978 matches
-
să vă supăr, că, poeziile dvs., stimate coleg, par poezii pentru copii: "Rugat-am vântul serii să-mi facă o favoare;/ Să se oprească-o clipă din marea-i frământare,/ Să-și tacă șuieru^ și ropotele multe/ Și să coboare molcom suspinul să-mi asculte.// Când auzit-a vântul ce-i cer cu neobrăzare,/ M-a măsurat în grabă din cap până-n picioare/ Și-a năvălit asupră-mi, cu gând să mă doboare/ Urlând în toată zarea că asta e sfidare
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7859_a_9184]
-
copaci hieratici, născută bătrînă și, de aceea, eternă, te leagănă și te îmbrățișează cu o căldură dumnezeiască, pe care, sînt sigur, nici sub aripile îngerilor n-o mai poți regăsi, cînd cîntecele ei te ridică în ceruri și glasul ei molcom, la limita somnolenței, te poartă prin păduri fermecate, prin palate de cleștar, prin văzduh și pe sub ape, pentru ca, finalmente, să-ți pună în brațe zîne vaporoase și translucide, fete de împărat care își tîrăsc părul peste frunzele ruginii de toamnă
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
împreună cu trupul nud din fotografii, costeliv pînă la ascetism, al artistului însuși. Sau, mai exact, imponderabilul organ al credinței și al devoțiunii este contrapunctat prompt de organul celălalt, evident ponderabil, care se smulge din ceața peliculei alb-negru și se odihnește molcom pe coapsă ori pe unde apucă. Schizoidia unei asemenea viziuni este doar aparentă. Ion Grigorescu, nițel narcisiac, nițel voluntarist în propozițiile plastice, încearcă să concilieze celestul și derizoriul, spiritul și carnea, atemporalul și efemerul în categoria unică a Creației. Corpul
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
meridianele pe care l-au purtat aripile confecționate din pînză de in, întinsă frumos pe șasiuri cu pene, sau din panouri de lemn casetate halucinant, și privirile ațintite hipnotic pe zenit. Adică a rămas bănățean și în ceea ce privește obstinația, tenacitatea aceea molcomă și definitivă, și în ceea ce înseamnă goana după absolut, captivitatea mistică în idealitate, oricum ar fi ea camuflată pentru privirea vulgară. Și iată cum a început un implacabil circuit al telefoanelor! Silviu Oravitzan sună și mă somează blajin să-i
Silviu Oravitzan sau o poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6831_a_8156]
-
și ceea ce noi am numit dragoste n-a fost poate nimic altceva decât atât, eu stând în picioare în fața ta, cu o floare galbenă în mână, și tu ținând două lumânări verzi, iar timpul ne sufla pe chip o ploaie molcomă de renunțări și despărțiri și bilete de metrou. N-a fost poate nimic altceva decât atât. Cuvântul atât este cel neliniștitor aici. Decât atât. Ce fel de atât, cât de atât? Atât. Oliveira introduce de la început o hartă personală a
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
de sâmbătă/ o geografie ușor de imaginat/ ambetare și nemernicie fără rigoare/ pietrele încinse sar din caldarâm/ ori iau diverse forme de întrebare/ ca aceasta de pildă:/ de ce se rupe troscotul de pe acoperiș, / cine împrăștie cenușa/ ce inundă existențele noastre molcome/ și cum se pansează melancolia?// Nu e de altfel prima dată/ când aici mi se scufundă corabie după corabie." (Oraș de sâmbătă, p. 79) În poemele din volumul Chiar dacă? de Ion Beldeanu singura certitudine a autorului este că nu are
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
primesc prietenii. N-aveam nici un motiv să vreau să distrug zidurile trainice care mă înconjurau. Succesul meu era un somnifer. Trebuia să fie mereu așa. Eleganța costumelor mele însemna din parte-mi recunoașterea acestei reușite în văzul tuturor. Vocea mea molcomă și sigură imprima un luciu delicat conversațiilor (așa mi-a spus Claudia odată, pe un ton plin de admirație). Până când toate s-au schimbat într-o dimineață de acum câțiva ani, în ziua în care a murit mama. Moartea mamei
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
ci pentru că arestarea sa ar fi implicat formalități care le-ar fi stricat weekendul. Însă ceea ce organele nu „tolerează” oriunde s-ar afla ele este nesupunerea fățișă, revolta care izbucnește spontan în Nelu, și care-l scoate din tiparul laconismului molcom care face savuroase bancurile cu ardeleni. Relațiile pe care cumnatul său le are îl salvează de la arestarea sa imediată, însă, odată declanșat procesul de metanoia, el este ireversibil. Un alt om este cel care se opune grănicerilor, cel care-i
Turcul si Fata Morgana by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5975_a_7300]
-
are netezimea stinsă a frazelor cuminți. E genul de scriitor care nu se încinge pe măsură ce intră în atmosfera temei, tonul fiind de curgere liniștită și egală sieși. Și fiindcă nu are tensiune, cartea nu răscolește, ci relaxează grație contagiunii minei molcome. Autorului îi lipsește histrionismul și voința de a epata, de parcă un duh neiertător i-a izgonit amorul de sine, de aici tonul nepatetic, detașat de sine, al însemnărilor de față. Și cum sentimentul de putere pe care un psihiatru îl
Ochiul clinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6241_a_7566]
-
rutina sentimentelor negative, se văduvește de firul energiei lor. De aceea, Ciprian Măceșaru pare împins de o fatalitate căreia nu i se poate împotrivi, docilitatea în fața destinului mergînd pînă la acceptarea fără crispări a sorții date. Pînă și disperarea e molcomă, molipsindu-se de o acalmie grea. Din acest motiv, seninătatea autorului trezește în cititor pofta unor detalii macabre și dorința unor presimțiri perverse. O curgere lină de rîu fără vîrtejuri și vîltori, aceasta e atmosfera jurnalului de față.
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
fost editată. In 1978, am avut parte de o primă versiune în limba română, dar, titlul schimbat în mod arbitrar în La poalele vulcanului, anula semnificația narațiunii despre strivirea, mistuirea unei ființe omenești de către magma arzătoare, sugerând, dimpotrivă, o idilică, molcomă hălăduire într-o vale însorită. Formulările din tălmăcirea semnată de Ion Caraion, care nici nu cunoștea limba engleză, diminuau și ele intensitatea trăirilor și incandescența expresiei. Abia în 2003, ne-a dăruit o adevărată traducere Florin Șlapac, care a scris
Adresant: Confreria Lowry by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6297_a_7622]
-
Făclii din cimitir, nu-mi spuneți] Făclii din cimitir, nu-mi spuneți Că seara de vară nu-i frumoasă. Că nu sunt frumoși băutorii-afundați În cârciumi depărtate. Se mișcă precum broderii Străvechi sub cerul Înnoit de stele. Făclii din cimitir, molcome degete Numără serile calme. Nu-mi spuneți Că noaptea de vară nu-i frumoasă. Din POESIE INEDITE [Straripa nell’umida notte...] [Iese din matcă în noaptea jilavă...] Iese din matcă în noaptea jilavă râul Silențios. Adio stearpă vigoare a tinereții
Sandro Penna, poetul aleanului homoerotic () [Corola-journal/Journalistic/5422_a_6747]
-
unui critic literar versat și siguranța de sine a unui bătrân maestru. Lirismul alert, desfacerea expertă a faldurilor memoriei, proiectarea unor viziuni de-o neașteptată prospețime și urgență sunt de natură să-l dezechilibreze emoțional pe cititorul poemelor sale. Diafane, molcome, fluide, versurile sunt, la o palpare atentă, lava unui vulcan în erupție, forța motrice capabilă să devasteze orice obstacol i-ar ieși în cale. Într-o lume grăbită, doar oameni de consistența psihologic-senzitivă a lui Eugen Bunaru mai pot reconstrui
Sindromul Blake by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6663_a_7988]
-
fără tensiuni mari și, în consecință, fără zguduiri din partea cititorului. Autorul pare să nu aibă colți sau gheare, amenitatea expresiilor așezîndu-l în rîndul autorilor cu frază rotundă și prevenitoare. E o pedanterie estetică în stofa eseurilor sale, ritmul fiindu-i molcom și reținut, de înaintare chibzuită și prudentă. De aceea, scrisul lui te încîntă fără să te răscolească. Te desfată fără să te răsucească dureros. Și fiindcă nu are stridențe patetice, Zeletin rămîne să fie gustat de un public restrîns și
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
mărturisirile se opresc asupra mamei, ecoul contradictoriu dintre paranteze amuțește. Retorica e bruiată de încărcătura de sensibilitate și de codul genetic. În plus, insolitul verbal e potențat, aici, de o apăsată și fermecătoare pronunție ardelenească de la marginea micilor burguri, notată molcom, sunet cu sunet. Ca bărbat, Liviu își permite frecvente parade de autoflagelare. Ca fiu, nu. Insesizabilă la suprafața foii, falia dintre ipostazele sale brăzdează totuși în adâncime cele aproape cinci sute de pagini ale Rădăcinii de bucsau. Sigur, grosul romanului
Copil la patruzeci de ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6107_a_7432]
-
schimbat însă existența chinuită. E de presupus că moartea sa timpurie, la nici 55 de ani, nu e fără relație cu caracterul ingrat al acesteia. Radu Petrescu era un om scund, cu o înfățișare resignată, oarecum ștearsă, cu o rostire molcomă de parcă ar fi adoptat, cu o ironică bunăvoință, condiția de ins perpetuu marginalizat. Într-o amplă și foarte aplicată cercetare pe care i-o consacră, Nicolae Berindeiu îi oferă următoarea caracterizare: „Devine din ce în ce mai clar că Radu Petrescu își transfigurează/își
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
o sensibilitate precoce a morții, o presimțire a ei, sentimentul unei stranii înrudiri cu lumi de dincolo. Mici experimente ale imponderabilității încurcă primejdios tărâmurile, cu ceva din zborurile fantasmate de un Adrian Popescu, de care îl apropie nu doar aspirația molcomă spre celestitate, dar și o coincidență biografică grea: amândoi își pierd mama la vârsta tremurătoare și incertă a adolescenței: „Apoi mama a murit în accidentul acela nefericit (o, de atunci viața e ca o casă cu acoperișul spart!...)...” Această moarte
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
bun prilej de istorisiri cu iz iute și lungi descrieri de epocă pandurescă: „pe când umbra domniilor fanariote se retrăgea pentru totdeauna în golfurile aurii ale semilunii”, „Umbră își făcea loc privind fără grabă în părți, lăsându-se purtat de mersul molcom al calului. [...] Mai apoi, păși pe podul Mogoșoaiei. [...] Ulițele asudau parcă de atâta mulțime. Bucureștii erau un bazar și-un loc al dragostei, crescut peste noapte din niște noroaie”. Parfumul rozelor tremiere încearcă (la provocarea lui Ion Vartic) un final
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
al cărui chip va rămâne nevăzut va declama nici mai mult, nici mai puțin decât începutul Levantului: „Floare-a lumilor, val verde cu lucori de petre rare, Mări pe care vase d-aur port piper și scorțișoare, Părând piepțeni trecuți molcom printr-un păr împarfumat, Strop de rouă-n care ceriul e cu nouri mestecat, O, Levant, în cari zefirul umfle-ai sei obraji de zeu, Cu simțiri aprinse umpli neguros sufletul meu! O, Levant, Levant ferice, cum nu simți a
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
celui interesat de literatura de la începutul secolului trecut. Înainte de toate, Pagini uitate recuperează o întreagă etapă de creație a lui Brătescu-Voinești: cea în care, sub imboldul vârstei și sub influența atmosferei romantice, acesta s-a dorit a fi poet. Prozatorul molcom și scrobit a debutat, într-adevăr, la numai 13 ani, cu poezia Iubitului meu părinte (6 decembrie), publicată - conform notei lui Teodor Vârgolici - în revista Armonia și semnată Alecu. Dacă aș fi mai înclinat către speculații hazardate, aș spune că
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
În realitate, pe atunci nici nu aveam proiecte prea mari. Doar visuri mărunte, aproape casnice, potrivite cu locul și timpul în care îmi fusese dat să trăiesc; planuri de viitor posibile, la îndemână. În zilele acelea, lumea mea se rotea molcom în jurul câtorva prezențe pe care le credeam sigure și nepieritoare. Mama fusese mereu cea mai solidă dintre ele. Era croitoreasă, calfă într-un atelier cu cliente din lumea bună. Avea experiență și bungust, dar n-a fost nicicând mai mult
María Dueñas - Iubirile croitoresei () [Corola-journal/Journalistic/5689_a_7014]
-
vie cu înclinație monologală, un stenic de esență contemplativă arătînd vădite porniri spre lumea duhului creștin. Dar ce surprinde la el, cînd îl ai în față, e jocul frămîntat al privirilor, acea zbatere de cristalin care vine în contrast cu vorba-i molcomă. Cu o fizionomie ascuțindu- i-se răspicat în bolta sprîncenelor și a nasului, Stroescu are ceva iremediabil păsăresc, o față dăltuită în unghi clonțos, cu ochii rostogolindu- se vertiginos, ca sub apăsarea unei curiozități care o ia cu mult înaintea
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
înapoi cu aceeași larghețe a boiernașului de modă veche cu care Bârzoi își recuperează fetele împinse în greșeală de visele Chiriței. Și, schimbând ce e de schimbat, cu superioritatea mărinimoasă a Zoei față de fostul ei adversar. E aproape înduioșătoare stingerea molcomă a unui conflict care părea fără leac, într-o comunitate mică, în care toți se cunosc și toți se regrupează. Iorgu e gata să se însoare cu fata care-i era sortită, franțuzita lui fostă consoartă, emancipată la Cernăuți, își
Scrisoarea lui Iorgu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5796_a_7121]
-
cu un lexic normal. Neavînd repugnanță de ton, n-are predilecție pentru asprimea polemică, și neavînd schimbări de ritm, nu atrage cititorul prin accelerări prozodice. Totul curge lent în matca unor fraze lungi și diluate. Autorul scrie clar, cristalin și molcom, fără obscurități sau tente cețoase. Un metronom didactic tratîndu-și impecabil tema pe care o are sub ochi. Spuneam că o carte în care se vorbește despre onoare, caracter și datorie e condamnată la a nu fi luată în seamă. Autorul
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
se apleacă asupra filozofiei lui Blaga. Indignarea dogmatică pe care o resimte în fața teoriei Marelui Anonim îi mărește ritmul verbal, împingîndu-i cuvintele într-o curgere alertă și aspră, de altercație doctă. În genere gîndirea lui Stăniloae are ritmul temperamentului lui - molcom, regulat și ferm -, rar întîmplîndu-se ca vorbele-i să capete altă cadență decît cea dictată de trepidația umorilor. Aici însă Stăniloae se află în postura neobișnuită a spiritului iritat, lentoarea așezată pe care o întîlnim în alte cărți fiind înlocuită
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]