KorAP: Find »[drukola/base=monadă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...17 >

421 matches

Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641

istoriei”, deși în realitate se încearcă trăirea în profunzimea timpului, în universul esențelor, a căror latură periculoasă pare deliberat trecută cu vederea. De altfel, M., care își cultivă discret înclinațiile moralizatoare, a publicat și un volum de aforisme, Monede și monade (2001). Nonșalanța lor aparentă și ludicul contrastelor ascund, în fapt, o îngrijorare perpetuă („Nici în dimineața asta nu mi-a sunat ceasul! E semn bun!”). În poezie nostalgia este provocată uneori de sentimentul rusticității fruste, vizibil în construirea unui peisaj

MURESEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
Matineu, București, 1985; Viziune cu porumbei călători, Iași, 1988; Călător în insomnii, Sibiu, 1991; Am fost de față, Turnu Severin, 1993; Capriciile Săgetătorului, Timișoara, 1997; Pe mine mă caută, pref. Irina Petraș, Cluj-Napoca, 1998; Șarpele casei, Suceava, 1998; Monede și monade, Cluj-Napoca, 2001; Hărțuire textuală sau A doua față a crinului, pref. Irina Petraș, Cluj-Napoca, 2001; Memoria lui Orfeu, Timișoara, 2002. Repere bibliografice: Constantin Cubleșan, Debuturi, TR, 1969, 28; D.R.Popescu, Marcel Mureșeanu, TR, 1969, 47; Mircea Braga, „Scrisori către prieteni

MURESEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630

personajele ca universuri psihologice închise, trăind fiecare din și prin sine însuși, ca niște cosmoide în stare de emanație neîntreruptă, dar fără corespondență între ele. O ordine, un sistem li se impune totuși din afară, ca o „armonie prestabilită” a monadelor, care, altfel, se consumă izolat. „Armonia” este însă fragilă, căci în cele din urmă acțiunile converg spre un incident menit să distrugă echilibrul leibnizian constituit. De exemplu, Felecan, protagonistul din Singuri, moare călcat de camionul șoferului Panait. Accidentul devine însă

MUNTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107

cu stilul indirect liber sau cu jurnalul (Monstrul) ori abordarea de plano a romanului-jurnal, în care naratorul-diarist prilejuiește frecvente comentarii autoreflexive. Mai mult decât alte personaje, protagonistul romanului Cora și dragostea resimte acut imposibilitatea de a-l înțelege pe celălalt - monadă hermetic repliată asupră-și. Jurnalul pe care îl ține Mihai este un mijloc de decriptare a celuilalt, dar și a diaristului însuși, care își analizează cu maximă luciditate derapajele conștiinței și imposibilitatea comunicării reale - altă temă a scriitorului. În tânărul

PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724

manie, un obicei, totul dozat, ritmat și rotit în jurul unei virtuți sau diformități substanțiale. Portretul neculcian stă la mijloc, între caricatură și tablou. G. CĂLINESCU Cronica lui Neculce constituie nu numai o importantă realizare în sine, ci și o posibilă monadă a literaturii române. Ea rezumă sau mai bine zis anticipează un larg ansamblu de trăsături generale [...]. Neculce nu este numai un artist al cuvântului, ci și un artist al imaginii; ceea ce el spune desfată auzul și încântă totodată privirea. Euforia

NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
Corola-publishinghouse/Science/288745_a_290074

1984). SCRIERI: Romancierul în fața oglinzii, București, 1989; Meșterul Manole. Prozatori ai lumii: Creangă, Sadoveanu, Rebreanu, București, 2001. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Stilul face critica, RL, 1989, 9; Constantin Lămureanu, Oglinda din noi, TMS, 1989, 5; Dan C. Badea, Scrisul și monada, AFT, 1989, 5; Monica Spiridon, Studiul oglinzii, R, 1989, 5; Radu Călin Cristea, Spre poli, F, 1989, 6; Ioana Bot, La oglindă, TR, 1989, 32; Ioan Holban, Noua critică, CRC, 1990, 30; Maria Chețan, Ion Pecie, ECH, 1994, 1-3; Ion

PECIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/288745_a_290074]
Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920

misterului la o soteriologie. Poetul nu mai inițiază, ci speră să salveze. De fapt, el inițiază acum într-o terapeutică a miracolului. MIRCEA MARTIN SCRIERI: Comuna de aur, pref. Paul Georgescu, București, 1960; Vis planetar, București, 1964; Răsfrângeri, București, 1966; Monada, București, 1968; Odihnă în țipăt, București, 1969; Șah orb, București, 1971; Madona din dud, București, 1973; Unicorn în oglindă, București, 1975; ed. (Unicorn in the Looking Glass), tr. Stavros Deligiorgis, Iowa City (SUA), 1979; Poeme, București, 1981; Dialog la mal

BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650

då seama de sine, de calitåțile disponibile, și-și propune så devinå? Chiar dacå e de neatins arhetipul, plåsmuit în imaginate zeitåți, este de ajuns luarea acestuia drept țintå, din el izvorând credință în norme etice și estetice, pre supuse monade comune. „Adevårul, mai înainte de a ne stă întreg în fațå, se manifestå treptat”. Am poposit în aceastå dimensiune fårå a ști nimic despre alte posibile tårâmuri ale trecutului meu spiritual. De fapt nimeni nu știe, se vorbește doar despre existente

Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437

al II-lea transformă curtea Într-un laborator alchimic, Îi invită pe Commenius și pe John Dee, astrologul curții Angliei, care dezvăluise toate secretele cosmosului În câteva păginuțe dintr-o Monas Ierogliphica, Îți jur că așa se intitula, monas Înseamnă «monadă».” „Ce, am zis ceva?” „Medicul lui Rudolf al II-lea este acel Michael Maier care scrie o carte de embleme vizuale și muzicale, Atalanta fugiens, un banchet de ouă filosofale, de dragoni care-și mușcă coada, sfincși, nimic nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607

vicies septies a prima multiplicatam). Macrobius oferă două interpretări discordante progresiei: una labdoidă și cealaltă liniară. Diagrama în formă de abdoma), invenția lui Crantor 10, apare la Theo Smyrnaeus, Chalcidius, Proclos și este respinsă de Porphyrios și Severus. Diagrama reprezintă monada în vârf din care emană parele și imparele (I, 6, 45-46). Fragmentul II, 2, 17 adoptă, însă, schema liniară a progresiei alternată de pătrați și cubi 1, 2, 3, 4, 9, 8, 27 (ca și Porphyrios), iar ultimul pasaj (I

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
generatoare de viață care deține mișcări regulate îndreptate spre o finalitate. Se va confunda cu Cerul, primul și cel mai vast dintre lucrurile vizibile, structurat după raporturi matematice determinate, de vreme ce numeri ante anima mundi fuerunt (I, 6, 4). Capitolul 2 Monada Pornind de la descrierea calităților hebdomadei (pytagoreicii Comm. merita) pentru a-i demonstra plenitudinea, perfecțiunea (plenitudo,), Macrobius încadrează monada (, unitas) între numerele care compun septenarul alături de șase (I, 6, 6: ex uno et sex compago prima componitur). Conform lui Aristotel (Metaph

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
cel mai vast dintre lucrurile vizibile, structurat după raporturi matematice determinate, de vreme ce numeri ante anima mundi fuerunt (I, 6, 4). Capitolul 2 Monada Pornind de la descrierea calităților hebdomadei (pytagoreicii Comm. merita) pentru a-i demonstra plenitudinea, perfecțiunea (plenitudo,), Macrobius încadrează monada (, unitas) între numerele care compun septenarul alături de șase (I, 6, 6: ex uno et sex compago prima componitur). Conform lui Aristotel (Metaph. XIV 1088 a, 6), pytagoreicii nu defineau unitatea drept număr propriu-zis, căci "o măsură nu este ceea ce este

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
numerelor" (            ,). Thymarides, după Iamblichos (Ind.Nicom. p.11, 2-11), numea unitatea cantitate limitantă, limita micimii; alți pythagoreici separație () între număr și părțile sale, anume ceea ce diferențiază multiplii de submultipli, numerele întregi de fracții. Macrobius, urmând îndeaproape această linie, susține apartenența monadei deopotrivă la categoria parului (divizibil, feminin) și a imparului (indivizibil, masculin), socotind-o principiu al tuturor numerelor (I, 6, 7 unum autem quod μονας id est unitas dicitur mas idem et femina est, par idem atque impar, ipse non numerus

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
176, 27 D) enunță tensiunea dialectică prezentă între principiul limită ( în text  și cel de ne-limitare ( în text ) în cadrul conceptului de Unu, definit ca acord al contrariilor, expresia absolută a -ului ca armonie dintre imperfecțiunea terestră și perfecțiunea divină. Monada este element și cauză a oricărei multiplicități (I, 6, 7 - fons et origo numerorum; I, 6, 8 haec monas initium finisque omnium, neque ipsa principii aut finis sciens), adică toate numerele, pe de-o parte își găsesc principiul în unitate

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
a Intelectului, solidaritatea lor este analogă științei, Lumii Inteligibile și spiritului universal; este cea care conferă ordine Lumii Sensibile, raporturi raționale, este modelul autentic (). Pe de alta, la Suflet (Comm. I, 6, 9 inde quoque aciem paululum cogitationis inclinans hanc monada reperies ad animam referri), însă la Sufletul pur, neatins de materie, de degradare, de dualitate (Ι, 69 anima enim aliena a silvestris contagione materiae) ca un creator față de creația sa (tantum se auctori suo ac sibi debens). Sufletul este termenul

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
locul în care Calea Lactee se intersectează cu Zodiacul 46, adică la Rac și Capricorn, evidențiază primul moment esențial al transformării sufletului care dezvăluie în același timp structura matematică a acestuia, trecerea de la unitate la diviziune (I, 12, 5-6). Sufletul este monadă (monas), esență simplă și unică la nivelul Inteligibilului, în apropierea Divinității (summus Deus = Unu), devine dublu, divizibil (dyas) în cădere, adică în contact cu Sensibilul. Aceasta, prin adaptarea sufletului la corporal, amintește de două teorii platoniciene: prima din Timaios 47

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
care o menționează și Macrobius (I, 12, 6 et haec est essentia quam individuam eandemque dividuam Plato in Timaeo cum de mundanae animae fabrica loqueretur expressit), cea de-a doua din   (Arist. Metaph. 937b, Phys. 206b) despre cele două principii: monada, factorul stabil, care asigură identitatea și unitatea în Lumea Inteligibilă și  , diada nedeterminată, principiul Marelui și Micului, diversitatea, multiplul din Lumea Sensibilă. Această primă extensie, protractio,  primește o dublă conotație aritmetică (trecerea de la monadă la diadă) și geometrică de la cerc

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
Phys. 206b) despre cele două principii: monada, factorul stabil, care asigură identitatea și unitatea în Lumea Inteligibilă și  , diada nedeterminată, principiul Marelui și Micului, diversitatea, multiplul din Lumea Sensibilă. Această primă extensie, protractio,  primește o dublă conotație aritmetică (trecerea de la monadă la diadă) și geometrică de la cerc, forma perfectă și divină (sfera presupune existența corporalului, este o figură spațială) la con, după cum din linie se naște punctul. Prin cădere, sufletul își pierde natura unică, esența indivizibilă (monas) și incorporală (teres), capătă

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
constructelor. Armonia pură este implicată în teoretizarea muzicii, la baza căreia se află sunetele ascuțit și grav, fără termeni medii, distanțându-se astfel de Platon, în uniones inconfusae dintre Corpul Universal și Sufletul Universal și sufletul uman-trup și în esența monadei, expresia Intelectului hypostaziat. 1.7. Teoria Contrariilor și rolul ei aparte în cadrul Comentariilor lui Macrobius sunt evidențiate de: 1.7.1. ideile, doctrinele de maximă importanță la care se aplică: crearea Sufletului Universal și a Corpului Universal, monada (parul-impar), muzica

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
în esența monadei, expresia Intelectului hypostaziat. 1.7. Teoria Contrariilor și rolul ei aparte în cadrul Comentariilor lui Macrobius sunt evidențiate de: 1.7.1. ideile, doctrinele de maximă importanță la care se aplică: crearea Sufletului Universal și a Corpului Universal, monada (parul-impar), muzica terestră și celestă, mișcările contrare ale sferei fixe și a planetelor, imobilitatea Pământului, teoria antipozilor și a mareelor, relațiile Sufletul Universal - suflete multiple, suflet - trup la nivel microcosmic (Om) și macrocosmic (Univers); acestea fiind dogme esențiale platoniciene, neoplatoniciene

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
al cunoașterii spre o finalitate pur explicativă. 2.1.1. în matematică, numerele reprezintă legătura tuturor lucrurilor, divine și umane, aparțin atât de sensibil, ca măsură a cantității și ca parte integrantă a multiplului, cât și de Inteligibil, ca Idei-numere (monada, diadă, etc.) și ca fundamentate spre Unitate (pară și impară, divizibilă și indivizibilă) care le este principiu. Parul și imparul, alături de proprietățile numerelor, proporții, progresii, raporturi numerice se află la baza creării Sufletului Universal (I, 6, 45-46) printr-o progresie

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
cubice (1, 3, 9, 27); aceiași termeni devin intervale muzicale și formează acordurile fundamentale existente în muzica terestră și în mod special în cea celestă (II, 1, 13); proporțiile elementelor determină inextricabilitatea conexiunii lor în cadrul Corpului Universal (I, 6, 28); monada este Parul-Impar echivalentă cu cea de-a doua ipostază, Intelectul (I, 6, 8-9). 2.1.2. Astronomia și muzica sunt amândouă științe ale mișcării, cea dintâi studiază regularitatea și periodicitatea mișcărilor astrale, cea din urmă mișcările aerului sau șocurile survenite

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
58,71,Chalcidius XXXVI. 9 Ibid. Theolog. Arithm. p. 74,10. 10 Crantor, filozof al secolului IV p. Chr., este primul comentator al dialogului Timaios; pentru uzul schemei labdoide a se vedea Theo Smyrnaeus 95; Chalcidius XXXIII. 11 Referitor la Monada, Theo Smyrnaeus afirma că atât Philolaos cât și Archytas nu făceau o distincție terminologică (numeral cardinal) și unitatea-întreg, monada cosmică, deși erau definite în mod diferit, probabil pentru că uneori ele coincid (20, 19 Hill). 12 Ibid. Nicomachos (II, VII, 1-2

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
este primul comentator al dialogului Timaios; pentru uzul schemei labdoide a se vedea Theo Smyrnaeus 95; Chalcidius XXXIII. 11 Referitor la Monada, Theo Smyrnaeus afirma că atât Philolaos cât și Archytas nu făceau o distincție terminologică (numeral cardinal) și unitatea-întreg, monada cosmică, deși erau definite în mod diferit, probabil pentru că uneori ele coincid (20, 19 Hill). 12 Ibid. Nicomachos (II, VII, 1-2), Cleomedes I, 7, Euclid Elementa I; Theo Smyrnaeus 97, III. 13 Eudoxos din Cnidos, în lucrarea Phainomena, oferă o

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437

a marinarilor ce navighează, întotdeauna, sub propriul lor pavilion. Ca și Spade ori Marlowe, Corto Maltese are oroare de cuvintele mari, preferând nuanțele în locul exaltării găunoase. Sedus de întinsul oceanelor, Corto este la mijloc de rău și bun, prins în monada în care îl închide Pratt, din chiar momentul genezei sale. Simbolic, nașterea și moartea lui Corto ne rămân inaccesibile, până la capăt. Corto apare spre a nu muri niciodată. Și poate că războiul din Spania este locul în care Corto va

Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]