251 matches
-
-i Vasilica... nu-i ea!” murmură el, pomenindu-se strigând... ” Vasilica... Vasilica! ”. Și, se trezi murmurând... Vasilica!.. Vasilica!.. Ceasul arăta orele cinci și jumătate, nu mai adormi... gândurile îl luară în primire. A doua zi după Sf. Dumitru... o zi mohorâtă de toamnă târzie... Ziua se stingea încet-încet, ca o lumânare. Lumina era departe, moartă... Soarele nevăzut, se prăbușea în noapte. Era ceasul magic în care nălucele sunt gata să țâșnească din sufletul amărât de suferință, nemișcat și amorțit. Tăcere... o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sacrilegiu să ne atingem. i-am spus că Îl iubesc din tot sufletul și drept dovadă i-am mâncat o petală din trandafirul pe care Îl ținea pe piept. Apoi am fugit. De atunci trecuseră patru ani. Era o zi mohorâtă de sfârșit de martie și, În loc să fie cald, Începuse, spre exasperarea tuturor, să ningă. Seara am ieșit cu Nic și cu iustin la o bere Într-un club de jazz de pe lângă Foișor, când l-am văzut trecând pe lângă noi și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sacrilegiu să ne atingem. I-am spus că îl iubesc din tot sufletul și drept dovadă i-am mâncat o petală din trandafirul pe care îl ținea pe piept. Apoi am fugit. De atunci trecuseră patru ani. Era o zi mohorâtă de sfârșit de martie și, în loc să fie cald, începuse, spre exasperarea tuturor, să ningă. Seara am ieșit cu Nic și cu iustin la o bere într-un club de jazz de pe lângă Foișor, când l-am văzut trecând pe lângă noi și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
speranță: Dumnezeu, a cărui singură tărie: cerul. Dar bruma rece a nopții se așezase asemenea unor urdori de argint sur pe genele mele lungi și negre, ochii îmi răciră în cap * și se treziră. Luna apusese de mult, cerul era mohorât... si în orient, departe, răsărea o auroră murdară și somnoroasă [care] abia roșea cerul cel vînăt-sur. Îmi scuturai corpul cel plin de frig... îmi ridicai căciula de pe ochi, trezii calul care se trântise și el pe brânci la pământ și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în ciuda vârstei (nu mai eram chiar un tinerel) și a unor experiențe pe care le avusesem cu reprezentanți sovietici în alte împrejurări, eram încă un naiv...Când am terminat informarea pentru "Centrală" despre convorbirea avută, se iviseră zorii unei dumineci mohorâte; zi în care cu toții am contactat reprezentanți ai altor delegații, mai ales ale unor țări neutre și nealiniate, spre a le solicita sprijinul pentru proiectul românesc de reguli de procedură. În favoarea proiectului aveau să se pronunțe, rând pe rând, în
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
cinci pietre nestimate. Sub crucea coroanei urmau Duhul sfânt, apoi Dumnezeu tatăl, cu dreapta binecuvântând, cu stânga țiind globul pământului, pe cercul de margine al coroanei un rând de pietre scumpe de jur împrejur. Îmbrăcat era Vodă într-un strai mohorât cu guler de aur, iar de gât îi atârna un engolpion din pietre și mărgăritare. Câmpul portretului era albastru, în dreapta și în stânga chipului perdele roșii. Am întrebat ce s-au făcut originalul? Călugărul au răspuns ce însuși auzise. Într-una
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
șir treptele chiliilor, unul deschise ușa bisericii... în aceea clipă clopotul tăcu și în biserică era întuneric des. Candelele pe mormântul lui Vodă se stinseră de sine, deși avuse untdelemn îndestul. A doua zi portretul voevodului Moldovei era atât de mohorât și de stins, încît pentru păstrarea memoriei lui un călugăr ce nu știa zugrăvia, au făcut copia ce există astăzi. Aprinde-se-vor candelele pe mormînt? Lumina-se-va vechiul portret? [30 septembrie 1877] CONFERENȚĂ ["CONFERINȚA ȚINUTĂ... "] Conferința ținută de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și Ioniță Mohora „ce-au fost birnici la Torcești”, ori „Niagul sin Ion ce-au fost birnici la Umbrărești”, înregistrați acum la satele Barcea și Bârlădeni (Podoleni), așezări vecine. Astfel de cazuri sunt relativ numeroase; mai putem adăoga pe Postolache Mohora „ce-au fost birnic la Torcești”, pe Leca, Stan, fiul lui Rusin, Gheorghe, fiul Lecăi, Gheorghe Ușurel, de asemenea la Barcea, dar care „au fost birnici la Umbrărești”. Situații similare există și la alte sate și chiar la alte ținuturi
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și câine, Câine și nevastă Și durerile astea insuportabile ale facerii Ca și cum toate l-ar fi prăsit numai pe Sepp al meu (mai cosește un pic) FEMEIA: Vremea mesei a lăsat ziua în urmă Mâncarea a fost gătită așa de mohorât că a dispărut. Mâncarea a terminat acum cu mine Carnea a trecut dincolo fără ajutorul nici unui furtun omenesc Carnea caldă s-a prăpădit în chip nefiresc Carnea trebuie să fi fost nemaipomenit de bună Această carne albă trebuie să fi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
o țiglă de pe acoperiș stătea să se desprindă din locul ei. Dacă i-ar fi căzut în cap, în mod sigur l-ar fi omorât. Julius Zimberlan n-a reușit să mai doarmă trei nopți. Într-altă zi, o dimineață mohorâtă de toamnă, venind acasă, Julius Zimberlan a văzut că țigla aceea blestemată se afla tot acolo. Însă tot într-un echilibru extrem de fragil. Julius Zimberlan se înfricoșă și mai mult în legătură cu siguranța sa și în clipa aceea îi străfulgeră prin
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
o țiglă de pe acoperiș stătea să se desprindă din locul ei. Dacă i-ar fi căzut în cap, în mod sigur l-ar fi omorât. Julius Zimberlan n-a reușit să mai doarmă trei nopți. Într-altă zi, o dimineață mohorâtă de toamnă, venind acasă, Julius Zimberlan a văzut că țigla aceea blestemată se afla tot acolo. Însă tot într-un echilibru extrem de fragil. Julius Zimberlan se înfricoșă și mai mult în legătură cu siguranța sa și în clipa aceea îl străfulgeră prin
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Hristos și Fecioara Maria, să-i dea putere să treacă și peste această zi de muncă istovitoare. Se întoarse în cămăruță și își sărută ușor nevasta și copiii, pentru a nu le strica dulcele somn al dimineții. Inima i se mohorî, văzând chipul muierii încercat de griji. Brațele mamei, strângând la piept odorii, îi amintiră de nevoile ce îi tulburau liniștea familiei. Surâsul nevinovat care se întindea pe buzele copiilor îl făcu brusc să uite de necazuri. Reveni în tindă unde
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Diavol; fain; fermecător; floare; frumos; funerar; furie; furnică; geacă; geantă; hain; hamal; iad; infern; infinit; de invidie; încredere; înfiorător; întristat; întrucît; întunecime; întunecos; lacrimi; lapte; lipsă de culoare; loc; lumină; luptă; magie; mahon; malefic; mantou; mare; mașină; măgar; mic; mîhnire; mohorît; murdar; negativ; negură; neîngrijit; neplăcut; nesfîrșit; nevăzut; nimic; noaptea; ca noaptea; noroi; nostalgie; nume; ochi; om negru; onix; opac; orb; ca pămîntul; pătrundere; petrecere; pisica; pix; pumn; punct; rasist; roagă; rochie; rock'n-róll; rușine; scîrbă; seara; sinistru; sobrietate; solid; sora
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
inevitabil; inexpresiv; inferior; impropriu; insecte; Ionuț; iPhone; imposibil; izolare; îmbătrînit; încalcă; încheagă apa; îngrozit; înjurătură; înnorat; întotdeauna; întunecat; judecat; lacrimi; lapte; mai leagă o fișă; de lume; lup; maimuță; major; malformație; melc; meschin; miasmă; milă; mincinos; mine; moare; ca moartea; mohorît; monstruos; monștri; mort; nas; natură; neagreabil; neant; neatractiv; neatrăgător; nebun; necăjit; necesar; nedescris; neexistent; nefolositor; negativ; neghiob; neglijent; neiubit; neîntruchipat; nenoroc; nepoliticos; nepotrivit; neproporțional; nesimpatic; nor; noroi; nu; numai; odios; omenesc; oribil; panda; păianjen; păr; părere; o persoană; perspectivă; pesimist
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
galbene înfățișează burguri medievale, voievozi în haine violete. Cu voi și Stanțe burgheze aduc din nou în prim-plan deznădejdea poetului, crisparea sufletească, orașul provincial, descompunerea, mizeria, preferința maladivă pentru toamnă. În universul bacovian plouă obsedant, rece, dezolant, toamna e mohorîtă, tuberculoșii sunt melancolici, decorul e macabru (Nervi de toamnă), toamna și iarna se amestecă, singurătatea e apăsătoare, târgul pare un cimitir, zăpada acoperă totul (Decembre). Primăvara e tristă: "o nouă primăvară pe vechile dureri", provoacă melancolia (Nervi de primăvară). Vara
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
șir treptele chiliilor, unul deschise ușa bisericii... În aceeași clipă clopotul tăcu și în biserică era întuneric des. Candelele de pe mormântul lui Vodă se stinseră de sine, deși avuse untdelemn destul. A doua zi, portretul voievodului Moldovei era atât de mohorât și de stins, încât, pentru păstrarea memoriei lui, un călugăr ce nu știa zugrăvia au făcut copia ce există și astăzi. Aprinde-se-vor candelele pe mormânt? Lumina-se-va vechiul portret?" Interogația poetului exprimă o neliniște pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
spiritul de dreptate al lui Dumnezeu." Refuză mântuirea, gest în care nu vede nici un element diabolic, deci nimic interesant, "căci, de-ar fi așa, de unde ar veni seninătatea ce o însoțește? Nimic diabolic nu te înseninează. În preajma diavolului, dimpotrivă, suntem mohorați. E cazul meu... De aceea seninătatea mea e de scurtă durată: exact cât să mă hotărăsc s-o termin cu mântuirea. Din fericire, mă hotărăsc des și, de fiecare dată, ce pace!"53. Cioran face profeții catastrofice creștinismului, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
trezi, Colin este contemplat gol prin ochii lui Mary, ocazie pentru MacEwan de a-și proba darul de anatomist îndrăgostit și totodată, plastician al detaliilor zeului, în flagrant contrast cu acea casa-muzeu de obiecte de cult al "bărbatului", un spațiu mohorât de claustrare și obsesii maladive. Relaționarea psihologică între locatari și inventarul interioarelor riguros descrise își sporește semnificația atunci când nevasta lui Robert, Caroline, le spune că i-a privit în timp ce dormeau, remarcând mai cu seamă frumusețea lui Colin. Și că li
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a translatoarelor și mașinilor de scris automate. DUPĂ O CLIPĂ, NECESARĂ DESFĂȘURĂRII ACESTOR OPERAȚII COMPLICATE, ECRANUL DE PE PERETE SE LUMINĂ ȘI APĂRU PE EL CHIPUL UNUI BĂRBAT. \ A, TU EȘTI, TRASK, VORBI ARRALO DIN ECRAN. DEȘI ENERGICĂ, ÎNFĂȚIȘAREA LUI ERA MOHORÂTĂ, NEPRIETENOASĂ: SPRÂNCENELE COBORÂTE, BUZELE STRÂNSE ȘI OCHII ÎNTUNECAȚI. ARĂTA CA UN OM COPLEȘIT DE NECAZURI. \ RIVA MI-A SPUS CĂ VREI SĂ STĂM DE VORBĂ, SPUSE MARIN PE UN TON NEVINOVAT. ARALLO APROBĂ CU UN SEMN AL CAPULUI. \ VREAU SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
zică ceva, dar atunci apăru în pragul casei un plutonier țanțoș, strigând cu importanță: ― Domnul locotenent Bologa!... Poftiți... Excelența-sa... Peste câteva clipe Apostol Bologa stătea înfipt reglementar înaintea generalului Karg, om scurt și gros, cu fața urâtă și aspră, mohorâtă de mustăți burzuluite, sfredelită de niște ochi rotunzi, ale căror priviri, țâșnind de sub sprâncene foarte late și veșnic încruntate, păreau două pumnale veninoase. Inima locotenentului se zvârcoli când îl văzu ridicîndu-se greoi de la masa încărcată cu dosare și hărți. Își
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din cale-afară, mai ales însă îi plăcea să stea la taifas cu domnii, crezîndu-se mai deștept ca ceilalți săteni și mai vrednic. Își trase un scaun lângă masă, se așeză tacticos și îndată se încălzi la vorbă, deși Apostol se mohorâse, frământat numai de dorința de-a auzi glasul fetei. Răspunsurile în doi peri nu descurajau deloc pe gropar, ba dimpotrivă, îl întărîtau. Din una, din alta, începu să spuie că el e om cu stare, cu toate că e gropar. Are pământ
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
trecu o undă de amărăciune, ca o presimțire neagră în mijlocul unei mari veselii... CARTEA A TREIA 1 Când văzu cea dintâi casă din Lunca, după o cotitură de deal, Apostol Bologa tresări iarăși, parcă fără veste i s-ar fi mohorât sufletul. Dar împunsătura de ac se stinse ca o scânteie, lăsîndu-i în inimă un nou belșug de bucurie. Scoase capul pe fereastra compartimentului, grăbit, având siguranța că îl așteaptă cineva. Din depărtare descoperi cireșul bătrân care, în cinstea sosirii lui
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din Făget, se auzi prin sat că cei trei împricinați au fost osândiți la moarte de Curtea Marțială și că chiar mâine vor fi spânzurați. Vestea umplu de groază pe săteni și pătrunse ca o ștafetă sinistră prin toate casele, mohorând bucuria sărbătorilor. Totuși, groparul Vidor aduse și noutăți. Mai întîi că osândiții vor fi executați într-adevăr mâine dimineață, înainte de răsăritul soarelui. S-au dus rudele, cunoscuții lor, și au îngenuncheat și au plâns în fața generalului, să-i ierte, să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
învățat! Avea cu el două cărți roșii și groase care după părerea lui Laur ar fi fost suficiente, dacă le știa, să treacă prin cele mai dificile încercări. - Bănuiesc că ne trec ei, dacă nu ne-or amâna! Îi răspunse mohorât cu gândul la ce va face. Toți încercau să mai învețe câte ceva, consultându-se în diverse probleme, doar Laur nu venise pregătit cu nicio carte. Se uită la Rebegilă cum stă de vorbă cu ceilalți cunoscuți, cu atâta tupeu despre
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
înmuiat nu mai avea efect asupra ei, o moleșise căldura din autovehicul. Uimită observă cum mașina opri aproape lângă casa ei! Își deschise portmoneul burdușit din care extrase o bancnotă să o lase șoferului; fără să o privească el întrebă mohorât cu ochii pierduți la bani, - Când te mai aduc la oraș? Surprinsă, supusă femeia răspunse imediat, - Marți la aceeași oră! Nu-i venea să creadă că i-au țâșnit aceste cuvinte din gură! Parcă era blocată și nu putea răspunde
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]