3,149 matches
-
rană deschisă, sa chircit brusc pe calul său și apoi s‑a prăvălit la pământ. Calul s‑a cabrat și a luat‑o la fugă, urmat de ceilalți tâlhari. Când sihastrul Serafim și parintele Serghei vrură să‑i mulțumească misteriosului monarh‑protector, care Îi salvase de la pieire, de pe locul unde nu de mult stătuse cu brațele Întinse spre cer se Înălța o pâclă ușoară, iar firele ierbii bătucite se Îndreptau ca niște arcuri verzi. Izbânda finală va reveni totuși Necuratului. Într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
encavediști va bate În miez de noapte la porțile mănăstirii. Lanterna va lumina chipul părintelui Serghei, lipit de‑o coastă de femeia lui și de cealaltă de soba caldă. Îl vor Înșfăca de barbă și‑l vor trage din pat. Monarhul‑protector care Îl salvase odată, de data aceea nu mai apăruse. Serghei Aleksandrovici Nilus va muri de infarct Într‑un lagăr, la Începutul anului 1930, neaflând niciodată că Antichristul său pregătise masacrul care avea să se petreacă foarte curând. (Soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
post res perditas. Umbra subiectivității atinsă de mîhnirea inacțiunii învăluie frazele ultime. Iată una, scrisă cu plăcerea niciodată reprimată pentru formulări spirituale cu valoare de maximă: "Oricine disprețuiește asemenea instituții [cum e armata] este indiferent față de autoritatea sa, dacă e monarh; și pentru patria sa, dacă e simplu cetățean"15. Cu ideile sale despre armata națională, contra armatei de mercenari, va umple Machiavelli multe pagini din Principele. Fondatorii Statelor Unite și apoi Jefferson, se știe, au fost unii dintre cei mai mari
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe care-i numesc necredincioși, în dauna stăpînului lor și să evite cu grijă tot ce ar putea avea atingere la credință și ar putea să le răstoarne conducătorii. Iată ce menține, la ei, siguranța tronului, mai mult decît a monarhului; căci monarhul este adesea detronat, dar imperiul nu este niciodată distrus. Specificul nației franceze, cu totul diferit de al musulmanilor, a fost în întregime sau cel puțin în parte cauza numeroaselor revoluții ale acestui regat: frivolitatea și inconstanța au definit
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-i numesc necredincioși, în dauna stăpînului lor și să evite cu grijă tot ce ar putea avea atingere la credință și ar putea să le răstoarne conducătorii. Iată ce menține, la ei, siguranța tronului, mai mult decît a monarhului; căci monarhul este adesea detronat, dar imperiul nu este niciodată distrus. Specificul nației franceze, cu totul diferit de al musulmanilor, a fost în întregime sau cel puțin în parte cauza numeroaselor revoluții ale acestui regat: frivolitatea și inconstanța au definit caracterul acestui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mult, dar el distruge după aceea singura țară care l-ar putea despăgubi pentru pierderile suferite. Veți recunoaște că o țară pustiită, fără locuitori, nu va putea să-l facă mai puternic pe principele care-o stăpînește. Cred că un monarh care ar stăpîni întinsele deșerturi din Libia și Barca n-ar fi prea redutabil, iar un milion de lei și de crocodili nu fac cît un milion de supuși din orașe bogate, nu fac cît porturile navigabile pline de corăbii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mereu în dulceața plăcerilor. Un principe ambițios este mai nefericit decît un ambițios oarecare. Nebunia fiind proporțională cu rangul, ea este în cazul lui și mai întinsă, neînfrînată și insațiabilă. Dacă onorurile și mărirea sînt hrana pasiunilor celor de rînd, monarhii își satisfac ambițiile cu provincii și regate; și, cum este mai ușor de dobîndit funcții și slujbe decît de cucerit regate, cei de rînd pot fi deci mai degrabă mulțumiți decît principii. Acestora, Machiavelli le dă drept exemplu pe Moise
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
păstrînd o tăcere deplină asupra acelora care au căzut victimă patimilor lor. Faptul seamănă a manipulare și nu am greși dacă am spune că Machiavelli joacă în acest capitol rolul Șarlatanului Crimei. De ce, oare, vorbind despre legislatorii evrei, despre unicul monarh al Atenei, de cuceritorul mezilor, de fondatorul Romei, despre cei cărora succesul le-a încununat proiectele ambițiose, Machiavelli nu adaugă și exemplul unor conducători din cealaltă categorie, nefericită, ca să arate că, dacă ambiția îi propulsează pe unii, pe cei mai mulți îi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Romulus și lui Tezeu, precum și altor eroi. Dacă Moise era inspirat de Dumnezeu, cum se vede, fără îndoială, nu-l putem privi decît ca pe o unealtă oarbă a atotputerniciei divine; conducătorul evreilor era inferior ca om fondatorului Imperiului roman, monarhului persan și celorlalți eroi care, prin propria lor valoare și prin propriile forțe au împlinit acțiuni dintre cele mai mărețe, pe care el nu le făcea decît cu ajutorul imediat al lui Dumnezeu. Recunosc, în general, și fără prejudecată că trebuie
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pune capăt disputei. La ce le-ar mai servi fortărețele? Chiar dacă ar fi în stare să facă față unui asediu de durata asediului Troiei, împotriva dușmanilor mărunți, ele n-ar putea susține unul ca cel de la Ierihon, în fața armatelor unui monarh puternic. De altfel, dacă aproape de ei se poartă mari războaie, nu depinde de ei să rămînă neutri, altminteri fiind total ruinați, iar dacă încurcă vreo parte din puterile beligerante, capitala lor devine teatrul de război al acelui principe. Ideea pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
direct asupra statelor principilor care intră în război; a duce un război este un act atît de grav și de o așa mare importanță, încît este uimitoare ușurința cu care atîția regi au luat această hotărîre. Sînt convins că, dacă monarhii ar vedea tabloul adevărat și exact al mizeriilor pe care le aduce asupra oamenilor o singură declarație de război, n-ar fi insensibili. Imaginația lor nu este destul de vie pentru a le putea reprezenta, pe viu, suferințele pe care ei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
periplu prin Laputa, Balnibarbi, Luggnagg și Glubbdubdrib, apare în prelungirea atmosferei fantastice din țările inventate de clericul irlandez. Mai precis, între planul ficțional și cel real se stabilește un insolit raport de contiguitate: felcerul duce cu sine o scrisoare a monarhului din Luggnagg către Mikado, care este deschisă de ultimul cu mare pompă la Curtea Imperială. Contaminarea în cauză nu trebuie să ne surprindă: să amintim doar că, în secolul al XVIII-lea, schimburile comerciale dintre Europa (reprezentată aproape exclusiv de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mascații și englezii, trecuseră deja doi sau trei ani, parcă așa Îmi amintesc, de la reluarea ostilităților În Țările de Jos, la terminarea armistițiului de doisprezece ani pe care defunctul și pașnicul rege don Filip al III-lea, tatăl tânărului nostru monarh, Îl semnase cu olandezii. Acest lung armistițiu, mai bine zis unul din efectele lui, era și cauza pentru care atâția soldați veterani nu-și mai găseau de lucru În Spania, nici În restul lumii, Îngroșând rândurile acelor pierde-vară fanfaroni, zurbagii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
al campaniilor din Flandra În timpul marelui Filip al II-lea și al urmașului său, Filip al III-lea, Álvaro de la Marca moștenise de la părintele lui titlul de grande de Spania și putea sta cu pălăria pe cap În prezența tânărului monarh, cel de-al Patrulea Filip, care Îi acordase prietenia sa; și pe care, umbla vorba, Îl Însoțea În escapadele lui amoroase cu actrițe și dame prea puțin recomandabile, după care amândoi se dădeau În vânt. Holtei, afemeiat, manierat, cult, nițel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fiul lui era mare - un accident, un eșec, sau un afront spaniol ar fi Însemnat un atentat la onoarea Angliei -, avantajele obținute prin Încheierea ei cu succes compensau neajunsurile. În primul rând, a-l avea cumnat al vlăstarului său pe monarhul națiunii care pe atunci continua să fie cea mai puternică din lume nu era puțin lucru. În plus, acea căsătorie, dorită de Curtea engleză, dar privită cu destulă răceală de contele de Olivares și de consilierii ultracatolici ai regelui Spaniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de rușine faima noastră cavalerească și ospitalieră, vom fi cuceriți, ca și doamna sa, de un gest atât de Îndrăzneț. Iar În asta avea dreptate băiatul. Dacă În cei aproape cincizeci de ani de domnie a bunului și inutilului nostru monarh don Filip al IV-lea, numit complet anapoda Cel Mare, gesturile cavalerești și ospitaliere, serviciul divin În zilele de sărbătoare și plimbatul cu spada sculată băț și cu burta goală ar fi umplut străchinile cu mâncare și buzunarele cu bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cele Întâmplate. Fiindcă Își dăduse cuvântul de cavaler, contele nu putuse dezvălui toate detaliile ambuscadei; Însă Álvaro de la Marca știuse, neatrăgându-și dizgrația regală și totodată necălcându-și promisiunea, să manevreze suficiente apropouri, gesturi, subînțelesuri și tăceri grăitoare, pentru ca atât monarhul, cât și favoritul său să Înțeleagă, Îngroziți, că imprudenții călători fuseseră cât pe ce să fie lichidați pe un drumeag Întunecos din Madrid. Explicația sau cel puțin câteva din cheile care Îi fură suficiente lui Diego Alatriste ca să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ferestrei. — Oricum, continuă el, una era să-l străpungi azi-noapte pe un călător anonim care, oficial vorbind, nici nu se afla ici, și alta, cu totul alta, să atentezi azi la viața nepotului Mariei Stuart, oaspetele regelui Spaniei și viitor monarh al Angliei. Momentul a trecut. De aceea Îmi Închipui că mascații tăi sunt acum furioși, hotărâți să se răzbune. Pe deasupra, nu le convine ca martorii să vorbească; și cea mai nimerită metodă de-a amuți un martor este să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aceleași dovezi de prețuire și de bunăvoință. Alta ar fi fost istoria nenorocitei noastre Spanii dacă impulsurile populare, cel mai adesea generoase, ar fi avut ultimul cuvânt Înaintea aridei rațiuni de stat, a egoismului, lăcomiei și incompetenței politicienilor, nobililor și monarhilor noștri. Cronicarul anonim pune chiar asta În gura aceluiași popor, În vechea Cântare a Cidului, și nu te poți opri să nu-i rememorezi cuvintele când meditezi la trista istorie a neamului nostru, care Întotdeauna a dat tot ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Prado voi merge pe seară, aproape de carâta-ți ușoară; apoi, pe strada ferită, șopti-voi la fereastra zăbrelită. Astfel: mesă, Prado, plimbare, rúa, grilaj, Strada Mare sunt a iubirii recapitulare. Nu exista, prin urmare, loc mai potrivit ca acela, pentru ca monarhul nostru, al Patrulea Filip, galant cum era În anii tinereții, să hotărască a organiza acolo prima Întâlnire de la distanță, oficioasă, nu oficială, Între sora lui, infanta, și cutezătorul pretendent englez. Totul trebuia să decurgă, desigur, conform protocolului Curții spaniole, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Încât Îi impuneau dinainte familiei regale tot ce avea de făcut În fiecare moment al zilei, anului și anilor vieții ei. Nu este de mirare, așadar, că vizita neașteptată a ilustrului aspirant la starea de cumnat a fost folosită de monarh ca pretext pentru a Încălca eticheta rigidă a Palatului și a improviza serbări și promenade. Lumea se puse pe treabă și organiză o plimbare cu caleștile la care luă parte tot ce Însemna ceva la Curte; iar populația Madridului rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
regii ca pe cei mai drepți și mai mărinimoși din Întreaga lume, În ciuda faptului că puterea lor scădea, că domnia regelui dinainte, Filip al III-lea, fusese scurtă dar funestă În mâinile unui favorit incompetent și lacom, că tânărul nostru monarh, cavaler desăvârșit dar lipsit de voință și incapabil de a se ocupa de treburile domniei, era la cheremul reușitelor și greșelilor - și au fost mai multe din acestea decât din primele - contelui și mai târziu ducelui de Olivares. Mult s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Vélez de Guevara, Rojas, Saavedra Fajardo, ba chiar și amicul nostru, don Francisco de Quevedo, și toți cei de la Curte capabili să Înmoaie o pană În cerneală au chemat muzele În ajutor ca să imortalizeze aventura și să-l lingușească pe monarh, comparându-l când cu Jupiter aruncând fulgerul, când cu Tezeu omorând taurul care pustia câmpia de la Maraton. Îmi amintesc că foarte cunoscutul sonet al lui don Francisco Începea așa: Omorându-l pe răpitorul Europei, pe care o stăpânești, monarh iber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe monarh, comparându-l când cu Jupiter aruncând fulgerul, când cu Tezeu omorând taurul care pustia câmpia de la Maraton. Îmi amintesc că foarte cunoscutul sonet al lui don Francisco Începea așa: Omorându-l pe răpitorul Europei, pe care o stăpânești, monarh iber... Ba până și marele Lope a scris, adresându-i-se cornutei Împușcate de mâna suveranului: Soarta ți-a fost prielnică și foarte nefastă, căci pierzându-ți viața nu știi ce-ai câștigat prin moarte. Or, Lope, la celebritatea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de altă parte, perspectiva de a vedea comedia lui Lope mă făcea și mai puțin perspicace. Așa orbește Dumnezeu, zice turcul, pe cel sortit pieirii. Noi zicem puțin altfel: pe cine vrea să-l piardă, Dumnezeu Îi ia mințile. De la monarh până la ultimul bădăran, Spania celui de-al Patrulea Filip a iubit teatrul la nebunie. Comediile aveau trei jornadas, adică acte, și erau toate În versuri, deosebindu-se doar prin metru și rimă. Autorii consacrați, cum am văzut În cazul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]