263 matches
-
departele chemător din zarea neștiutului. Atunci, în miez de noapte, la stopul de la „Gambrinus“, stăteam doar buimac, nehotărât ce să fac. Nu treceau autobuze, nu se zăreau taxiuri, nici o mașină particulară. Mersesem mult pe jos. Obosisem și, în ger, mă moleșeam tot mai mult, un fel de somn amăgitor cu care te-ademenește înghețul. O Dacie neagră a trecut zvâcnit pe lângă mine. S-a oprit puțin mai în sus, în dreptul cofetăriei, și apoi s-a întors, cu spatele. Șoferul mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Trăia singur, într-o cămăruță la poarta cimitirului. Nimeni nu putea să-ți spună ceva despre el. Decât doar că era tăcerea întruchipată, supușenia desăvârșită și docilitatea perfectă. Începuse să bea și el, mai îmbiat de noi, mai lăsându-se moleșit de nostalgiile lui fără nume. Atunci, toropit de o votcă, aferim holerca, începea să ne descrie Balcicul așa cum îl închisese în sufletul lui, ca pe o stampă cu desenul tras în calcarul străzilor, în roșiatecele ierburi arse și în nemărginirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe care l-ai crescut cu lapte de la sânul tău și smirnă. Ai evitat verdeața impusă mocnit de Împăratul Verde, ca să zbori spre palatul de cleștar și ai sorbit ploaia repezită care ți-a făcut inima fleașcă și ți-au moleșit picioarele înfierbântate. Împăratul Verde era epuizat! În magazinul de suveniruri zburdai în rochița cu o geometrie filigranată uluitoare și-ai luat pentru noi certitudini sinusoidale despletind șuvițele unor nădejdi așteptate cu nerăbdare. Ai dat totul la o parte, conștientă și
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
de încordare. Am rămas un răstimp într-un extaz nelămurit, cuprins de dorințe sfâșietoare, însă acea stare de admirație neînchipuită se îndepărta. Concepțiile... întrecerile, combinațiile noastre comune și mai ales nocturne se distanțau. Înfuriat, mi-am perceput bățul cum se moleșește. Eram supărat că numai în acea stare înțelegeam să te am, dar unde erai tu? Unde era bruneta? Amețeala mă cuprinse într-un vârtej care nu se mai termina, speranța într-un noi inseparabil îmi sfâșia mintea. Toate lucrurile, toate
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
fir al ierbii. Dacă ai noroc ca Erina să spună „da”. - Cu o parte din familie, măria ta, căci Alexandru a pornit În misiune la Istanbul. - Știu, căpitane. E un flăcău de nădejde, pe care farmecele Veneției nu l-au moleșit. În vis Îmi apare ca un viitor logofăt, specialist În politică externă, conducător de solii la marile curți ale Europei. De altfel, talentul pare a fi În familie, căci și viitorul cumnat al domniei tale este ambasador. Ce vești ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
secții sau chiar mai sus... Acum, când au mai rămas doar câteva zile până la trecerea ultimului hop, înainte de licență, Horia a ajuns la capătul puterilor. Oboseala acumulată de a lungul unei sesiuni încărcată de examene și de căldura care îl moleșește îi reduc, vizibil, randamentul învățării, trăind drama maratonistului pe care îl lasă puterile pe ultima sută de metri. Citește și-și dă seama că reține din ce în ce mai puțin materia multă și aridă pe care o are de parcurs. Este nevoit să
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
soacra mare a jucat În văzul lumii, mândră și mulțumită, Cămașa. Asta Însemna că mireasa fusese fecioară - pata de sânge de pe cămașa de pânză topită era un chezaș de netăgăduit, iar băiatul ei se arătase bărbat În putere căci, chiar moleșit de băutură, izbutise să ia miresei fetia și s-o facă muiere. Dar eu așa ceva nu pot să bag mâna În foc că s-a petrecut. Eram chinuit de boală. Poveștile se Învârteau și mai tare. Spuneau că nevastă-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
școlar 1930-1931 la Școala Normală de băieți din Bârlad. Obținusem acel neașteptat și nesperat premiu I pe clasă și pe școală, finalizat cu felicitări și multe strângeri de mână în sala de festivități a școlii. Uluiți, istoviți de emoții și moleșiți de căldura sufocantă inerentă unei mari aglomerații, eu și inimosul meu tată aproape că nu mai știam ce e cu noi. Ne-am revenit cu o gură de aer proaspăt la una din ferestrele deschise pe un lung coridor în timp ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
altfel, cursa nu s-a terminat. Mergem mai departe. — Cum, nu rămâi la masă? Mi-ai face mare plăcere. Coana Jeny ar fi încântată. Ești slăbiciunea ei... — Mersi, eu am altele. Nici nu pot polemiza lamasa dumitale. Mâncare prea bună. Moleșește. Și balonează, să-ți spun drept. Tolea extrase bancnota dintre degetele șoferului și o restitui doctorului care tocmai ieșea din mașină, cu toate bagajele: trenciul, sacoșa, servieta, umbrela. Profesorul își consultă ceasul. — Iartă-mă, nu pot. Trebuie să fiu acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cele din birou, toate femeile care-mi trecuseră prin viață fără să lase urme. Asemenea dimineți se prelungesc până dincolo de jumătatea zilei, dar dacă Tudor s-ar duce chiar la douășpe ziua să se-apuce de băut, asta l-ar moleși pentru orele pe care le mai are de pierdut pe la serviciu - în fața calculatorului, cu topul pretențios de coli albe pe care de vreun sfert de oră, presimțind o zi frustrantă, desena într-un ritm agitat simboluri bune de arătat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nu căzuse niciodată nici o picătură de apă și nu supraviețuise nici o ființă, puteau să fi trecut foarte bine trei ani sau o sută. Era o mumie, și Gacel nu se pricepea prea bine la mumii. Simțea că începe să-l moleșească arșița și făcu cale întoarsă. Mulțumi în sinea lui că stătea la umbră și cercetă cu atenție chipul lui Abdul-el-Kebir, care gâfâia, aproape incapabil să respire normal. Tăie gâtul cămilei și îi dădu să bea sângele și restul de lichid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
furie când i-a făcut vânt ăluia peste o masă cu platouri cu trufe. Nu e vorbă, că-n felul ăsta mai învioră atmosfera, cam stătută altminteri la ora aia, două dimineața, cu invitații zăcând în fotolii, îmbuibați și mahmuri, moleșiți de băutură... Cu toată paguba-n trufele colonelului, a fost cam pe placul asistenței. Ce mai distracție, Mirelo, cum se zbătea ăla în clisa de cremă de ciocolată amestecată cu cioburi, abia ridicându-se de cât era de beat ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de Sibiu. Stăteam în picioare, pe culoar, printre cuști de iepuri și cutii de carton cu puișori de găină. Șoferul a pus o casetă cu Irina Loghin și a pornit hârbul care tremura din toate încheieturile. Praful și căldura ne moleșiseră rău. La curbe ne lua cu amețeală și riscam să ne prăbușim peste iepuri și pui. Toată lumea se văita, numai Maiko păstra o față impasibilă. Nu-ți dădeai seama dacă suferă sau nu, dacă îi e sete ori foame, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
statului său mai vechi, atunci el trebuie să dezarmeze populația noului teritoriu, cu excepția acelora care au fost de partea lui atunci când a întreprins cucerirea. Și chiar pe aceștia, cu vremea sau când se ivește ocazia, trebuie să cauți să i moleșești și să le iei orice energie; prin urmare, orânduiești în așa fel lucrurile, încât întreaga forță a statului să fie în mâinile acelorași soldați care sunt ai tăi proprii și care trăiesc în preajma ta, în statul pe care tu îl
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
a dus la un hotel din Torino, a închiriat o cameră, și-a scos pantofii, ca să nu murdărească așternutul, a înghițit un pumn de somnifere și s-a întins pe pat. Lumina întunecă ușor nisipul de pe plajă. Trupul îmi e moleșit de căldură. Aud marea foșnind în spatele meu și, din când în când, câte un vânzător ambulant care-și laudă produsele. Dacă nu m-aș teme de alimentele venite din dughenele unde se prepară mititei, brânzoaice și gogoși, aș mânca prânzul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se simțea ușurată că Juan Lucas nu era alături de ea: ea n-ar fi putut iubi niciodată un bărbat care știe ziua și ora serbării de sfîrșit de an, sau care, la ora siestei sau a unui coniac care te moleșește după o partidă de golf, vine să-și asculte copilul cîntînd un preludiu de Chopin. Un bărbat care știe cine e Roșcova și e Îngrijorat fiindcă Îl persecută pe băiatul lui nu e un bărbat adevărat. Așa gîndea și simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și înalte de aproape doi kilometri. Era destul de întuneric, dar într-unul din dulapurile cu provizii găsise o lanternă atomică. Și Gosseyn și-o însușise. Lăsă ușa deschisă în spatele său și începu să înainteze în interiorul arborelui. 11 Monotonia decorului îi moleșea gândurile. Tunelul coti și panta descendentă se accentuă. Pereții curbați sticleau slab în lumina lanternei. De două ori în timpul primelor zece minute, tunelul se bifurcă. Și, în ora care urmă, tunelul intersectă alte șapte coridoare similare și se mai bifurcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și înalte de aproape doi kilometri. Era destul de întuneric, dar într-unul din dulapurile cu provizii găsise o lanternă atomică. Și Gosseyn și-o însușise. Lăsă ușa deschisă în spatele său și începu să înainteze în interiorul arborelui. 11 Monotonia decorului îi moleșea gândurile. Tunelul coti și panta descendentă se accentuă. Pereții curbați sticleau slab în lumina lanternei. De două ori în timpul primelor zece minute, tunelul se bifurcă. Și, în ora care urmă, tunelul intersectă alte șapte coridoare similare și se mai bifurcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ce conțineau acele hârțoage, dar m-am temut să nu fiu surprins de cineva în această postură neplăcută. Nu țineam să dau impresia unui ins care își vâră nasul în treburi ce nu-l privesc. Dealtfel, obosit cum eram și moleșit de lumina care invada încăperea, am ațipit. Când am deschis ochii, am observat că mă privea cineva. Era o femeie frumoasă în ciuda pistruilor care îi umpleau obrajii; ochii însă, aveau ceva neliniștitor, o fixitate anormală. Am bănuit imediat că mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă pot eventual lăuda în fața Laurei. Mi-am luat dalta de sub pat și am ieșit grăbit. Soarele încălzea Stâncile, valurile se sfărâmau de țărm cu un zgomot moale, luminos și rar, iar departe, în larg, marea era verzuie și părea moleșită de căldură. Mi-am amintit de o statuetă groaznică a Afroditei pe care o lăsasem acasă pe o etajeră, o adevărată capodoperă de kitsch, de un desăvârșit prost gust, pe care o cumpărasem tocmai din această cauză; mi se păruse
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ce conțineau acele hârțoage, dar m-am temut să nu fiu surprins de cineva în această postură neplăcută. Nu țineam să dau impresia unui ins care își vâră nasul în treburi ce nu-l privesc. Dealtfel, obosit cum eram și moleșit de lumina care invada încăperea, am ațipit. Când am deschis ochii, am observat că mă privea cineva. Era o femeie, frumoasă în ciuda pistruilor care îi umpleau obrajii; ochii, însă, aveau ceva neliniștitor, o fixitate anormală. Am bănuit imediat că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă pot eventual lăuda în fața Laurei. Mi-am luat dalta de sub pat și am ieșit grăbit. Soarele încălzea stâncile, valurile se sfărâmau de țărm cu un zgomot moale, luminos și rar, iar departe, în larg, marea era verzuie și părea moleșită de căldură. Mi-am amintit de o statuetă groaznică a Afroditei pe care o lăsasem acasă pe o etajeră, o adevărată capodoperă de kitsch, de un desăvârșit prost gust, pe care o cumpărasem tocmai din această cauză; mi se păruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
normal. Fața ți se limpezește, uite! Suflarea sugrumată a devenit un horcăit șuierător și prelung, după care s-a liniștit, chiar dacă a rămas asmatic. Când respirația i-a revenit la normal, mâinile i s-au relaxat, și ea s-a moleșit între cearșafuri. M-am îndepărtat de pat și m-am întors către Rotari. Înțepenise la căpătâiul patului, privirea alergându-i necontenit de la mine la Gaila. I-am pus o mână pe umăr și i-am spus: - Cred că a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în timp ce acesta stătea rezemat de trunchiul dudului, cu ochii pierduți în zare, cu gâtul roșu, contractat și pătat de un strop verde, abia vizibil. Era stăpânul acestui om și plutea cu mintea amorțită și fără dorințe. Pe urmă, s-a moleșit tot și-a căzut înăuntru, topindu-se, știind dintr-odată toată istoria și toate gândurile lui Pampu. Vedea cu ochii minții întâmplări și gesturi, înțelegea rostul vieții și bucuriile ei, simțea chiar și groaza care îl cuprinsese pe Pampu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cugetările lui Morineau. - Și dacă tot faci treabă, dragă Morineau, fă-mi o informare și despre familia Kersaint. Noapte bună! Stéphane, furibund, aruncă o privire ultraplictisită spre celula unde Pérec se lungise cu fața la perete, apoi se duse să se prăvălească moleșit Într-un fotoliu. * * * Armelle de Kersaint, extrem de bine dispusă la gîndul că primește vizita unui romancier, Își dăduse În mod excepțional cu un pic de ruj pe buze și scosese din cutioară inelul cu diamant. Recepțiile erau rare În familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]