289 matches
-
Silit de împrejurări, abandonează afacerile, ocupându-se, de atunci încoace, numai cu arta literară. Publică mai multe cărți de versuri la editurile Jelenkor și Kalligram din Ungaria, ca și două romane, devenite bestsellers. (Vanda eternă este unul, al doilea, Trupul molatic al nopții, fiind în curs de apariție și la noi.) Publicului nostru îi este cunoscut prin placheta de versuri O sumă de sonete (Ed. Brumar, 2006), tălmăcite de Ildiko Gâbos & Șerban Foarță. Căută din priviri următorul obiectiv când, pe raftul
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
și își udă fața în mai multe rânduri. Cu prosopul în mână se duse în bucătărie și, la telefonul de acolo, formă numărul lui Artur. Îl rugă să se întâlnească peste o oră la barul Eddy. Fragment din romanul Trupul molatic al nopții, de BOSZORMENYI ZOLTAn, în curs de apariție la Editura Brumar.
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
și ne-a dat nouă trupurile, pentru ca sfintele oseminte ale mucenicilor să ne fie veșnică aducere-aminte de virtute. Vederea armelor pline de sânge ale unui războinic, a scutului, a lăncii și a platoșei, atâta îi înflăcărează pe ostași, oricât de molatici ar fi, îi pornește la război; vederea armelor îi îndeamnă să facă și ei aceleași fapte de vitejie. Noi, însă, cum să nu ne umplem de râvnă, oricât de fricoși am fi, când vedem nu armele însângerate ale unui războinic
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
minuscul. dintr-o dată am văzut tot cerul și pămîntul prin ochii lui). urma din urmă degete de alge aduse la mal. în tot acest du-te-vino valurile abia dacă mai au timp să îmbrace hainele de întoarcere. din pămînt răsar păsări molatice. toate se puteau vedea prin orbita aceea imensă, adusă de apă, adusă de pămînt. toate se puteau citi în zborul păsării de nisip. (o părere, s-ar putea spune, dar apele și-au retras amintirile de pămînt. pămîntul, amintirile de
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
bezmeticeau și mai tare și-i tăiau răsuflarea cu ghimpii lor neîndurători... Dar, uite așa, pe vrute, pe nevrute, a venit și toiul primăverii. Răbufnirea de floare a viilor făcea ravagii pe dealuri și pe terasele lor. Vântul alb împrăștia molatic dinspre ele peste sat o revărsare de mireasmă cum nu mai exista alta de îmbătătoare. Nici parfumul florilor de migdal și de cireș , nici al celor de iasomie, n-o întreceau; poate doar mirozna ciorchinilor de floare de salcâm sau
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
purta vânătorește, cu jambiere roșii și pălăriuță verde. Era un ins umblat : făcuse două războaie și călcase mai multe țări. Știa gustul cașei rusești, mâncase la italieni polenta, fapt ce nu-i schimba deloc înfățișarea cuminte cu privirile castanii. Ochii molatici aveau în lumina lor o blazare particulară. Punea unul lângă altul gesturi rare, însoțite de un glas măsurat. Din tot ce făptuise, mai ales paharul îi plăcea. „Beu țapán”, recunoștea el însuși cu o voce de turturică blândă. Datorită unei
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Lăcrimând peste visuri Elena Marin Alexe Cu molatice brațe mă-nfășoară discret dimineața În satin alb ca neaua mă-nvaluie tainic azi ceața Prin gându-mi hoinar trece nestatornic și trist zenitul Pe buze-mi odihnește pecete de aur Cuvântul Înțeleptul, duiosul mesager al forței divine Ochii abia îl
L?crim?nd peste visuri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83226_a_84551]
-
părul de pe picioare și, oricât încerca să găsească o explicație plauzibilă a acestei întâlniri, nu făcea decât să se împleticească și mai mult în ițele înnodate ale raționalului. Și să nădușească vizibil. Periculos de liniștită în mișcări și cu glas molatic, Anna trona peste grădina contelui și, cel puțin așa i se părea lui Lev Nicolaevici, i se adresa cam de sus. Dar rămânea de văzut de ce anume venise. — Conte dragă, Nicolaevici Tolstoi, v-am zărit încă de sus, în timp ce coboram
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de ani, cu fața foarte prelungă, însă de stil paralelipipedic, manierat, degajat la gesturi și la inteligență, nu mai puțin o speță de tont superior care afecta bruschețea tinerilor de origine țărănească sau burgheză. Se recomandă Hangerliu. Saferian închise ochii molatic, spre a-și consulta memoria, care îi spuse că această familie, în parte scăpătată și cu multe vechi relații, în sânul căreia prin căsătorii intraseră și armeni, se ilustra în surdină prin participarea unor membri ai ei la mișcări politice
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
emfază, deși cu o desăvârșită ținută, procedeu de natură a-i asigura oriunde o prezență comodă, fu cu totul obnubilat. Academicianului îi plăcea poanta. Pe fața lui Pomponescu trecu un fel de nor melancolic, care nu întrerupse un moment zâmbetul molatic obișnuit. De altfel, cu tot acest insucces neobservat, căci nimeni nu-și închipuia că Pomponescu nu petrece și el împreună cu ceilalți la spiritul lui Ioanide, Pomponescu alcătui în permanență centrul discret de gravitate, întrucît era atunci considerat ca o personalitate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lucrări de lichidat urgent și transportase o planșă lungă, pe care o așezase pe două picioare portative. Venind la madam Farfara acasă, Ioanide contemplă de sus până jos pe Ioana și se simți cuprins de o decizie inevitabilă. Indolenta era molatică, însă foarte profundă în priviri și ochirile ei părură lui Ioanide din ce în ce mai îmbietoare. Ministeriatul lui Pomponescu nu se realiza și e de înțeles că vreo vocație deosebită pentru ceremoniosul profesor de beton-armat Indolenta nu avea. De aceea, când Ioanide, devenit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
exercită astfel de oameni asupra sufletului feminin (ce vrei, ne-am născut cu această infirmitate!). El exercită același respect și asupra bărbaților chiar și în vârstă. E curios că el nu se răstește niciodată, n-are voce aspră, e chiar molatic în gesturi, zâmbind și când e încruntat. E destul G. Călinescu să deschidă gura și să rezume discuțiile celorlalți, și toți sunt de părerea lui. Chiar dacă cedează un moment, revine calm la ideea lui și nimeni nu îndrăznește să-l
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cine spune adevărul și cine minte? În fiece versiune e ceva veridic sau numai înșelînd pe creduli, fiecare judecă pe de altă parte din punctul său de vedere. Spre exemplu, Botticelli. Pentru el, unul care nu se răstește, un om molatic și didactic e om bun. Aluzie in-conștientă la mine. Eu țip, mă agit, nu sunt chibzuit. Să fac o sinteză? Dar nouăzeci și nouă greșesc și numai unul spune adevărul. Nu e nimic de făcut, decât să apreciez din nou
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
figuranți conduse pe Jack la zidul din fund, cagularzii ridicară revolverele cu gândul de a fugi cât mai repede, după spectacol, în căutarea de trăsură ori tramvai, armele pocniră (de fapt zgomotele erau produse din culise) și Jack căzu încet, molatic, cu un realism extraordinar, întinzîndu-se la pământ tardiv și într-o rână, altfel decât în modul teatral pe care îl uzase până atunci. - A studiat rolul grozav, șopti unul din figuranți. Femeia strigă după text "Jack! Jack!" și cortina căzu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
canapea dintr-o odaie dosnică din imobilul directorial, și când clopoțelul zdrăngăni la poartă, Suflețel însuși ieși în curte în întîmpinarea musafirului. Era un individ cu gulerul ridicat, din care pricină nu i se putea distinge fața, și care zise molatic: - Sunt trimis de domnul Hangerliu. Suflețel, procedând "misterioso", conduse pe necunoscut spre locuința lui, îl preaviză la trepte și, fără a-l prezenta Aurorei, îl introduse în camera destinată, arătîndu-i toate obiectele de care avea nevoie, apă de spălat, apă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unsuros și ușor ondulat îi era dat pe spate, cu un zuluf mărunt la ceafă. Purta un papion maro, o haină cu revere maronii lungă pînă la genunchi, pantaloni negri strîmți și pantofi maro din piele întoarsă. Avea un accent molatic și pronunța vocalele oarecum plîngăreț. — Sînteți nou-venit în locurile astea, nu-i așa? — Da, i-am răspuns. — Am venit să vă ajut. Puteți să-mi spuneți Gloopy. Presupun că nu aveți încă un nume. Vă însoțește cineva? I-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
moale, aproape pluteam. Covoarele aveau ceva strălucitor, de parcă ar fi luminat. Erau de culoare deschisă, într-o nuanță aurie, cu desene lejere, voioase: mănunchiuri de crengi presărând în lung și-n lat frunze și păsări, și aceste modele, culoarea, strălucirea molatică umpleau camera cu o atmosferă luxuriantă. Un perete de sticlă întins pe întreaga lungime deschidea priveliștea unei suprafețe de grădină pe care se iveau copaci singuratici, mici ronduri de flori, și covoarele parcă se continuau în peluzele de iarbă, mănunchiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
șifonate care mișcau hîrțoage dintr-un birou într-altul, sau printre cozile de topor care-și dădeau aere grave făcînd pe paznicii neclintiți ai noii democrații pe cale de instaurare, și pentru prima dată de la începutul evenimentelor simți cum o neputință molatică începe să-i îngreuneze mișcările. Cît mai poate să dureze? O zi, poate două? Cel mult o săptămînă? în orice caz, domnul Președinte și ai săi sînt bine chitiți, totul merge strună, conform planului. Regizorașul și-a trimis deja doi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ca să demonstrez că, uneori, sobrul autor al cărții avea și sclipiri ludice, o să citez un fragment din jo cul său cu ...m-uri, Metafora modei (Magia misterului multisecularei mode muierești) : „ Minunatul malacov , mitenele monocrome, meditativa muselină, moarul mov, mirificul marchizet, molaticul manșon, macrameul mercerizat, madipolonul mieriu, mantela merinos, magica mătase, mirobolantul marabu, misteriosul mărgean, mignonul medalion, mirajul machiajului migdalat, migălita manichiură, marama meleagurilor muntene”. Dintr-un vechi interviu cu Valentin Silvestru rețin o idee profitabilă :” Fantomele, În teatru, nu mor niciodată
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
lupte în stepele calmuce. Slăbise, devenise mai suplu și o vigoare deosebită emana din toate mișcările lui. Pielea feței, altădată albă, își modificase culoarea într-un arămiu închis, așa cum se întâmplă blonzilor care petrec mult timp în aer liber, curbura molatică a bărbiei se asprise, iar ochii albaștri, pierduți între cearcăne, nu mai exprimă căutătura galeșă din trecut. Au ceva din fixitatea concentrată, plină de periculozitate, a unui animal de pradă. "S-a schimbat. Cel puțin ca exterior. Dar oare mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
terminate. Sub umbrarul de lemn, acoperit cu venele noduroase ale iederii, se vede o bancă așezată acolo pentru tihna siestei în după amiezile călduroase ale verii. Dincolo, iarba crudă a peluzei coboară lin către micul lac artificial ale cărui unde molatice strălucesc auriu în lumina soarelui. Pe mal, copaci cu crengile golașe ocrotesc o fântână arteziană în formă de cerc, din mijlocul căreia se ridică grațios o nimfă de bronz cu un ulcior pe umăr. Majordomul apare tăcut lângă ei, purtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încuviință. Te rog să mai rămâi cu mine, dacă nu ești foarte grăbită. Femeia scutură ușor din cap: Nu sunt deloc grăbită. Atunci rămâi, îmi face plăcere că ești cu mine, aici... Înțeleg foarte bine, rosti Arm cu o voce molatică. Dar lasă-mi un timp de gândire, adăugă după o tăcere bine calculată. Și lăsând bagajul din mână, trecu pe lângă el și dispăru cu pași neauziți în dosul ușii care dădea în balcon. De acolo nu se mai auzi apoi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și cu fruntea transpirată, în legătură cu o problemă care-l frământa, dar tocmai atunci își auzi telefonul zbârnâind în buzunarul de la piept și se văzu nevoit să iasă în hol ca să poată vorbi în voie. Era Camelia care, cu vocea ei molatică și suavă, îi dădea de veste că i se făcuse un dor nespus de el și-l ruga să treacă urgent pe la televiziune ca s-o scoată în oraș, la un restaurant cu meniuri rafinate și cu atmosferă cât mai
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
patetică, a fostului visător. Da, doar prin Lulu am rămas în lumea de-atunci. Dar cum? în ce fel se leagă toate lucrurile astea? Pentru că mai simt că legăturile sânt oblice, că acolo, în obscuritatea de nepătruns unde se ating molatic sinapsele, unde chemoreceptorii se întind în cărnița transparentă ca firicelul negru din coarnele melcului, Lulu nu este el însuși un mesaj, ci trimite la un mesaj, Lulu e numele unui tunel, al unui coridor aflat adânc sub țeasta mea, un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în apropierea lui Hermes cel vopsit cafeniu un cap prelung și tânăr de fată, încărcat cu bucle, căzând până pe umeri. Atunci bătrânul, ca și când totul s-ar fi petrecut în modul cel mai firesc, fără nici o lămurire asupra atitudinii dinainte, clipind molatic din ochi, cu aceeași duhoare de tutun și cu același glas fără acustică, zise lui Felix Sima: - Ia-ți geamantanul și vino sus! Urcară amândoi pe scara pârâitoare și se găsiră într-un soi de antreu pe care tânărul nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]