882 matches
-
pacea e foarte asemănătoare cu războiul, așa că majoritatea lor și-au văzut de viață, cum au putut mai bine. Șobolanul obișnuit nu vede mare diferență Între o clădire aflată În picioare și un morman de moloz, În afara faptului că În moloz te poți ascunde mai bine. CÎnd se prăbușea o clădire, șobolanii se retrăgeau spre ce mai rămăsese din pivnițe, În canalele de scurgere fisurate și crăpăturile din blocurile de piatră. Globe a publicat un articol despre șobolanii din ruine, În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
canalele de scurgere fisurate și crăpăturile din blocurile de piatră. Globe a publicat un articol despre șobolanii din ruine, În urma căruia Logue a trimis echipe În costume albe, care să-i extermine cu gaz toxic, pe care-l pompau În moloz cu ajutorul furtunurilor. Acela a fost momentul cînd a Început cu adevărat exodul. În fiecare noapte treceam pe lîngă lungi șiruri de șobolani În retragere, uneori familii Întregi. Articolul din Globe avea titlul DEMOLĂRILE DAU LA IVEALĂ O ÎNTREAGĂ POPULAȚIE DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
chef, rătăceam prin prăvălia pustie. Nu prea mai erau multe de citit, doar cîteva broșuri religioase plicticoase. Le-am citit și pe-alea. Cu două dimineți În urmă, ploua cu găleata, și ploaia spăla praful și mizeria de pe mormanele de moloz și forma pîrÎiașe noroioase pe stradă. Pe podeaua de la Pembroke Books, punctată de umbrele picăturilor de ploaie, se aflau Împrăștiate rămășițele mai multor mese pe care mi le procurasem de afară, bucățele și fărîmițe de mîncare amestecate cu măruntaie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
A venit lîngă mine și a rămas În spatele meu. O simțeam cum mă privește. Îi simțeam rochia neagră ca un nor În spatele meu. M-am simțit Înalt. M-am uitat În jos pe fereastră și am văzut o mare de moloz, ca În fotografiile de la Hiroshima, ce se Întindea pînă la orizont. Am fost surprins că se demolase chiar atît de mult ; nu așa era planul. Din aleea de sub fereastra mea, pînă unde se unea cu cerul, se Întindea o preerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
erau și acum acoperite cu benzile negre și aveau și acum un picior ridicat, de parcă ar fi dansat. Din clădire se auzea Încet o muzică metalică, ce părea că vine dintr-o cutie muzicală și se insinua printre bucățile de moloz. Era incredibil de tristă, avea acea tristețe plină de nostalgie, care te seacă la inimă, a unui vechi circ aflat În pragul falimentului. Întregul teatru era iluminat și pe marchiza cu lumini albe, În șirul cărora nu lipsea nici măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu lumini albe, În șirul cărora nu lipsea nici măcar un bec, se puteau citi cuvintele URMĂTOAREA MARE AFACERE și, dedesubtul lor, TOATE BILETELE LA JUMĂTATE DE PREȚ. Stăteau Înșirați la ghișeu, pe trei-patru rînduri, iar coada șerpuia dincolo de cîmpul de moloz. Și lumea continua să vină, cîte o persoană sau două odată, ce apăreau din beznă, din toate direcțiile. Aveau pachete și valize și unii dintre ei țineau de mînă copii. Se apropiau fericiți de zona luminată din jurul teatrului, Însă nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
peretele de deasupra mea se deschisese o fisură Îngustă. Mi-am băgat capul pe ea și m-am uitat la ce mai rămăsese din strada noastră. Aproape toate clădirile de vizavi dispăruseră și, În locul lor, se ridicau acum munți de moloz. O mașină galbenă uriașă, murdară de noroi și mugind asurzitor, Înainta ca un dinozaur prin canioane. Numele ei era Caterpillar. Sub privirea mea, și-a căscat gura imensă și a Început să ronțăie un stîlp de beton care făcuse pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Londră pustie, În care din cînd În cînd tăcerea era sfîșiată de zgomote și de alte semne ale unei activități omenești. În colțul străzii Oxford ardea un magazin de umbrele; pe strada Wardour trebuise să treacă printr-un morman de moloz - un individ cu fața tăvălită parcă Într-o făină cenușie stătea rezemat de un zid, rîzÎnd În hohote, În timp ce un gardian se răstea la el: „Ajunge omule! Nu-i nimic de rîs!“ Toate astea Îl lăsau rece pe Rowe, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ocupa aproape Întreaga pagină. La una dintre ferestrele imobilului de peste drum apăru brusc fața domnului Rennit - o figură speriată care se retrase numaidecît. Pendula din sala de licitații indica zece fără cinci. Dimineața cenușie se tîra Încet, Îngreunată parcă de molozul jilav al dărîmăturilor din noaptea trecută. Faptul că și domnul Rennit Îl părăsise Îl făcea pe Rowe să se simtă și mai singur. Pe vremuri avusese cîțiva prieteni - nu prea mulți, pentru că nu era un tip prea sociabil, dar poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de-a dura spre ei. Omulețul se ghemui și mai mult În fața pisoarului. Șuierul păru să se potolească, apoi bomba explodă, făcînd să se cutremure pămîntul sub picioarele lor. După care se așternu o tăcere grea, curmată doar de fîșÎitul molozului ce se scurgea pe trepte. Peste cîteva clipe, o altă bombă se rostogoli spre ei. O așteptară În aceleași poziții - șezînd, ghemuindu-se, sau În picioare ca la fotograf. De data asta, bomba i-ar fi făcut praf dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de maurandia, degete de anthurium...” A fost și-un cimitir, îmi spunea Ioan, dar într-o noapte au intrat cu buldozerele peste morminte, au curățat locul și au turnat în câteva zile fundațiile. Era cu bucăți de coaste, maxilare-n moloz, iar muncitorii mai scoteau câte-o tibie sau cranii când înfigeau cupa escavatorului. Au început să se-nchine, au vrut s-oprească lucrul, dar i-au mânat securiștii. Chiar unde e acum terenul de sport. Tot acolo au fost îngrămădiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
alții, de-atâția ani, și În care intrase doar la recepție și Încă de vreo câteva ori cu ocazia unor mici inundații, o dată la trei luni. Ura blocurile. Pentru el fiecare bloc era o casă demolată, o grădină Îngropată În moloz, un om plângând pe o grămadă de lemne sau lângă un camion În care tocmai Își Încărcase mobila. Prefera să stea cu chirie În casa doamnei Ster, decât să locuiască În propriul său apartament. Trăia urându-și cu Înverșunare trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mașinilor de cusut și tricotat răsturnate și aruncară umbre de jurasic peste pereții de cărămidă - istoria se afundă în adâncuri - și apoi am străbătut parcări subpământene, arhive și pivnițe abandonate, zone de depozitare. Strecurându-ne prin deschizături, cățărându-ne pe molozuri, coborând scări de ciment pe care scria DOAR PENTRU PERSONAL în măruntaiele unor clădiri părăsite și încă-n viață. Ne opream să ne odihnim odată la două sau trei ore. Scout verifica într-un carnețel roșu distanța parcursă și beam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nici măcar un pui de găină. Pe unde or fi Gulie, Dendé, Tîrnăcop? Or fi rupt-o cu toții la fugă care încotro, își închipuie, numai o minune din cer i-ar mai fi putut ajuta să reziste pe grămada aia de moloz, se gîndește. Cioc, cioc, în sfîrșit apare Curistul ținînd în mînă o sacoșă colorată de rafie. Pe unde ai umblat pînă la ora asta? Ce v-ați speriat așa conspiratorilor? Două bătăi scurte și trei mai rare așa ne-am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
înțeleg cît de tare a dus dorul vechii Barăci, n-a rezistat, l-au mîncat palmele, trebuia să și construiască alta nouă, de dragul vremurilor trecute, eu îl înțeleg. — în tot răul e și un bine, filozofează Tîrnăcop, am început cu molozul Curistule, tot locul ăsta era un morman imens de moloz, zice Gulie, minerii lăsaseră totul ca după război, bombardament, Dendé, bucăți de tencuială, cărămizi sparte, cabluri, fire, țevi, conducte, scurmaseră totul animalele alea dezlănțuite, doar-doar o să găsească ceea ce căutau. Nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a rezistat, l-au mîncat palmele, trebuia să și construiască alta nouă, de dragul vremurilor trecute, eu îl înțeleg. — în tot răul e și un bine, filozofează Tîrnăcop, am început cu molozul Curistule, tot locul ăsta era un morman imens de moloz, zice Gulie, minerii lăsaseră totul ca după război, bombardament, Dendé, bucăți de tencuială, cărămizi sparte, cabluri, fire, țevi, conducte, scurmaseră totul animalele alea dezlănțuite, doar-doar o să găsească ceea ce căutau. Nu se mai poate face nimic, dom’ Roja, a îndrăznit să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că nu era chiar așa un capăt de țară, că s-au mai demolat și alte biserici, iar unele s-au mutat dintr-un loc în altul pe butuci, trailere, în schimb a ta o să fie doar o grămadă de moloz mîine-poimîine, a început să-mi toarne despre picturile alea că erau neprețuite, altarul, jilțurile, covoarele, mobilierul, obiectele de cult, că toată șandramaua era un monument istoric, a-nceput să se isterizeze, să țipe: criminalul, că ne demolează și bisericile, nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu tot cu crengi aruncate parcă din cer unele peste altele. Astea sînt piesele de rezistență, în rest vorbim doar de mărunțișuri îngrămădite, înfundate, aruncate peste tot, fie pentru a astupa breșele, fie pentru a îngroșa sau supraînălța bariera. Cîteva cupe de moloz, o sumedenie de cutii de carton, lăzi de lemn, mese, scaune, alte bucăți de mobilier, grilaje metalice, un butoi din tablă de două sute de litri, o saltea cu arcuri, țevi și capace de canal din fontă, saci de cînepă umpluți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
asigur că nu era nici o păcăleală la mijloc. Abia după ce am trîntit portiera și m-am îndepărtat cîțiva pași de mașină mi-am dat seama că nimerisem în mijlocul unui focar de infecție. Cît vedeai cu ochii erau numai mormane de moloz și gunoaie. Nu aveam încotro, așa că mi-am făcut curaj și am luat-o la picior în direcția gardului de sîrmă care se zărea în depărtare și care bănuiam că trebuia să împrejmuiască terenul cu pricina. Din vîrful primei movile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de o substanțială parte de suflet și identitate. Apoi, într-o noapte a anului 1992, calota de gheață se crapă, bucăți întregi se desprind și, de dedesubt, poezia țâșnește ca un jet de țiței. Jetul e amestecat cu noroi, cu moloz, cu oase și cataroaie. Dar e țiței“ etc. Tot acest ceremonial al eroizării creației nu este susținut de versurile propriu-zise, caracterizate printr-un declarativism stângaci și printr-o lipsă de grație care le proiectează în afara literaturii. Iat-o pe Anca
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de lapte călduț de la bunica, seara același tratament, mâine poate niște mere coapte din livada popii Tatu, poimâine o lingură cu vin și ceva firimituri de pâine cât să-mi țină de toate iluziile? Pentru ce, pentru ce să mut molozul de ici acolo? Doar de dragul de a spune "am avut un trecut și... uite ce frumos îl basculez în viitor", iar când este să ajung unde mi-am golit ranița, să o încarc din nou pentru a-l duce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rupse tăcerea. Vocea i-a răsunat straniu. Nu mai vorbiseră de atâta vreme, că aproape uitaseră cuvintele... "Eu ies să văd". Mama plângea încetișor, dar copilul se luă tiptil după tata. Chepengul se ridică greu, căzură așchii de lemn, cioburi... moloz înăuntru, dar vedeau din nou lumina ! După atâta timp... Tata se clatină, copilul crezu că o să cadă pe scări... Dar urca. Încet, dar urca... pas cu pas... Copilul, după el. Când ajunse sus, își stăpâni un țipăt de groază. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu mai era nimic de văzut. Pustiu. Cenușiu, cât vedeai cu ochii. Ici și colo, ruine, cenușii și ele, pe care soarele asfințitului lăsa dâre sângerii... Porniră încotro vedeau cu ochii. Câte un ciot de copac sau o grămadă de moloz amintea ba o stradă, ba o casă... Așa ajunseră unde fusese biserica. Atârnat într-un colț de zid, se mai ținea o bucată de sticlă colorată... atât rămăsese din acel vitraliu mândria întregului sat. Fusese așezat acolo de sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
spune că vor să recupereze ce se mai poate recupera ca să facă aici magazii pentru mărfuri. Dar chiar și pentru asta trebuie bani. Trec peste un podeț improvizat care scârțâie sub pași. Escaladează, ajutându-se una pe alta, mormane de moloz pentru a ajunge, în sfârșit, în încăperea largă care fusese desigur foarte luminoasă. Pe un perete se mai poate ghici urma unui fost tapet un buchet de flori de câmp : maci, albăstrele, margarete. Printre scândurile bătute vai și amar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de analiză, ce este ea cu-adevărat. Și aceasta deoarece orice lucru ce nu ajunge astfel la obiectivitate din punctul de vedere al unui comportament științific în legătură cu el nu este nimic care să nu poată fi dat deoparte, laolaltă cu molozul și gunoaiele. Pentru a putea estima ce înseamnă excluderea sensibilității din lumea vieții, adică a sensibilității, am ales criteriul artei, ceea ce ne-a condus la o primă și succintă analiză a obiectului estetic. Aceasta ne pune în fața unei aporii. Spunem
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]