730 matches
-
Autorului Ioan LILA ARS POETICA Încercînd s-arunc în aer Universul cu o floare M-am trezit cuprins cu totul de-o ascetica mirare. Peste stele ploua dulce cu arome de magnolii, Iar în zilele senine cerul era ros de molii. N-aveam nici un punct de care să-mi sprijin nesăbuința, De-a mă mai juca de-a norii chinuind în van penița. Floarea soarelui albastră devenea din clipă-n clipă - Pasărea aia măiastră-și ducea zborul sub aripa. Și eternitatea
ARS POETICA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355718_a_357047]
-
de șale Și cu perdele vechi pe la ferestre Cu fetele bătrâne, fără zestre Citind anunțuri matrimoniale Primarul ce mai dă câte-o amendă Pentru câinii vagabonzi Ultimii din pudibonzi Își fac din aură legendă Orășel cu străzile înguste Plin de molii și lăcuste Cu birturi unde dorm lână pahar Cerșetori și ultimul țepar Referință Bibliografică: Oraș cu străzile înguste / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 266, Anul I, 23 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate
ORAŞ CU STRĂZILE ÎNGUSTE de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355772_a_357101]
-
scrisă / a îngerilor care merg desculți” (comori care nu pot fi furate). Și într-adevăr, Ana Maria Gîbu a ales să fie trezoriera unor astfel de comori sufletești care nu se strică, nu se pierd, nu pot fi mâncate de molii sau de rugină, nu pot fi furate. Pot fi doar dăruite. Ceea ce și face micuța autoare cu excelență. CEZARINA ADAMESCU, 14 iunie 2013 Referință Bibliografică: UN PAS URIAȘ DE LA NEDUMERIRI LA CERTITUDINI - autor CEZARINA ADAMESCU / Ana Maria Gîbu : Confluențe Literare
AUTOR CEZARINA ADAMESCU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346140_a_347469]
-
precum Marea Britanie avansează cu pași repezi spre decreștinare sau lepădare de creștinism), ceea ce înseamnă că în eterna dispută dintre spirit și materie, lumea zilelor noastre adoră aparența și înclină balanța străduințelor înspre vremelnic (adună doar averi pe care le mănâncă moliile și le fură hoții). Dacă mai era nevoie de așa ceva, iată și dovada. În Problema ontologică, gânditorul P.P.Negulescu deplânge starea omenirii din perioada interbelică în felul următor: „Lumea noastră contemporană este astfel bântuită de o epidemie violentă de hedonism
„CRED DOAMNE! AJUTĂ NECREDINŢEI MELE!” – CORDONUL OMBILICAL AL CONDIŢIEI UMANE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369066_a_370395]
-
viața înainte. Olga aparținea cu trup și suflet, trectului. Bătrână a rămas pe poziție, în odaia cu tavan găurit și cu tapetul de mătasă transformat în flenduri de-a lungul pereților. Totul era scos din uz, gunoi pestilențial mustea împrejur. Moliile se îngrășau cu țesătura covoarelor de Buhara, cu țesăturile autentice și care, pe vremea comunismului ajunseseră un fel presuri, în care se împiedicau conțopiștii cu mânecuțe negre trase în elastic până la coate. Mărțina nu a făcut cine știe ce bani pe ciozvârta
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
toate consecințele ce decurg dintr-un atare act temerar, sau curajul de-a protesta împotriva nedreptății individuale, îndeosebi împotriva celei colective), pe când tupeul doldora de impertinență este generat de egoism și îmboldit de goana după comorile pe care le mănâncă moliile și le fură hoții, adică exact ceea ce se întâmplă la tot pasul în atât de distorsionata societate românească postdecembristă. --------------------------- George PETROVAI Sighetu Marmației 18 februarie 2017 Referință Bibliografică: George PETROVAI - TOT MAI MULȚI POSTDECEMBRIȘTI N-AU CURAJ, CI-S TUPEIȘTI
TOT MAI MULŢI POSTDECEMBRIŞTI N-AU CURAJ, CI-S TUPEIŞTI ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369357_a_370686]
-
fi scos decât foarte greu și o fiară neîmblânzită și cu multe capete, care se pregătește să înceapă războiul împotriva celui ce o hrănește. Așa cum viermele roade lemnul din care se naște, și rugina, fierul, stricând locul de unde provine, iar molia - țesăturile, la fel și vanitatea nimicește sufletul care o hrănește”. Vanitosul se înșală pe sine, socotind că este cineva, însă nu este nimic, deoarece se lasă stăpânit de mândrie din cauza slavei deșarte. Sfântul Ierarh Grigorie Teologul (329-390) spunea că „Vanitatea
DESPRE LUCRUL DREPT ȘI NERUȘINAREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370602_a_371931]
-
film cu intâlniri petrecute în parcuri pe iarbă, pe ape, printre copacii arcade peste alei gara îmi seamănă de multe ori cu o gură de lup flămând ce inghite trenuri precum niște miei clipele sunt sfâșiate pașii nostrii mușcați de moliile timpului îmbrac straiele străduțelor pe care împreuna ne-am plimbat mă înfășor bine cu zebra pe care unul spre celălalt am alergat orașul nu-l mai iubeam până la tine acum parcă eu sunt vânat găsind adapost în amintiri straduțe și
ÎNTÂLNIREA PE ZEBRĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362722_a_364051]
-
te-a acoperit timpul care valsează prin acestă toamnă ca un toreador trecut prin sânge în luptă cu taurul din noi, e frumos, e șarmant când nopțile stau spânzurate de ferestrele cu perdele de muselină și tu privești cum trec moliile prin etamina umbrelor care defilează ca la parada de 1mai din tinerețile noastre, simfonia toamnei își scutură versetele peste hergheliile de frunze sub sineala unui cer mâzgălit de nori înfuriați care stau să verse peste noi diluvii apocaliptice; stăm de
MAI ŢII MINTE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362751_a_364080]
-
nu mai cutează nimeni să ceară să petreacă pentru că soțul drag a apărut. Știu c-a uitat de mine și nu îmi pare rău. Nu-i mai aștept de multă vreme solii fiindcă-s convins că pânza mâncată e de molii de când erou-alintă trupul său. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1573, Anul V, 22 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353936_a_355265]
-
babilonia asta din comunismul femeilor, până ce foamea, frigul, frică și întunericul a pus stăpânire pe sufletul meu. Astfel, zilele mele au început să-mi fie tot mai scurte, iar nopțile am îceput să visez mereu o cortină neagră roasă de molii și cum ies prin cercurile ei concentrice niște prizoniere ale neantului și o specie de îngeri negri a iubirii care nu mă lasă pe mine să dorm acum. Nu știu cum se face că de când visez cortina asta neagră roasă de molii
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 1 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357888_a_359217]
-
molii și cum ies prin cercurile ei concentrice niște prizoniere ale neantului și o specie de îngeri negri a iubirii care nu mă lasă pe mine să dorm acum. Nu știu cum se face că de când visez cortina asta neagră roasă de molii și plină toată de cercuri concentrice am ajuns să descopăr singura teoria găurilor negre, cu tot comunismul femeilor din Republica lui Platon, cu tot materialismul dialectic și istoric și cu toate formele de guvernăminte mixte din toată lumea: o moștenire din
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 1 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357888_a_359217]
-
ogoarele literaturii române, un scriitor disimulat în spatele textelor lui pseudo-critice (vezi Odobescu !), care sînt, mai degrabă, poetice. Un text critic este indigest, autorul-critic rîvnind să aibă el ultimul cuvînt și să prindă cu un bold firavul fluture în panoplia cu molii! Dar literatura este viața clocotitoare, nu o pojghița de gheață pe care alunecă balerinele ieșite la pensie! Texte critice sînt greoaie că definiție, definiții, datări, evaluări, condiționări pe calapoadele patului lui Procust, pentru că nici un scriitor nu se poate înscrie într-
NONEPOEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358273_a_359602]
-
ogoarele literaturii române, un scriitor disimulat în spatele textelor lui pseudo-critice (vezi Odobescu!), care sînt, mai degrabă, poetice. Un text critic este indigest, autorul-critic rîvnind să aibă el ultimul cuvînt și să prindă cu un bold firavul fluture în panoplia cu molii! Dar literatura este viața clocotitoare, nu o pojghița de gheață pe care alunecă balerinele ieșite la pensie! Texte critice sînt greoaie că definiție, definiții, datări, evaluări, condiționări pe calapoadele patului lui Procust, pentru că nici un scriitor nu se poate înscrie într-
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358377_a_359706]
-
covoare și pe gresia adusă cu mult efort din Spania. Mi-ai aruncat priviri piezișe, dar zâmbeam prefăcut. Mi-ai turnat un whisky. Atât. Și aveam o sete... Ți-am aruncat pe geam multe lucruri inutile: Blănuri în care colhăiau molii, Vopsele care te făceau blondă Și un braț de telecomenzi, pe care oricum le-ncurcai; Chiar ai vrut să răspunzi la telefon, ținând telecomanda televizorului la ureche... Am lovit cu ciocanul în geamurile termopan, oricum aveai igrasie în casă; M-
SUNT ULTIMUL CĂLĂTOR... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358632_a_359961]
-
curată. Iată, de pildă, acest poem: “blestemul rădăcinii: în ziua aceea / păsările au căzut secerate / sub ierburi pârjolite / șerpii și-au lăsat amprenta / din ziua aceea / un dor de muguri stă răstignit / în scoarța bolnavă / prin crengi încovoiate de rugăciuni / moliile macină / povara pântecului sterp / printre paragini / frunza vândută pe talanți /cu umilință încă strigă: / „ întoarce-mi rădăcina înapoi la cer / și iartă-mi nerodirea “ Pe lângă înțelesul care se descifrează lesne, pe lângă miezul suculent, autoarea strecoară și câte o pildă - ca
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
la “sânge” cu Electra, Ifigenia și Elena din Troia...(...) la Masa Tăcerii la Cina cea de taină și la Cina din Miercurea Cenușii...să vedeți, dar, și Bolta cerului înalt...Bolta aceea de Sus, roasă, găurită și plină toată de molii... și deasupra alte Stele precum focurile altor oameni locuind în Cerul cristalin! “Se poate ca bolta de sus să se spargă, Să cadă nimicul cu noaptea lui largă, Să văd cerul negru că lumile-și cerne Ca prăzi TRECĂTĂTOARE a
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360290_a_361619]
-
suflet, vitejia mea respiră și-un Făt- Frumos victorios se miră că în destinu-mi trist și efemer e-atâta ger Am tot crezut Am tot crezut că e un început și-a fost o răsfoire de trecut, albume vechi, de molii ciuruite în care amintirile cernite în praf îngălbenit s-au prefăcut. Oare de ce atunci n-ai apărut? Dacă ai ști cât am visat și-am vrut să vezi cum din durerile mâhnite sunt nins pe toate câte ne-mplinite le-am
E-ATÂTA GER AM TOT CREZUT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360474_a_361803]
-
Descartes! Ca eu am obosit de când stau pe Scut și tot țin în spate Stâlpul Central sau “Coloana soarelui de vis” pe axa pământului, ca să nu îți cadă în cap Cortina asta neagră și grea ca plumbul și roasă de molii și plină toată de găuri concentrice - bogomilule encretit, dualist și hoinar, cu pretenții de arhonte literar, făcut peste noapte din bani publici, pe spinarea poporului, și ajuns acum din Piticul din grădina de vară urmașul lui Mircea cel Mare al
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]
-
-Eu mă gândeam că mai ai tu vreo rochie ,pentru ca înainte mai făceai, și oricum nu trebuie să fie grandioasă,doar bună de purtat. -Nu cred că mai am vreuna,mătușa le-a băgat pe toate într-o valiză și moliile au mancat din material.In plus ,ea spunea mereu că ceea ce creez eu nu mai e la modă și că am cunoștințe învechite și mai bine las această treabă pe mâna croitorilor,spuse Radella indicnata,amintindu-si.Tin minte că
KARON CAP 3 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359778_a_361107]
-
-Eu mă gândeam că mai ai tu vreo rochie ,pentru ca înainte mai făceai, și oricum nu trebuie să fie grandioasă,doar bună de purtat.-Nu cred că mai am vreuna,mătușa le-a băgat pe toate într-o valiză și moliile au mancat din material.In plus ,ea spunea mereu că ceea ce creez eu nu mai e la modă și că am cunoștințe învechite și mai bine las această treabă pe mâna croitorilor,spuse Radella indicnata,amintindu-si.Tin minte că
KARON CAP 3 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359778_a_361107]
-
sine, observându-se cu curiozitate reflectați în ochii unor străini, exeperiența ar fi putut să li se pară probabil interesantă. Însă cum Irina știa că omul, de-a lungul vieții sale dezvoltă o multitudine de mecanisme de ecranare, tot așa cum moliile de-a lungul unor șiruri de generații, învățaseră să emită chiar și ultrasunete, pentru a-i putea deruta pe vânătorii lor - liliecii - nu avea nicio așteptare de la acest exercițiu. Însă era probabil ca atmosfera să devină relativ mai destinsă. Spre
ANTREPRENORUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345178_a_346507]
-
înhumat gol, sărac, desculț și fără ceremonii faste, urmându-L pe Mirele Cristos într-o profundă sărăcie materială și dezlipire de tot, pentru a dobândi bunurile și avuțiile care nu pier și nu sunt roase de cari și mâncate de molii. Și cu toate acestea, în conventele franciscane se mai practică înmormântarea preoților și a fraților franciscani, într-o simplă rasă și cu picioarele goale. Despre Viața uimitoare a Sfântului Francisc, Anacleto Iacovelli relatează cu mult har narativ, într-o formulă
TRADUCERE: PREOT PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI, O.F.M.CONV. (RECENZIE DE C de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345206_a_346535]
-
și hârtiei și începui calm să ornez mijlocul acestei banale coli cu delicatesuri proaspete, cu creaturi gelatinoase, figuri anoste, idei fără logică, așezate amorfic. Caracterele tari ce-mi agresau condeiul, conștiința , emoțiile, mentalul, mă făceau să mă simt ca o molie cu respirația grea.De ce? Căci cisternele încărcate cu idei de obediență sau cu firimitura numită stereotipie mă revoltau, îmi decalotau ordinea dinlăuntru. Mi-aș fi dorit să existe acolo, în acel cotlon vechi un carpe diem, dar articolele din rațiunea
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
s-a făcut”, răspunde rusul afabil. În spatele lui, tapiseria „Teatrul lumii”. Ce-i cu tapiseria asta? Nimic, chiar nu știu să vă spun: Naționalul a găsit cu cale să ne informeze doar că are 740x2250 cm, a avut ouă de molii, dar acum nu mai are, că a fost spălată în spațiile TNB cu respectarea legislației specifice în vigoare.
„Hai, lăsați-ne să intrăm, e prima noastră seară fără copil...” Cum să îndupleci pompierii să te lase în sala de teatru când nu ai bilet () [Corola-blog/BlogPost/338630_a_339959]