996 matches
-
haz de sperietura ei? Prinse tulpina lungă a nufărului și o înfășură în jurul brațului, minunându-se de perfecțiunea florii. Fusese un gest simplu, frumos și ar fi fost chiar emoționant dacă nu ar fi râs de ea în barbă. Alunecarea molcomă pe întinderea verde-albăstruie reuși până la urmă să o relaxeze. Păsările coborau din raidurile lor, în stufărișul încins de culoarea unui apus mirific, cu strigăte ascuțite și foșnete de aripi obosite. Se lăsa seara și fiecare vietate se îndrepta spre culcușul
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1421914956.html [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
cu vederea. După câteva ore de la sosire, ne-am obișnuit și cu șuieratul trenurilor, sau cu zgomotul roților de tren și al altor vehicole grele ce treceau prin fața ferestrelor. Era iarnă și peisajul Predealului avea un aspect mirific. O ninsoare molcomă acoperise totul cu o mantie albă și groasă. Crengile brazilor din fața ferestrei noastre atârnau sub greutatea zăpezii și păreau ireal de frumoase, dând senzații romantice privirilor noastre neobișnuite cu această priveliște. Am deschis larg fereastra, deoarece atmosfera din cameră era
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1399829280.html [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
pădurii atât de profundă,încât îmi venea să plâng de bucurie. Mă copleșea cu tăcerea ei. Îmi venea să îngenunchiez în fața măreției stejarilor seculari, să le ascult înțelepciunea sfaturilor, să le sărut umbra și frunza ce foșnea neliniștită la adierea molcomă a vântului primăvăratic. Știi ce-i lipsea? - Nu, te ascult cu plăcere. Parcă ai cita din Sadoveanu.Te simțeai în Livada Minunată? - De ce nu? Pădurea pentru mine este un colț de Rai. Este ca o magie. Este o frumusețe nepământeană
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1405780026.html [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]
-
care râsese ca un diavol de satisfacție. Timpul trecea. Creștea și el. Dar mai aprig creștea răutatea lui. Luase obiceiul să poarte în buzunare pietre mici, rotunde, de râu. Le folosea drept ghiulele, ochind cireada când, spre seară, se înturna molcomă de la imaș. Când țintea ochiul sau ugerul vreunei vaci, pagubele erau răscumpărate de părinții lui. Încasa câte un top de bătaie garnisit cu sudălmi. Nu-i păsa. Râdea iar și dispărea spre alte nefăcute... Ai lui îl duseseră la preot
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1417346872.html [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
ochii o rețin acasă o floare a soarelui. Ca o lună multiplicată pe câmp doarme în picioare printre prea coptul miros de grâu ori mustățile crude arămii ale porumbului ce se opresc la râul leneș, dâră de melc. Apa șipotește molcom și ochiul se sperie de ploi, după furtună în ea te poți îneca. Referință Bibliografică: Dâră de melc / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 768, Anul III, 06 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Llelu Nicolae
DÂRĂ DE MELC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 by http://confluente.ro/Dara_de_melc_llelu_nicolae_valareanu_1360179208.html [Corola-blog/BlogPost/351754_a_353083]
-
ce-i capabilă să-i ofere, cu toate că era conștient de faptul că nu și-a etalat toată pasiunea de care era în stare o femeie vulcanică și plină de temperament ca ea. Să mai spui acum despre moldovence că sunt molcome în pat. Nici vorbă, dacă o întâlnești pe cea care știe să-și etaleze toate calitățile de amazoană când preludiul este bine realizat. - ”Nu, nu trebuie să-mi scape fata. Doar și Gloria a recunoscut că-i atrasă de mine
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496339780.html [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
apare acolo unde se întrerupe fericirea și se face vizibilă tristețea, răul de inimă, o tristețe care nu-i mai aparține, ea încorporează întreg cartierul. Este surprinzător cum poate poetul să mânuiască atâta blândețe în cuvintele sale. Totul se derulează molcom, fără încăpățânare, de parcă ar fi normal pentru sine ca viața să i se scurgă în prea multă liniște și singurătate. Întuneric, frig, umbre, noapte, margine, tristețe, nimic, imposibil sunt elemente din care construiește ori, acolo unde e cazul, reconstituie agale
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1437581677.html [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
fusese, nu demult, invidiat de un oraș întreg, raportat bineînțeles la cei care aveau cunoștință despre ei. * Scrisoare de dor... Rătăcită într-un scrin, De ani de zile... Peste galbenele file Uitarea se-așterne, ușor... Sunt versurile ce însoțesc melodia molcomă, pătrunzătoare, difuzată la radio. Cei care o ascultă, cu adevărat, au reacții diferite. Odată cu înaintarea în vârstă piesa muzicală capătă greutate. Putem spune că am trăit și mai ales că trăim atunci când putem resimți trăirile avute, în împrejurări asemănătoare, determinând
III. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1472638736.html [Corola-blog/BlogPost/365180_a_366509]
-
Acasa > Strofe > Atasament > CÂND MĂ ASCUND Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului ....îți rostesc doar numele din prenume frugal amestec memorii molcoma ta vorbă se zbate între ramuri îndoite ca o simfonie nici la izvor de sărut cu împrumut nu trec peregrinări sunt vrajbele din jur eu mă fur la kilogram cu o pace interioară -Mai ții minte dimineața și jocul castanelor
CÂND MĂ ASCUND de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/florica_ranta_candea_1446539948.html [Corola-blog/BlogPost/373769_a_375098]
-
niciodată îndestulată. Covor de frunze, peste care călcăm ca peste propriile noastre vise și, pe care nici nu mai credem că le vom vedea împlinite. Cu multe răni cicatrizate dar și cu altele noi, proaspete, încă deschise. Urmează un noiembrie molcom și blând ca un balsam, peste o durere de suflet, cu care ai conviețuit fără să știi. Haine groase, mâini bătucite și, renunțare. Lumea satelor îmbătrânește din ce în ce mai mult. Dintre cei tineri, rămân numai cei care reușesc să prindă câte un
E GREU SĂ NE MÂNTUIM? de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/E_greu_sa_ne_mantuim_ion_untaru_1326704384.html [Corola-blog/BlogPost/362111_a_363440]
-
interviu. Știu că sunteți veșnic ocupat și nu aș vrea să vă răpesc timpul, dar totuși aș dori să aflu cât mai multe despre dumneavoastră. De unde vă trageți seva? Cum au fost începuturile? Al Florin ȚENE: Pe atunci, sub dealurile molcome cu vii ale Drăgășaniului, locul unde am văzut lumina zilei, nu cunoșteam un adevăr pe care l-a spus monseniorul Vladimir Ghika că: „Omul este una dintre făpturile care se alcătuiesc cel mai încet și care trec cel mai repede
GEORGE ROCA-INTERVIU CU SCRIITORUL AL.FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/George_roca_interviu_cu_scriitorul_al_florin_tene_presedintele_ligii_scriitorilor_romani.html [Corola-blog/BlogPost/361458_a_362787]
-
Ce-a pus inima-mi la cale?! Să te soarbă din visare Și să-mi fii în realitate cel mai dulce adevăr Știu că tu îmi vei răspunde..și-ai să-mi fii îmbrățișare Ca și ploaia ce-mi atinge molcom firele de păr!.. 8.06.2017 de Oana Adriana Alexandrescu Focșani. Referință Bibliografică: PLOAIA MEA.. / Oana Adriana Alexandrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2354, Anul VII, 11 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Oana Adriana Alexandrescu : Toate Drepturile
PLOAIA MEA.. de OANA ADRIANA ALEXANDRESCU în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 by http://confluente.ro/oana_adriana_alexandrescu_1497202738.html [Corola-blog/BlogPost/365423_a_366752]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > IN NOAPTEA ASTA ALBĂ Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Când norii acoperă al cerului senin Și-mprăștie în lume flori de umbră Un geamăt plutește molcom și lin, E vântul ce plânge pe aripa-i sumbră. Pământu-ntristat de frunza căzută Adună-n riduri... lacrima-n izvor Nemărginită, clipa, în fugă se-ncruntă Luna se-ntoarce pe-a cerului pridvor. In noaptea obosită un oftat s-aude
IN NOAPTEA ASTA ALBĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/doina_theiss_1415118243.html [Corola-blog/BlogPost/349810_a_351139]
-
la început de weekend pe Valea Prahovei. Mai cădea și ploaia asta nesuferită, suprapunându-se peste întunericul și aglomerația de pe șosea. Ștefan deschise fereastra și inspira aerul umed, cu miros proaspăt de cetină și rășină, adus de ploaia rece căzută molcom peste brazii ce străjuiau partea muntoasă a șoselei. Privirea i-a fost atrasă în oglinda retrovizoare de luminile jucăușe ale unei mașini sport care nu respecta nici cele mai elementare reguli de circulație. Se strecura printre autoturismele din spatele lui prin
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1395899435.html [Corola-blog/BlogPost/370205_a_371534]
-
o serie de poeme în care, om și Dumnezeu schimbă mesaje și păreri. Sunt poeme absolut fermecătoare: „Mi-a scris aseară Dumnezeu - / Căci îi tocmisem o scrisoare, / Să nu-L las singur, când îl doare / Povara ultimului om - // Îmi caligrafia, molcom, / Că i-am făcut plăcere mare - / Că-n trista Lui însingurare, / Și-a amintit, de El, un om - // Semna cum scrie El, mereu - / Cu flori de câmp, de cer, albastre - / Cu toate visurile noastre - / Pe iia inimii de seu // Eu
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Poezia_ca_exercitiu_de_supravietuire_cronica_la_cartea_lui_jianu_liviu_florian_alter_iuda_semanatorul_2011.html [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
Sun vecinul de deasupra mea: - Florine, sunt Gabi, vecinul de la trei, de sub tine. - Ah... Salut! - Auzi scandalul? - Da, aud. Dar care-i treaba? - Salvează-mă! Omul a venit cu chef de ceartă. Florin iese triumfător din apartament și coboară scările molcom. - Căutați pe cineva?, întreabă nonșalant și teribil de senin. - Da, îl caut pe boul ăsta care stă aici. - Îl cunoașteți? Știți cum arată?, continuă Florin senin. - Nu, dar o să-l cunosc acum, răspunde namila nervoasă. Nici una, nici două, mă uit
COŞMARUL UNEI ZILE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 by http://confluente.ro/Cristea_aurora_1404655201.html [Corola-blog/BlogPost/343550_a_344879]
-
Eminescu și Nicolae al lui Labiș trăiesc ascunși în lacrima neputinței tale... 01 Aprilie 2011 În umbra amintirilor Adăpostit sub umbra amintirilor mă aplec să îți sărut o stea lunecândă prin ochii tăi. Scormonesc în lumina pământului și-n pasul molcom al vântului, dar toate apasă pe cerul din mine, și florile și zumzetul de albine, ci numai umbra ta spirală de fum se strecoară prin breșa unui haotic drum. Mireasma ta, iubito, și nectarul din mine așteaptă pe taraba unui
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Numara_ti_izvoarele_.html [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > ZÂNA CHEALĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1660 din 18 iulie 2015 Toate Articolele Autorului ZÂNA CHEALĂ Un colț de lună se ivește Și peste codru molcom crește, Fermecătoarea zână cheală, Stăpâna nopții de cerneală. Și ramuri de stejar ferește Și tot mai tare strălucește, Se plimbă-n liniște totală Și-n pumn ia rouă și se spală. Spre stele delicat pășește Și iubitoare le privește, De-
ZÂNA CHEALĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1437235510.html [Corola-blog/BlogPost/343412_a_344741]
-
-și facă orașe și sate romane...“. Împreună cu reprezentanți ai cluburilor UNESCO din România, am vizitat orașul Balcic, ne-am limbat pe aleile minunatei Grădini Botanice amenajata la porunca reginei Maria, și am privit îndelung marea, ale cărei valuri se loveau molcom de stâncile albe ce mărginesc țărmul, parcă șoptind o poveste de mare iubire pe care o va fi deslușit înțeleapta și pasionala regină în clipele Sale de răgaz. Mamă a patru copii, regina își face timp totdeauna - fie război, fie
REGINA MARIA, REGINĂ A ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 by http://confluente.ro/Regina_maria_regina_a_romaniei.html [Corola-blog/BlogPost/367071_a_368400]
-
doi năvăliră în odaie înnebuniți, neștiind ce vor descoperi acolo. Paula o îndepărtă pe Elena ce o imobiliza pe micuța aproape sufocată și o înlocui incredulă și neștiind ce să simtă : teroare sau bucurie. Începu să o liniștească cu vorbe molcome, să o împiedice să se miște sau să țipe și o îndemnă să respire ușor și să nu încerce să vorbească. Codruț sună de urgență la spital, explicând cu tot calmul de care mai era în stare ce se întâmplă
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1483564920.html [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
fără voie în propria colivie, Mănânc iluzii și dureri, unse pe carnea-mi vie, Fără veșmânt, fără simțire, doar cu un gând: Că vreau Paharul zilelor amare până la fund să-l beau. Mă zvârcolesc ca-ntr-un cazan, pe foc molcom fierbând, Tot numărând celule albe la piață să le vând, Aș licita întregul trup, dar cine să-și întindă Spre mine mântuirea, când eu îmi sunt osândă? Printre cuvinte negândite mi-am făcut ascunzișul, Pitită sub un con de umbră
ÎN COLIVIE de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 by http://confluente.ro/daniela_dumitrescu_1406904465.html [Corola-blog/BlogPost/342284_a_343613]
-
coordonându-se impecabil cu celelalte.Tulpinile drepte de păpușoi, tăcute ca santinelele cu pușca pe umăr, străjuiau foșnind arar din frunze, toată această forfotă. După un timp, zumzetului de albine, i se alătură ca într-o orchestră și în uruitul molcom al centrifugii, prin deschizătura ei îngustă, începea să curgă tot mai gros, șuvoiul de miere translucidă, auriu-roșcată, de parcă tot soarele se topise și acum curgea, umplând ghium după ghium. Se auzi strigată și întoarse capul. Tata, o privea zâmbind și
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Lumina_tania_nicolescu_1359278747.html [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
pentru noi ori..așa îl simțim; tresari la foșnetul pădurii ce-și spune mai departe povestea. Gândești la noi? Atunci nu ești departe! În memoria retinei ne-au rămas o creastă de munte, cerboaice și brazi, verde ce se rostogolește molcom printre izvoarele reci. Azi nu-i nimic potrivnic, ci simplă devenire. În vene-ți curge clipa ce ne-a rotit în ceruri, iar dorul e cunună de maci însângerați ce-n zbor de libelule atinge cu aripa azurul dăruit în
AMPRENTARE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_oancea_1400479662.html [Corola-blog/BlogPost/349862_a_351191]
-
jurnal sau, scene fierbinți ale căror trăiri nu le poți omite decât intenționat. Râsul subtil sau nu, tragi-comic sau cum vrei să îl reconsideri, dar sănătos țâșnind din inspirațiile scriitorului obosit să caute în frământările sufletești aidoma pajiștilor prelungi si molcome ale femeii coborâte din vitralii. Întâlnim numeroase introspecții interioare, cu multele gânduri care tranzitează viața unui om cinstit cu el însăși, obișnuit până la urmă, descriind întâmplările din ,”văgăună” pline de un farmec știut de noi toți. Calitatea nebănuită a cărții
IOAN LILĂ. UN PARFUM CUNOSCUT VENIT DE DEPARTE SAU VIAŢA CA O GUMĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 by http://confluente.ro/Aurel_Avram_Stanescu.html [Corola-blog/BlogPost/361540_a_362869]
-
glas nefericit. Sunt mare-acum tu negreșit știi bine, nu pot să mă mai joc cu tine, Am azi prieteni, tot flăcăi ca mine și bani mi-ar trebui să-i pot menține ! Dar mărul auzind așa o cuvântare, îi spuse molcom dup-o cugetare : Culege fructele-mi coapte de soare și mergi și punele-n vânzare ! Ia banii, mergi la ăi prieteni, dar grijă ai ca să ”n-ajungi la pepeni!”! Culese merele, dădu din pinteni, pe măr îl părăsi pentru prieteni. Matur
MĂRUL de NELU PREDA în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 by http://confluente.ro/nelu_preda_1430580488.html [Corola-blog/BlogPost/371304_a_372633]