1,324 matches
-
Iar până atunci“, stăruia Simon, scuipând o Înghițitură din apa călâie, când zărise grupul pelerinilor În mantiile lor albe țâșnind din umbra caselor și recunoscând printre ei pe Petru cu ucenicii săi sprijiniți În toiege... „iar până atunci, sub acoperământul mohorât al cerului, Între zidurile neguroase ale pământului, În temnița vieții, să disprețuiți bogăția, așa cum vă Învață ei, să nesocotiți desfătările trupului, să vă lepădați de femeie, acest urcior de nectar, această urnă a plăcerilor, În numele raiului lor Înșelător și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
în Pacific. Dacă la acestea se adaugă pierderea pirogilor incendiate și a locuințelor arse, se putea spune ca agresorii distruseseră, în mai puțin de o oră, tot ce exista de valoare în Bora Bora. Dimineață se ivi peste o insulă mohorâtă, ai cărei locuitori își plângeau ființele dragi, iar când soarele le permise străjilor să scruteze orizontul, deja nu se mai distingea pe oglindă apelor nici o urmă a navelor inamice. Sosiseră că un taifun într-o perioadă de calm și dispăruseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se bucurară destul de mult- deși n-o arătau în public - fetele nemăritate de pe insulă, care văzură în tinerii navigatori un neașteptat izvor de distracție pentru timpul nopții. Totuși se văzură nevoiți să-și amâne satisfacerea dorințelor, căci un scheletic și mohorât Tahúa hotărî că trebuia să aibă loc, cât mai curând, complicată ceremonie de alungare a temutului zeu Kauhúhu. Nici Tapú Tetuanúi și nici prietenii lui nu mai văzuseră vreodată un Mare Preot atât de înfumurat, plictisitor și ceremonios, căci oficie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cap că trăia acolo de un Întreg an de zile, ar fi zis că sosise abia de câteva clipe. — De ce faci asta? l-a Întrebat pe Karl, care se apucase să Închidă ușa și obloanele de la ferestre. Era o dimineață mohorâtă, cu burniță, iar pe mare ceața stăruia mai mult ca de obicei. — Ai să vezi, a răspuns Karl și a pus pachetul pe pat, lângă Adam. Desfă-l! A tras nerăbdător de hârtia pachetului și a scos la iveală o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-ți povestesc totul despre foarte limitatele mele relații cu Bill. — Grăbește-te, că altfel ai să-l rogi pe el, nu pe mine, să te plimbe prin oraș! Cerul Jakartei era o canava de un galben cețos, o culoare mâloasă, mohorâtă. Dacă Îl fixai o vreme, licărea palid, dar sigur, ca un tub de neon. De după perdeaua de pâclă, soarele Împrăștia o lumină tulbure. În orașul ăsta totul era nesigur, nedeslușit. ...De rămâi și noaptea, o să privești luna În golful din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
noi, poate că Îl rog pe Din să aibă grijă de el. Să trecem de ziua de azi, apoi, văzând și făcând! Zorii se iveau dintr-odată În Jakarta, fără nimic spectaculos, Întunericul nopții era În Întregime Înlocuit de pâcla mohorâtă a zilei. Absența culorii devenea o altă absență a culorii. Fără vreo ceremonie, fără răgazul oferit de o frumusețe dureroasă care să-ți Îngăduie să visezi la viață și la dragoste, ori să suferi pentru ce-ai pierdut sau pentru
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tare mult să-i vezi. Puzderie de asemenea luminițe umpleau arborii. El i-a luat mâna și au Înaintat pe malul râului printre licăriri de aur verzui, care se vedeau până și pe crengile cele mai Înalte, de unde colorau cerul mohorât. Parcă e Crăciunul, a zis Farah. Crăciunul Într o țară scandinavă. De unde știi tu cum e acolo? Doar n-ai fost niciodată În Laponia. Cum să știu? a râs ea. Așa-mi Închipui. Lui Johan i-a venit În minte
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
este omul de zăpadă? Al anotimpului meu preferat. Jocul însușirilor Jocul se desfășoară astfel: un elev spune un substantiv, iar altul spune o însușire corespunzătoare substantivului respectiv. De exemplu: ghiocel argintat soare strălucitor minte limpede câmp împrimăvărat frunziș arămiu frunză mohorâtă zăpadă sclipitoare pădure bătrână floare mirositoare Aceluiași substantiv i se pot atribui însușiri prin comparație: alb ca zăpada înalt ca bradul negru ca tăciunele auriu ca bobul de grâu strălucitor ca soarele iute ca vântul verde ca mătasea Imaginează-ți
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ca o luntre pe apă; răsfrângerile palide ale răsăritului peste violetul întunecat al bolții; astrul zilei descinzând maiestuos în sânul...; apusul de jăratec; apusuri ca sângele; asfințit vânăt; soarele aruncă în nori cu săgeți. Despre toamnă: toamna cea întunecată; toamna mohorâtă cu vânturi moi și tânguitoare; anotimp îmbelșugat; frunzele ruginii cad legănându-se; foșnetul frunzișurilor; peisaj multicolor; fructe parfumate; explozii de culoare; covor ruginiu; frunze arămii desenează-n cer; vreme rece și umedă; frunze foșnitoare; toamnă rodnică; plânge cu lacrimi de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
am așteptat cu nerăbdare să văd ce va urma. Deodată, nori uriași acoperă cerul. Doamne ce m-am mai mirat! Ce ți-am spus? zice bunicul. Nu era o simplă ploaie. Era o furtună. Ploua cu găleata. Fulgerele brăzdau cerul mohorât. Florile fragede se aplecau spre pământul umed. Mi-era teamă sa nu se frângă. Furtuna a încetat precum venise. Astrul de aur își făcuse apariția, dezmierdând florile umede. Bunicul îmi spuse: Să știi și tu! De fiecare dată când e
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Natura întreagă căpătase un aer de tristețe. Totul părea schimbat. Verdele proaspăt al ierbii, care dădea atâta viață și culoare firii, acum s-a preschimbat într-un galben pal, contrastând cu soarele palid ce abia se mai zărea pe cerul mohorât. Toamna adusese cu ea vântul care a risipit frunză cu frunză podoaba argintie a copacilor, lăsându-i goi; cu fiecare frunză și-a întregit covorul multicolor care acoperea pământul. Ultima frunză a unui frăgar s-a desprins ușor, coborând agale
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
difuză se zbate în luptă cu întunericul care își etalează podoaba lui de stele. Totul e trist, căci toamna picură în sufletul fiecărui om câte un strop de tristețe, de parcă sufletele noastre ar fi și ele norii plumburii de pe cerul mohorât. Raluca Giosu, clasa a V-a C Toamna Au început să cadă ploile abundente. Așa vine totdeauna toamna. Frunzele cad una câte una și sparg oglinzile lacurilor, iar vânturi grele bat în geamuri. Cât vezi cu ochii se-mpâclește fumul. Tonuri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ridicat la malul pârâului de băieți, ca să taie iuțeala și să se oprească săniuțele.” Mihail Sadoveanu, La săniuș Iarna E iarnă. A căzut multă zăpadă. Pe întregul pământ s-a așternut un covor de diamante. Vremea e când frumoasă, când mohorâtă. Cerul e ca leșia. Soarele apare pe cer, dar razele lui sunt foarte slabe. Zilele sunt foarte scurte, iar nopțile sunt foarte lungi. Pădurile se zăresc în depărtare, îmbrăcate cu mantie albă, cu tulpini fumurii. Apele au prins pe deasupra o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
spune: Românul s-a născut american. Se saturaseră să fie doar republicani, monarhiști, disidenți, buni ospitalieri și mioritici. Doreau să aibă și ei un potomac al lor, o casă albă și un bruclin al lor după o viață de muncă mohorâtă, o bătrânețe liniștită, cu alte cuvinte. Și nu vor obosi să se gândească cu milă și drag la cei rămași În spațiul carpato-danubiano-pontic. Unii, mai tari de Înger, plănuiau chiar scurte Întoarceri cu vreo racheta de croazieră Tomahawk, căci Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aglomerat - huruit continuu de motoare, hurducăit de camioane și, din când în când, o zdrăngăneală de difuzare. Dar - mi-am lipit nasul de sticlă și m-am uitat în stânga și-n dreapta - nici țipenie de om. Era o zi înnorată, mohorâtă și nemărginită. Și eu mă simțeam nemărginit. Am simțit pe dată pornirea de-a ieși val-vârtej din casă, strigând după ajutor și alergând cât mă țineau puterile, așa încât cineva să mă vadă și să-mi demonstreze că sunt o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să-mi doresc asta? Am simțit lacrimile încinse. — Ea e moartă. Capul îmi căzu în îndoitura cotului. — Ea e moartă și eu sunt sătul până peste cap să supraviețuiesc. Și am plâns și am plâns și am plâns. Trecură clipe mohorâte, spălăcite. Și-atunci. Spatele îmi fi atins de-o căldură. Am ridicat ochii. Raze de soare, lumină răzbătând prin ceață și decupând mici petice călătoare de albastru pe oceanul rece. Mi-am schimbat poziția pe epava lui Orpheus, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aici. E timpul să punem punct stării de necesitate. S-a potolit tărăboiul de pe "Trompeta". Știu io. Nu vrusese să vină încoace Tano. Cînd mergem cu vreo mașină, comentează tot ce mișcă pe șosea. Pe drumul spre Dorobanț era foarte mohorît și foarte critic. Fă, doamnă (a folosit el, după Ion Cristoiu, apelativul cel mai scump), pe mine m-ai întrebat dacă vreau să plec din buncărul meu? Cînd Șichy a oprit la benzinărie, s-a strecurat din Tico și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
știe dacă era joi. Putea la fel de bine să fie luni sau toamnă. Cu siguranță însă trebuie să fi fost iarnă, pentru că se prăbușeau nori înghețați și brăilenilor le crăpau ochii de atâta întins de zare netedă și una cu cerul mohorât. Parcă era mai bine atunci când ți se oprea privirea în grâu! spuse paznicul de sector al câmpiilor dintre Mogador și Albina. Colegul de la Baldovinești îi răspunse prin stație. Aici infinitul a ras tot. Văd până în Transnistria! Ciorile înghețaseră în cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mici care nu Înțelegeau nici În ruptul capului cum ar putea cineva să le priveze de dreptul lor de a sta cu iubitul lor prim-nepoțel, Îngerul și călăul lor zilnic Așa se face că Într-o seară târzie și mohorâtă, când hăul nopții acoperise toată lumina caselor și verdele pomilor, ierbii și ogoarelor dar și lacrimile ce curgeau liber din ochii albaștri a lui Victor Olaru, intuite dar nevăzute de către Mamaia, viața „nepotului Ochenoaiei” se Îndrepta către un segment nou
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
în jos, spre Cișmigiu, ca de obicei, ci se îndreptară, printr-un acord tacit, pe bulevard, înspre Șosea. Se întâmpla sa fie o după-amiază frumoasă de sfârșit de aprilie, cu cer senin și soare strălucitor, după un șir de zile mohorâte și ploioase. O vreme merseră în tăcere, apoi începură să vorbească despre lucruri care n-aveau nici o legătură cu situația lor, fiecare părând să amâne, cu premeditare, momentul psihologic al acelei zile. Vorbiră despre școală și despre examene, despre prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai pomenii nici ea nimic despre planurile lor matrimoniale, dându-i de înțeles că, în fond, nu era nici o grabă cu căsătoria. Într-una din zilele de la începutul lui noiembrie ultima lună de toamnă adusese cu ea o vreme rea, mohorâtă, cu brume și cu ploi reci Victor se pomeni din nou la el, la facultate, cu Tase și cu Sandu Bura, care, cu un aer conspirativ și fără multă vorbă, îl luară cu ei alături, la filologie, unde erau așteptați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
le intră lelea Căna, nevasta vecinului Ivan, care îl întrebă pe Ștefănel, aflat prin fața casei, dacă era adevărat că ei aveau de gând să plece la Vidra. Era ultima zi de duminică a lunii noiembrie și din cerul plumburiu și mohorât începuse să se cearnă încet prima lapoviță a iernii care bătea la ușă. 2004 2005 CUPRINS PARTEA ÎNTÂI..............................................................5 CAPITOLUL I 7 CAPITOLUL II 20 CAPITOLUL III 31 CAPITOLUL IV 54 CAPITOLUL V 79 PARTEA A DOUA........................................................93 CAPITOLUL I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ajuta să trec drept o persoană mai în vârstă decât eram iar decența și bunul simț îmi facilitau intrarea pe sub pielea persoanelor serioase. Din tot acest timp cât am fost plecată nu țin la mai nimic. Țin minte o zi mohorâtă, plină, grea de apă, de un gri plumburiu. Atunci treceam grăbită printr-o piață. Ajunsă sub un acoperiș, îmi scosei impermeabilul și încercai să mă încălzesc. Atunci o bătrânică intră în vorbă cu mine. Realizând că e cu mintea rătăcită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
întors! Acum, se tot uita cu luareaminte la înfățișarea lui din oglindă și constata că, dacă ar fi fost slut, pe cât era de solitar, nimeni n-ar mai fi privit la el vreodată! Însă acea imagine întunecată și atât de mohorâtă ascundea secrete la fel de adânci, ca și cele din inima lui. Pricepea bine că oglinda aceea este singura care putea să-l asculte și să-l înțeleagă, și știa ce înseamnă durerea, singurătatea și neputința crudă, ce foarte adesea îl copleșeau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
atunci când era, totuși, întrebat câte ceva, te privea mereu pieziș, cu niște ochi exagerat de iscoditori, de parcă te-ar fi bănuit că încerci să afli de la 150 Rareș Tiron dânsul cine știe ce secret. Tocmai de aceea, el răspundea întotdeauna la întrebări sec, mohorât și cu zgârcenie-n cuvinte. Acesta este și motivul pentru care el aproape că era obișnuit să apară n ochii lumii ca fiind un neîncrezător, un nesociabil și un ursuz, dar, deși cunoștea lucrul acesta bine, nu se obosea deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]