am zis, bă, Livache, c-o să fie bine, hai, pe ei!” () [Corola-blog/BlogPost/339105_a_340434]
-
mai ușor, dar odată, la Vlăduleni, tocmai când era jocul în toi, așa mai spre dimineață, când se ia darul, vioristul a văzut că țambalul o ia razna, și-i zice de... sârbă, în loc de horă, adică mai repede. Țambalagiul, o mogâldeață cu bască, alerga cu ciocănelele nu în măsură, ci după șoarecii ce dădeau să iasă prin găurelele micuțe ale țambalului, dar nu puteau de corzi, erau atât de dese, încât doar mustățile le puteau scoate afară, așa că alergau de colo
DEŞTEPŢII DE VINERI PÂNĂ LUNI de MARIN TRAŞCĂ în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340883_a_342212]
-
mal. Era destul de riscant de ieșit, dar puteam să ne hotărâm să pornim pe mare, chiar dacă ne legănau destul de violent talazurile, însă situația ar fi fost neplăcută și nu ne-am fi atins scopul, am fi prins doar câțiva guvizi. Mogâldeața, pe care o văzusem în umbră sub copac, se apropie de mașina mea, observând că era o femeie cam de 30-35 ani, bine îmbrăcată pentru acea vreme. - Bună dimineața, îmi zice ea cu o voce subțire. - Sărut mâinile, doamnă a
FEMEIA DE SUB LUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341203_a_342532]
-
și sărutărilor, sprijinindu-și capul de pernă, iar cu mâinile împingea capul lui Mircea să ajungă mai repede la cuptorul care ardea fără încetare. Ajuns între șoldurile fetei, Mircea descoperi plăcerea impulsurilor transmise de vârful limbii sale în joaca cu mogâldeața de la poalele muntelui Venus, senzații ce făceau să tresalte fesele fetei, desfătându-se de plăcerea buzelor lipite de intrarea fierbinte a neastâmpăratei vizuini, dornică să înfrunte magnificul atacator al redutei sale, ce parcă se lăsa prea repede cucerită, în dorința
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
conveneau, dar nu aveam ce face dacă doream să văd orașul. Din când în când din cauză că mă durea fundul de la lemnul noduros, mai mergeam pe jos când caii erau la pas. La un moment dat văd că se zărește o mogâldeață mișunând în urma noastră. Am bănuit că este un câine și cât pe aci să sar în căruță de frica câinelui și să-mi deconspir prezența. Am văzut că mogâldeața se gudura la picioarele mele și imediat am înțeles că de
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
la pas. La un moment dat văd că se zărește o mogâldeață mișunând în urma noastră. Am bănuit că este un câine și cât pe aci să sar în căruță de frica câinelui și să-mi deconspir prezența. Am văzut că mogâldeața se gudura la picioarele mele și imediat am înțeles că de fapt era Braica, cățeaua familiei, care și ea s-a luat după căruță ca și mine, fără acordul stăpânului. Circulam amândoi clandestin în spatele atelajului încărcat. Peste puțin timp am
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
foit puțin și a adormit. Pe mine somnul m-a luat cu greu, pe la ora patru. La ora cinci o aud pe Anastasia: - Latele, latele, du-te și adu țicla cu lațe... A venit și ea în bucătărie., ca o mogâldeața, nerăbdătoare să-i dau sticlă cu lapte. Am pus laptele în sticlă, după ce l-am încălzit, s-a dus în pat și a început să-l bea cu poftă. Apoi adoarme . Am crezut că o să dormim măcar pînă pe la opt
O NOAPTE PALPITANTĂ, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342409_a_343738]
-
decembrie 2015 Toate Articolele Autorului CAP. 4 — Ce greutate are? — Trei kilograme două sute, îi răspunse Criști soacrei când aceasta telefonă agitată. E minunata, are o alunița pe obrazul stâng, a furat-o de la mama. O ador și e doar o mogâldeața. Eu care aduc copii pe lume acum sunt depășit de eveniment. Da, si Delia se simte minunat, mâine va fi acasă. Îmi iau o săptămână de concediu și voi păzi cu cea mai mare atenție, perlele mele dragi. Am vorbit
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342679_a_344008]
-
la voi. — Salutari soției, dragul meu amic, eu rămân tata grijuliu lângă cele două iubite ale mele, nu cumva să pierd ceva din frumusețea primelor zile. Îți mulțumesc, Sorin! Ce zile minunate! Stăteau amândoi pe marginea pătuțului privind cu emoție mogâldeața. Cand deschidea guriță să caute, știa dansa ce, ei rămâneau muți de mirare, spunându-și: știe ce vrea! hai la mâncare, micuțo! mami a pregătit felul întâi, doi, trei, dar până atunci soarbe din elixirul vieții de la mămică ta. Vrăjiți
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342679_a_344008]
-
de după vârfurile golașe ale munților răsărea luna, de la colțul clădirii apar două umbre. O a treia le aduce trei cai și pe șaua unuia dintre ei leagă o ladă. Celelalte două încalecă și se îndreptă în tăcere spre ieșire. O mogâldeață le deschide poarta și o închide la repezeală în urma lor. În jur plutește o liniște apăsătoare tulburată doar de tropotul cailor. Principele Valdescu și căpitanul Preda, căci ei sunt, pătrund în adâncurile pădurii cu animalele la trap. Deodată tăcerea este
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
frică toate vietățile ce-i ieșeau în cale și să le cerceteze cu mare curiozitate. Cea mică, Angelina, doar de trei anișori, așezată în iarbă, mângâia cu mânuțele ei mici și gingașe firele de iarbă crude și mătăsoase. E o mogâldeața de om ! Părul ,de culoarea grâului copt scăldat în razele de soare, ochii jucăuși și curioși ,verzi că nemărginita câmpie, obrajii albi că spumă laptelui dau chipului ei aură unui înger. Micuța și bondoaca, se ridică și alerga spre tatăl
DUIOŞIE de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343746_a_345075]
-
și scoase copilul din apă, i se părură tatălui ore întregi. Îl ridicase din bazin vânăt, tremurând din toate încheieturile și scâncind ca un pisoi abia fătat. Neștiind cum ajunsese acasă cu copilul, Marian se certase cu Silvia. Acum, privind mogâldeața cu creștet de rechin,alături de colegii lui, își aminti fiecare cuvânt pe care i-l scuipase nevestei în față. - După ce că abia ai fost în stare să faci un copil, acum vrei să-l omori și pe acesta? Ia-ți gândul
CAMPIONUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344012_a_345341]
-
de broască, nu pești. Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce se mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spinare. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343101_a_344430]
-
să le vadă mai acătării, răsuflarea caldă a respirației sale și mirosul de cărbune, o trezi din somn pe proaspăta mămică. Avea doar douăzeci și doi ani, fiind mai mică decât Gligor cu șase ani când aduse pe lume această mogâldeață cu fața roșie și nasul cârn. - Chi rog sâ mă ierțî bărbachi, dacă che-am dezamăghit șâ nu ț-am adus pi lumi un fechior, așa cum ț-ai dorit. - Lasă, fimei, câ nu tu eșchi vinovatî, acum ghi asta. Che-am sămănat
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
conveneau, dar nu aveam ce face, dacă doream să văd orașul. Din când în când, din cauză că mă durea fundul de la lemnul noduros, mai mergeam pe jos când caii erau la pas. La un moment dat, văd că se zărește o mogâldeață mișunând în urma noastră. Am bănuit că este un câine și cât pe aci să sar în căruță, de frica câinelui și astfel să-mi deconspir prezența. Am văzut că mogâldeața se gudura la picioarele mele și imediat am înțeles, că
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
pas. La un moment dat, văd că se zărește o mogâldeață mișunând în urma noastră. Am bănuit că este un câine și cât pe aci să sar în căruță, de frica câinelui și astfel să-mi deconspir prezența. Am văzut că mogâldeața se gudura la picioarele mele și imediat am înțeles, că de fapt era Braica, cățeaua familiei, care și ea s-a luat după căruță ca și mine, fără acordul stăpânului. Circulam amândoi clandestin în spatele atelajului încărcat. Peste puțin timp am
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
încetarea viscolului, ne jucam nepăsători prin nămeți, neținând cont de gerul de afară. Era zăpada trecută peste gardul unchiului făcut din scânduri de brad de doi metri înălțime. La un moment dat am văzut venind spre noi dinspre „Coloniști” o mogâldeață înotând prin zăpada afânată. Când l-am zărit în capătul străzii, am încremenit de uimire. Cine se aștepta să reușească un copil de șaptesprezece ani, îmbrăcat cu un paltonaș școlar de uniformă, mai mare ca el, să ajungă până acasă
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
de broască, nu pește. Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se urca
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
ceas sau hai să spunem în două îi vezi că au crescut până la etajul nouă. Ce sunt copiii? Decât niște gânduri care aleargă prin lumea întreagă după niște vise care rămân veșnic cu ușile deschise. Ce sunt copiii? Poate niște mogâldețe hazlii făcute din zahăr date părinților în dar. Ce sunt copiii? Decât zâmbete largi între două puncte cardinale sau poate zboruri line către zările veșnic senine, deși n-au aripioare ... Citește mai mult CE SUNT COPIIICe sunt copiii? Decât niște
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
zăpadăce se rostogolesc pe stradăși-ntr-un ceas sau hai să spunem în douăîi vezi că au crescutpână la etajul nouă.Ce sunt copiii?Decât niște gânduri care aleargăprin lumea întreagădupă niște visecare rămân veșniccu ușile deschise.Ce sunt copiii? Poate niște mogâldețe hazliifăcute din zahardate părinților în dar.Ce sunt copiii? Decât zâmbete largiîntre două puncte cardinalesau poate zboruri linecătre zările veșnic senine,desi n-au aripioare... ÎI. VARĂ, de Valeria Iacob Tamâș, publicat în Ediția nr. 2321 din 09 mai 2017
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
conveneau, dar nu aveam ce face, dacă doream să văd orașul. Din când în când, din cauză că mă durea fundul de la lemnul noduros, mai mergeam pe jos când caii erau la pas. La un moment dat, văd că se zărește o mogâldeață mișunând în urma noastră. Am bănuit că este un câine și cât pe aci să sar în căruță, de frica câinelui și astfel să-mi deconspir prezența. Am văzut că mogâldeața se gudura la picioarele mele și imediat am înțeles, că
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]