183 matches
-
a evoluției istorice a fenomenului juridic"2. De altfel, nici expunerea de motive la noul Cod civil nu este mai convingătoare, pentru că destul de vag și fără o minimă argumentare anunță că acest Cod "urmărește ideea de a promova o concepție monistă de reglementare a raporturilor de drept privat, într-un ansamblu unitar". Așa se explică încorporarea în noul Cod civil a reglementărilor referitoare la persoane, la relații de familie, la relații de drept comercial, la relații de drept internațional privat. Cât
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
s-au elaborat reglementări noi care au articulat unele instituții inexistente în sistemul de drept românesc precum: instituția logodnei, a locuinței familiei, alegerea regimului matrimonial, divorțul prin acordul părților, reproducerea umană asistată medical cu terț donator etc. Așa fiind, teoria monistă ce încearcă să asigure un caracter unitar dreptului privat, nu are un impact atât de puternic în privința raporturilor juridice privind persoanele și viața de familie, care separate fiind cândva, sunt reintegrate în noul Cod civil (regândite, reevaluate, ancorate în realitățile
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
persoana juridică, cum ar fi cele vizând: societățile comerciale, societățile de asigurare, instituțiile de credit, regiile autonome, societățile naționale, companiile naționale, societățile cooperatiste, grupurile de interese cu caracter comercial etc. Nu putem încheia această prezentare sumară a argumentelor vizând concepția monistă, fără a aminti de dreptul internațional privat, ale cărui raporturi formează obiect de reglementare a Cărții a VII-a a noului Cod civil. Și în privința acestuia putem remarca reîntoarcerea la "matcă" a reglementărilor de drept internațional privat, mult îmbunătățite (calitativ
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
din problemele care au polarizat atenția cercetătorilor, față de care au adoptat poziții diferite, de la afirmarea unui raport de identitate, la teoria dualismului. Logicienii Antichității, W. von Humboldt, Max Müller, W. Wundt etc. au susținut ideea identității gândire - limbaj. Concepția monistă afirmă că există o singură realitate, limbajul fiind aspectul exterior al gândirii, iar gândirea - latura lui interioară. Behavioriștii, au introdus conceptual de gândire subvocală (subvocal thinking) pentru a descrie relația dintre cele două procese. Benjamin Whorf a susținut ideea determinismului
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
-lea sub forma competență - performanță, unde competența înseamnă cunoașterea regulilor necesare pentru a vorbi corect o limbă, iar performanța - întrebuințarea concretă a limbii în acte de vorbire. Unii cercetători, precum Otto Jespersen, au opus dihotomiei saussuriene un punct de vedere monist, conform căruia există doar vorbirea - activitate individuală, dar și deprindere socială formată în, și determinată de societate; limba este o generalizare a vorbirii, “pluralul” acesteia. La E. Coșeriu, apare trihotomia sistem - normă - vorbire. Sistemul este “ansamblul opozițiilor funcționale”, norma este
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
care mă exprimă. Subiectul global este lumea naturală. Dar individul nu și-a pierdut drepturile sale: el trebuie, ca în schema spinozistă, să facă enunțul bun, să se situeze bine în lume pentru a suscita întîlniri bune cu el. Poziție monistă care postulează locul corect al individului în concertul universului. Totalitate, dar totalitate cu ierarhii. Capitolul III COMUNICAREA CONFUZĂ Multă vreme comunicarea reprezentativă și-a afirmat drepturile, în mod dominant, temperată într-o mică măsură, cînd excesele sale slăbeau, de comunicarea
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
linguistique générale, Paris, Payot (trad. Rom. 1998 Curs de lingvistică generală, Iași, Polirom) CAPITOLUL 4 Apel, Karl-Otto, 1980 "C.S. Peirce and the post-tarskian problem of an adequate explanation of the meaning of truthtowards a transcendental-pragmatic theory of truth", în The Monist, vol .63, nr. 3, pp. 387-407 Arrivé, Michel,1981 "Le concept de symbole en sémio-linguistique et en psychanalyse" în Actes Sémiotiques (Documents) III, 25 Boboc, Alexandru, 1997 Limbaj și ontologie, București, Editura Didactică Braun, Gerhard, 1981 "Präsentation versus Repräsentation" în
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
adoptarea, ca normă a oricărei activități umane, a imperativului energetic: "expansiunea frumuseții și dragostei, extensiunea spiritului de sacrificiu și a devotamentului întregii umanități devin o exigență a imperativului energetic, o necesitate imanentă a întregii noastre vieți reglată într-o formă monistă"278. Orientarea într-o astfel de desfășurare a energiei, care are ca scop fericirea omului, o căpătăm prin știință, în general, prin știința culturii culturologie -, în special. Imaginea edenică pe care W. Ostwald o construiește ca un corolar al doctrinei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Diferența asumată de el față de explicația energetistă vizează energetismul ca monism ce postulează ideea energiei ca realitate primordială, dar în care personalitatea nu apare decât ca o formă de energie și nimic mai mult. C. Rădulescu-Motru folosește și el modelul monist. Dar este vorba, în cazul lui, cum am afirmat mai sus, despre un monism personalist energetic (exceptând explicația energetisă din Știință și energie), pentru care unitatea fenomenelor este dată de energia care evoluează către personalitate. În Elemente de metafizică, în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
energetistă nu este superioară ipotezei unității materiei. Ipotezele idealistă și energetistă sunt unilaterale. De aceea ne trebuie o ipoteză care să conserve avantajele acestora, dar care, totodată, să evite unilateralitatea lor. Ipoteza aceasta "nouă" trebuie să facă posibilă o explicație monistă; ea va cuprinde, în fundamentele ei, următoarele idei: singurul mod de cunoaștere pentru om este conștiința sa, prin urmare, doar datele conștiinței decid asupra realității exterioare (singura idee proprie ipotezei idealiste); afirmarea realității unei energii în afara conștiinței (singura idee proprie
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de masă. Aici se află miezul doctrinei sale: societatea fără clase sau redusă la una singură este o societate unanimă, un "monolit" care nu poate cunoaște conflicte interne, întrucât, ipotetic, acestea sunt legate de existența claselor. Marxismul este un sistem monist integral și monolit. În acest fel s-ar putea explica și mica importanță pe care o acordă alegerilor: electorii pot doar să ratifice perspectivele prestabilite de partidul unic, dând contur unei armonii la fel de prestabilite. Conform doctrinei marxiste, istoria oricărei societăți
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
combinată a unei structuri de mobilizare (foarte articulată, și, posibil, mai eficace), a partidului (clerul) și a unei ideologii care disciplinează controlează și are cerințe specifice pentru fiecare moment din viața credinciosului-"afiliat" religiei musulmane. Rezultatul (în ceea ce privește regimul), este atitudinea monistă în privința actorilor, o ideologie complexă, o enormă capacitate mobilizatoare, noutăți instituționale interesante la nivel local și național. Se poate vorbi de un regim de mobilizare bazat pe religie în ultimii ani ai secolului XX care manifestă transformări interne, datorate, înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
radicală, numită adesea postwittgensteiniană, care afirmă că nu există limbaj neutru și, de aceea, explicațiile nu fac altceva decît să exprime relațiile interne ale limbajului și că acest lucru este valabil pentru toate științele. Cu alte cuvinte, această poziție este monistă metodologic, deși altminteri radical antipozitivistă. 2 Întîmplător, studenții germani în științe politice studiază această triadă ca pe un fundament al disciplinei lor. Ei învață acest lucru nu după ce vin în contact cu faptele, ci în primul an de studiu. Cele
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
eseu intitulat Poezia "realelor", de pildă, el împarte scriitorii (în funcție de "sexualitatea" lor) în două mari categorii: "idealiștii" și "realiștii", primii având o viziune dualistă, gnostică (asemeni lui Lovinescu), din perspectiva căreia condamnă realitatea (întrupare a răului absolut), pe când ceilalți sunt moniști și înclină spre anularea contradicțiilor dintre suflet și trup, "realitate" și "idee". Or, dacă e să dăm crezare lui Platon, așa cum ne îndeamnă "divinul" critic, "realitate" autentică nu posedă decât ideea, iar scriitorul, dacă admiră înțelepciunea, trebuie să fie "realist
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
metafizic] mult mai puțin discordant] care s] reconcilieze diversele aspecte atât ale individualit]ții umane, cât și ale lumii exterioare. Sfanțul Toma a mers pe aceeași linie, iar gândirea recent] a urmat, în general, acelasi traseu. Ins] aceast] abordare mai monist] nu a reușit s] conceap] cum este posibil că ființele umane s] se fi dezvoltat din animale neumane. Problema era c] acele animale erau considerate simboluri ale forțelor antiumane, uneori doar ca niște vicii întruchipate (lup, porc, corb). Pan] când
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
J.:An Introduction to Plato’s Republic (Oxford: Oxford University Press, 1981). Cross, R.C. and Woozley, A. D.: Plato3s Republic: A Philosophical Commentary (London: Macmillan; New York: St Martin’s Press,1964). Geach, P.,Ț.: „Plato’s Euthyphro. An analysis and commentary”. Monist, 51, (1966). Hardie, W. F. R.: Aristotle Ethical Theory, 2nd edn (Oxford: Oxford University Press, 1980). Stokes, M. C.: Plato’s Socratic Conversations: Dramă and Dialectic în Three Dialogues (including the Laches) (London: Athlone Press, 1986). Urmson, J., O.: Aristotle’s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Deșire to Understand (Cambridge; Cambridge University Press, 1988) Waterlow, S.: Nature, Change and Agency în Aristotle’s Physics (Oxford; Oxford University Press, 1982) Articole despre Toma din Aquino și dreptul natural Bourke, V.J.: „Is Thomas Aquinas a natural law ethicist?”, Monist, 58 (1974), 52-66 Ross, F.J.: „Justice is reasonabless: Aquinas on human law and norality”, Monist, 58 (1974), 86-103 iv. Alte lucr]ri tomistice contemporane Finnis, J.: Fundamentals of Ethics, (Oxford; Oxford University Press, 1983) Finnis, J., Boyle, J. and Grisez
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Aristotle’s Physics (Oxford; Oxford University Press, 1982) Articole despre Toma din Aquino și dreptul natural Bourke, V.J.: „Is Thomas Aquinas a natural law ethicist?”, Monist, 58 (1974), 52-66 Ross, F.J.: „Justice is reasonabless: Aquinas on human law and norality”, Monist, 58 (1974), 86-103 iv. Alte lucr]ri tomistice contemporane Finnis, J.: Fundamentals of Ethics, (Oxford; Oxford University Press, 1983) Finnis, J., Boyle, J. and Grisez, G.: Nuclear Deterrence, Morality and Realism (Oxford; Oxford University Press, 1987) Grisez, G.: Life and
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c]tre Kant. Utilitarismul a fost respins datorit] unor motive diferite. Ross știa c] utilitarismul era singura versiune a unei abord]ri mai generale și anume: consecințialismul. Nu era de p]rere c] toate formele acestei teorii trebuie s] fie moniste, pentru c] era de acord cu faptul c] utilitarismul lui G.E. Moore era pluralist. (Moore susținea c] acțiunea corect] este cea care maximalizeaz] binele, dar era de p]rere c] exist] diferite tipuri de lucruri bune, cum ar fi înv
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
conflict serios între cererile rolurilor semnificative va necesita cu sigurant] o rezolvare în termeni care transcend recurgerea la morală rolurilor. Dac] morală că rol este tot ceea ce înseamn] moral], atunci soluția va fi obținut] prin considerații nemorale. Pentru un utilitarist monist, dimpotriv], orice duce la rezolvarea problemei în mod rațional sau satisf]c]tor, va fi, ipso facto, o considerație moral]. S] vedem ce argumente aduc filosofii contemporani în favoarea viziunii conform c]reia exist] ceva aparte în politic] care legitimeaz] concluziile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
1982). Hâre, R.M.: Moral Thinking (Oxford: Oxford University Press, 1981). Holmgren, M.: „Wide reflective equilibrium and objective moral truth”, Metaphilosophy, 18, 2 (1987), 108-24. Kant, I.: Groundwork of the Metaphysic of Morals (1785); (multe ediții). McDowell, J.: „Virtue and reason”, Monist, 62 (1979), 331-50. MacIntyre, A.: Whose Justice? Whose Rationality? (Notre Dame, Index: Notre Dame University Press, 1988). O’Neill, O.: „The power of example”, Philosophy, 61 (1986), 5-29. -: „How can we individuate moral problems?”, Applied Ethics and Ethical Theory, Ed.
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
oh Philosophy (Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1985). Wittgenstein, L.: Philosophical Investigations, trad. G.E.M. Anscombe (Oxford: Basil Wolf, S.: „Moral saints”, Journal of Philosophy, 79 (1982), 419-30. Bibliografie suplimentar] Aristotle, Nicomachean Ethics (multe ediții). Singer, P.: „Sidgwick and reflective equilibrium”, Monist, 58 (1974), 490-517. Wilkes, K.V.: Real People: Personal Identity Without Thought Experiment (Oxford:Clarendon Press, 1988), Cap. I. Partea a șaptea Dezbateri și critici 43 Ideea unei etici feministe Jean Grimshaw Întreb]rile legate de gen nu au reprezentat obiectul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
problemă a cauzalității istorice. David Bidney exprima în termeni tranșanți cele două posibilități de a considera cauzalitatea (Bidney, 1953). Pe de o parte, este cauzalitatea clasică, așa cum apare, deexemplu, în Etica lui Spinoza. Această cauzalitate este caracterizată printr-un determinism monist. Toate fenomenele sunt reduse la cauzele lor, în sensul că efectul poate fi dedus din cauza sa. Întreaga serie temporară este predeterminată cauzal. Pe de altă parte, există o teorie a cauzalității emergente. În teoria respectivă, cauza reprezintă doar o condiție
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
limbaj se va constitui mult mai târziu. El însă a elaborat o teorie socială în care această nouă perspectivă era inclusă în mod fundamental. O asemenea viziune de sistem depășește în mod esențial schema cauzală simplă și, odată cu aceasta, proiectul monist de explicație a societății printr-un factor determinant. Un sistem are o proprietate fundamentală: modificarea unui element determină modificări corespunzătoare ale tuturor celorlalte elemente sau întâmpină o rezistență, o reacție de anulare din partea acestora. Prin aceste transformări, sistemul tinde să
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
celelalte fenomene concrete. În acest sens, profilul structural distinct al unei societăți își pune amprenta asupra profilului fiecărui element component al său. Strategia marxistă de explicare a fenomenelor sociale este diferită de așa-numitul pluralism sociologic. Pornind de la insuficiența tentativelor moniste - este greu să explici multitudinea faptelor sociale prin variația unui singur factor determinant -, s-a încercat formularea unei strategii pluraliste. Raymond Aron este unul dintre cei care au lansat ideea pluralismului. Ea apare însă în diferite forme și la alții
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]