238 matches
-
Fata întoarse capul fără putere, cu ochii aiuriți, c-o spaimă sălbatică năvălită în față. A doua zi Sanis, alungat de tânguirile și lacrimile femeii, porni la Pașcani, la rabin, amărât, fără să știe nimic. Se duse tropăind spre gară, molfăindu-și bucățica de pâne, și în sufletu-i întunecat abia acuma se lămurea o durere și creștea o nădejde. Iar în jurul fetei se adunară cele trei femei, cu vorba plină de spaimă și blesteme. Mormăind întunecată, moașa Etel cerea zaharnița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lângă el, cu o uimire abia ascunsă. Ai găsit-o tu, Bernard? Hoitarul se foi pe locul său și Își privi mâinile. Cocoloașe mici, roșiatice, Îi acopereau degetele ca paraziții. Piele era cojită În jurul unghiilor, acolo unde-și rosese și molfăise cu resemnare mâinile. Nici măcar nu-și ridică privirea, iar vocea Îi era subțire și frântă. — Pe drum. Am găsit-o pe drum. Trei arici, două ciori, un pescăruș, o pisică tărcată, două pisici cu blana lungă, alb cu negru, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
altul al urbei. Dar și dacă n-aș fi avut treabă, mi-aș fi făcut. De pildă, să o iau prin parcuri până în piața Badea Cârțan ca să cumpăr mere de la gugulani. Urmează 7 fructe diferite. Le-am mâncat? Mda. Am molfăit un măr, o pară, două portocale, un grep, niște piersici din compot (deși astea nu prea merg la stilul Okinawa), stafide și smochine (cică nici astea). Apoi: 7 feluri de cereale sau legume. Da? Dadada: roșie, ardei, ciuperci, ceapă, usturoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
pe băncile de sub castanii ce dăruiesc umbră curții căminului Caritas. Așezat alături de câte un bătrân căruia încerc să-i rețin chipul pe hârtie. Desenez cu creionul ochi tulburi, încețoșați, și pungile de sub ei, urechi uscate, cu marginile crestate, gura care molfăie întruna. Desenez fruntea, un câmp răscolit de brazde, acum craniul neted sau înnorat de smocurile de păr rar și moale, pielea subțire zvâcnind pe oasele tâmplei, pielea mototolită din jurul gâtului. Cu plumb moale și tonul deosebit de cald al acestuia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
contradictoriu între Est și Vest adânceau tot mereu aceeași fisură, îl vedeam pe Bert Brecht zâmbind ori șezând pe podium ca și când nu ar fi avut nici o opinie despre războiul din Coreea ori despre moartea atomică. Dar, în vreme ce sărmanul B.B. își molfăia încă mut trabucul, iar reprezentanții intelectuali ai puterilor mondiale - Melvin Lasky la vest, Wolfgang Harich la est - îi înșirau celeilalte puteri crimele comise de ea și se amenințau pe rând cu atacuri nucleare pe care aveau să le declanșeze primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ia până la amiezi. Întind plasele și așteaptă să prindă fluturii mei, pe care i-a eliberat gura arsă de arșița zilelor trecute călare pe soarele-bulgăre aprins. Ele sunt aducătoarele de răvașe împrăștiate. Pierduții așteaptă, cuminți, semne albastre de nemurire. Nesătuii molfăie firele de nisip din clepsidra timpului ascuns. Mii de povești minunate, poveștile voastre, alunecă vertiginos în burți fără de sens, așa cum a alunecat, într-o zi sfântă, Iona în burta nesătulă a Balenei flămânzite de rugăciune. Acum, mistreții mei, sătui de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
rîdă, și rîd, și rîd măi frate, pînă amețesc. Și mie nu-mi rămîne atunci decît să-i iau de coadă și să-i pun în borcan. Pe cuvînt! Virgil fluieră de două ori a mirare, apoi, strecurînd o privire molfăită spre Bărzăun, îi spuse la fel de serios: Mda... sînt sigur că-i așa. Numai află tu de la mine că ei nu rîd de ce le spui, ci de moaca ta de harbuz murat! Șopîrluțele alea se pricep grozav la proști și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dar nu descoperi la nimeni o preocupare cît de mică pentru scopul cu care urcaseră un asemenea munte. Atît de ușor renunțaseră toți!... Locul marii descoperiri visate fusese luat de gîndul la mîncare, de aruncatul pietrelor după păsări, ori de molfăit vorbe despre frumusețea împrejurimilor. E oare cu putință ca unii oameni să renunțe așa de ușor la un vis drag? Ilinca pricepu, probabil, frămîntarea Bărzăunului și se apropie de el căutîndu-i privirile. Dar ochii Bărzăunului erau deschiși doar în întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
umăr. — Alioșa, lasă degetul! Ivan, în jumătate de oră deschidem. Îl duci tu sus? Trebuie să mă apuc de pâine. — Da, sigur. Deja am început să uit..., făcu el, urcând fără chef scara înapoi spre etaj, cu copilul sub braț, molfăind o mânuță plină de salivă. — Flan cu muștar și mușețel!, strigă ea binedispusă în urma lor, și poate-i pui și niște cireșe, ceva, să-l mai înveselești! to: ada from: david ...și cum ai dat de mine? 16:51 to
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
gândul Sophiei urlă e prea mult e mult prea mult și mult prea deodată, dar dinții ei nu au de gând să piardă buza de sus a bărbatului în care se topește. Dinții Sophiei stau încleștați în buza lui și molfăie din ea ca și cum ar bea dintr-un izvor tămăduitor. El are mintea anesteziată. Prin creierul lui trec ju mă tăți de cuvinte, jumătăți de silabe, pseudo-sunete care, imediat cum se formează, dispar. Pentru două secunde, reușește să lege un gând
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Trecuseră doar două ore și știa că trebuie să se întoarcă. Pe drum luă un buchet imens de flori și o scoică mare din plastic. Tocurile ei nu mai atingeau asfaltul și Mara pluti până la etajul patru. În cadrul ușii, Nela molfăia gumă. — Doamna a mâncat, și-a luat medicamentele și acum sforăie. — Poți să pleci, Nela. Mulțumesc. Nela se încălță în hol cu sandalele ei cu două barete, din care degetul mare îi ieșea la fiecare pas. Își dădu cu ruj
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în mână o lingură de lemn nouă-nouță. A cumpărat și ea un covrig, a rupt o bucățică și i-a dat-o bătrânului. „Auzi, tată“, spunea, „am un porc cu un ochi albastru și unul verde...“. „E frumos“, aprecia bătrânul molfăindu-și bucățica. „Sigur. E ca o fotografie...“ „Să nu uiți să i dai lingura“, spunea tatăl. (Terminase de înghițit.) „Să-i spui că i-am cumpărat-o eu, din banii mei...“ „Mai bine dă-i-o matale, eu sunt certată
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
bătrâior dispăru într-o bună zi, lăsând, lângă patul lui Iuga, pușca lui veche. Invalizii din spitalul de la Klosterholtzen deveniră, apoi, pacienții unui lagăr de prizonieri nemți, pe care îi străjuiau un gard de sârmă ghimpată și soldățoi anglo-americani, nepăsători, molfăind tot timpul sugiucul acela american, numit mai târziu ciunga, și ațintind spre orice Friț, care dădea să le să vorbească, puști-mitraliere, cu o cadență de tragere nemaivăzut de rapidă. Tot mai sfioase în fața leșioasei dimineți de toamnă istovită, ce mistuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
trupul strâmb și deșirat mai aproape de insul ce sforăia încă de la uvertura aterizării sale și, descheindu-și paltonul murdar, îl încolăci, strângându-l la pieptul ei, ca o scândură putredă. Îl sărută cu gura-i ocupată de câțiva dinți stricați, molfăindu-i între ei obrajii înghețați și gâtul ud de sudoarea drumeției lui prin nămeți. Dădu să-i umble la pantaloni, căutându-i nasturii. Nimerind în zona caldă și jilavă dintre picioarele lui, care arăta că nicidecum nu avea să clintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mi s-a părut că aud un fel de...geamăt și freamăt de lăstari și frunze...” Doar n-o fi - doamne ferește - vreun...” N-am apucat să-mi duc gândul la capăt, că în fața mea - ridicat în două labe și molfăind de zor - ședea o namilă cât malul! Era un urs! Un urs adevărat, care îndată ce m-a văzut și-a înfipt ochii în mine și nu mă mai slăbea...S-a oprit din molfăit. „Acum se repede la mine!!!” mi-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mea - ridicat în două labe și molfăind de zor - ședea o namilă cât malul! Era un urs! Un urs adevărat, care îndată ce m-a văzut și-a înfipt ochii în mine și nu mă mai slăbea...S-a oprit din molfăit. „Acum se repede la mine!!!” mi-am zis eu îngrozit, tremurând ca varga. Ursul însă...m-a privit un răstimp, apoi, cu un clipit de ochi care putea să însemne: „Stai liniștit, vere. Nu-i bai. Este loc pentru toată lumea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ea în depozitul bibliotecii? Că s-au răsturnat rafturile și-ați început să râdeți și aveați senzația că respirația scriitorilor vechi vă înconjoară, c-au răsărit clasicii din pereții crăpați și vă excitau cu privirile lor indiscrete? a continuat. Ciudat! Molfăi niște onomatopei și-mi dau seama, cu această ocazie, că se clatină lucrarea dentară pe care-am dat o avere. Caut să mă duc undeva în Nirvana, scormonesc în minte după o mantră liniștitoare, oricum îmi repet în gând „eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
copt destul, este vremea viermelui. Viermele semănat în apa botezului, fașă peste scutece, cărare spre dealul cu mușuroaie. Vierme cu chip de înger, înfipt în lumina ochilor; vierme ronțăind sinapsele ca pe niște acadele din zahăr ars; vierme lingând coastele, molfăind pielea, niciodată singur pe dinăuntru, niciodată singur pe dinafară; vierme însămânțat în pântecele mamei. "Gata, poți duce și tu povara desfacerii!" spuneau ursitoarele și el a dus-o cât pentru toți desfrunziții din carne, a dus-o fără să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cărare către satul bunicilor. Era vremea când viața, în esență, devine un semn de întrebare. Era timpul când retorica era o interogație a sinelui: Ce-i mai umilitor, Doamne, decât să lași pe cineva să-ți roadă sufletul, să-l molfăie și să-l scuipe prin closetele publice, la masa bogaților sau în obrazul sfinților? Ce-i mai trist decât să îngădui viermelui să te lepede părticele printre cearșafuri, prin săli de așteptare, în gări din care doar se pleacă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
abandonat pe un cer de ianuarie, caii care l-au ridicat la cer pe sfântul Ilie, caii care au coborât de pe basoreliefurile catedralei Santa Marta din Torino, lăsând doar câteva urme de copite pe ziduri, caii din basmele lui Ispirescu, molfăind jeratic direct din palmele fiului de împărat... roșcata. Bice, hamuri, șa, transpirație, respirație, excitație, cu pantalonii pe vene, după baloții de lucernă, în podul șurei, cavalerul trac, Heros Invinctus Eternus. Roșcata... Blonda, ascunsă sub putina cu varză, în beci. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mele... (se întoarce la Sisoe, bagă mâna adânc în sân. Scoate câteva smochine prizărite, legate pe o sfoară) Iaca, sfinția ta, ține drept mulțămită câteva smochine. Le-am primit mai an de la Gahița lui Ispas. Am încercat eu să le molfăi, da' nu mai am cu ce. Poate sfinția ta ești mai tare în măsele... SISOE (întoarce capul cu dezgust): Smochine? Umblă sănătoasă, babo, și cată-ți pe altul care să râvnească la smochinele dumitale... Că eu... (face semn că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cuvinte noi. Fii atent, eu am să-ți arăt oglinda și tu ai să-mi spui pe cine vezi, bine? Nu uita, ești o pasăre deșteaptă, frumoasă, care nu are de ce să-i fie rușine. Ești gata? Otis continuă să molfăie. Adriana îi puse oglinda în față și așteptă ținându-și respirația. Erau apropiați, simțea asta, dar până acum Otis nu reușise să meargă mai departe de strigătul “Graso!” când vedea reflexia propriei lui imagini. Ținu oglinda nemișcată și așteptă, sperând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
negre răsspălate, lampa cu gaz, o viață în care femeile încep să moară ca femei de la 50 de ani. Le moare mintea, sufletul, sensibilitatea. Devin bocitoare sterpe sau chivuțe de bloc, cu picioarele umflate. Zac în azile, uitate de lume, molfăind un chec vechi, dat de pomană la un colț de cimitir. Am fugit pe scări, până unde s-a înfundat drumul. Am nimerit în spălătorie. Mirosea a șampon de mere verzi și cearșafurile țipau în explozii cromatice. Mi-am înfundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
decât muzica. Emisiunea începe promițător, într-un azil de bătrâni, unde reporterul - experimentatul Lucien Racaille - a descoperit-o pe Florica Amântulesei, fostă femeie de serviciu la Casa de Copii numărul 4. Florica are 82 de ani, este complet senilă și molfăie o ciocolată cu alune dăruită de reporter. Lucien îi pune întrebările prin intermediul unei traducătoare recomandate de Centrul Cultural Francez de la București. Traducătoarea trebuie să repete fiecare întrebare de mai multe ori, prescurtând-o de fiecare dată, până o aude Florica
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
putea să-ți explice fiecare oscior de unde vine și ce rost are, ți le punea la loc de stătea curcanul în picioare, era hulpav Macatist, mânca cu bucurie, cu poftă, cu râvnă, trăgea de coaja pâinii, o dezghioca parcă, și molfăia dumicatul, râdea, ce-o fi făcut, la neatenție, la grabă, veselie și bucurie, poftă prea mare, că odată Macatist al meu dă ochii peste cap de ziceai că vrea să zboare și până să se prindă careva, a trecut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]