322 matches
-
RAL), va avea o durată de pauză lungă. ... (2) Se admite utilizarea reanclanșării automate trifazate (RART) la liniile cu tensiuni mai mari de 110 kV, în condițiile indicate la art. 176. ... Articolul 173 Reanclanșarea automată monofazată (RARM), la care scurtcircuitele monofazate vor fi declanșate monopolar și reanclanșate automat, va fi utilizată, de regulă, în rețelele cu tensiunea de 400-750 kV. În acest regim, scurtcircuitele polifazate vor fi declanșate tripolar, definitiv (fără reanclanșare automată). Acest regim se recomandă a fi utilizat și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/249409_a_250738]
-
utilizat și în cazul liniilor cu tensiuni mai mici de 400 kV, care constituie o unică legătură cu blocuri generatoare sau o stație de centrală electrică. Articolul 174 Reanclanșarea automată mono/trifazată (RARMT), cu un singur ciclu, la care scurtcircuitele monofazate vor fi tratate ca la art. 173 (RARM), iar cele polifazate - ca la art. 172 (RART), va fi prevăzută, de regulă, în rețelele cu tensiunea de 220 kV. Articolul 175 La liniile prevăzute cu RARM sau RARMT, în cazul apariției
EUR-Lex () [Corola-website/Law/249409_a_250738]
-
curente, prevăzute în NTE, pentru rezolvarea unor situații specifice, ca de exemplu: a) protecții de decuplare de la rețea a CEE, CHE în pauza de RART de pe linia la care sunt racordate (art. 76, 92); ... b) echipamente și funcții pentru declanșarea monofazată RARM pe linia de interfață cu rețeaua; ... c) protecții de curent și/sau tensiune de succesiune homopolară la transformatoarele de racord la rețea a centralelor, la care neutrul este legat direct la pământ, respectiv izolat; prevederea protecției de tensiune homopolară
EUR-Lex () [Corola-website/Law/249409_a_250738]
-
Spania. Chiar și Italia, care utilizase curentul alternativ, se îndreaptă către această soluție. Disputa dintre cele două mari sisteme de electrificare a durat aproape o jumătate de secol, până când, prin anii 50', a apărut un al treilea, și anume cel monofazat de 25 kV și frecvența industrială, de 50 Hz, care, în cele din urmă câștigă competiția, avantajele sale bucurandu-se de cea mai largă recunoaștere internațională. În 1960, această soluție a fost adoptată și de rețeaua CFR. Primele încercări de
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
fire amplasate la nivele diferite. La 27 octombrie 1903, această ramă electrică a atins o viteză-record de 210,2 km/h. Cu toate performanțele obținute, Germania nu a adoptat acest sistem de alimentare, optând ulterior pentru alimentarea cu curent alternativ monofazat sau continuu. Alte rețele de căi ferate care au utilizat alimentarea cu curent alternativ trifazat: Acesta a fost cel mai vechi sistem de alimentare pentru tracțiunea electrică feroviară. Se utilizau substații de transformare alimentate la sistemul energetic trifazat de 50
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
de la 110 kV la 1,5 kV, 11 kV sau 15 kV), ci și a frecvenței (de la 50 Hz la 16,66 Hz). Pentru aceasta se folosește, în afară de transformator coborâtor de tensiune, și un agregat rotativ: motor trifazat + generator sincron monofazat. Primele experiențe au fost efectuate în Germania, în 1905, prin construirea, de către firma "Siemens-Schuckert-Werke" (SSW), a unei locomotive cu două osii motoare, alimentată la 5,5 kV și 15 Hz și care a fost utilizată pe linia Murnau - Oberammergau. Aceeași
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
Oberammergau. Aceeași firmă construiește un al doilea tip de locomotivă în 1907 care a funcționat pe linia prusacă din zona Oranienburg (6 kV și 25 Hz). De asemenea și în Elveția, în această perioadă, se utilizează locomotive de curent alternativ monofazat și frecvență joasă, pe linia experimentală Seebach - Wettingen. Toate aceste realizări încurajează Căile Ferate Prusiene să efectueze electrificarea liniei Blankenese - Altona - Hamburg - Ohlsdorf, dată în exploatare în 1907, echipamentul electric fiind furnizat de firmele SSW și AEG. Dar prima electrificare
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
Ohlsdorf, dată în exploatare în 1907, echipamentul electric fiind furnizat de firmele SSW și AEG. Dar prima electrificare mai importantă pe teritoriul Germaniei a fost cea a tronsonului Magdeburg - Halle din perioada 1910 - 1922. S-a utilizat alimentarea cu curent monofazat de 10 kV si 15 Hz. Materialul rulant motor consta din locomotive-prototip construite de firmele germane "AEG", "SSW" și "Bergmann EW". Tipurile de locomotive utilizate: În perioada 1912 - 1913, se încheie diverse convenții între administrațiile de cale ferată ale statelor
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
locomotive utilizate: În perioada 1912 - 1913, se încheie diverse convenții între administrațiile de cale ferată ale statelor germane (Prusia, Bavaria, Baden) și ale altor țări ca: Austria, Elveția, Suedia și Norvegia, în urma cărora se adoptă ca sistem de alimentare curentul monofazat de 15 kV și 16,67 Hz. Curentul altenativ monofazat de 16,66 Hz este utilizat și de trenurile de mare viteză "Intercity". Se utilizeaza rame electrice cu un profil aerodinamic. În epoca actuala, un astfel de tren depășeste 300
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
între administrațiile de cale ferată ale statelor germane (Prusia, Bavaria, Baden) și ale altor țări ca: Austria, Elveția, Suedia și Norvegia, în urma cărora se adoptă ca sistem de alimentare curentul monofazat de 15 kV și 16,67 Hz. Curentul altenativ monofazat de 16,66 Hz este utilizat și de trenurile de mare viteză "Intercity". Se utilizeaza rame electrice cu un profil aerodinamic. În epoca actuala, un astfel de tren depășeste 300 km/h. Principalele rute pe care se utilizeaza tracțiunea de
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
de trenurile de mare viteză "Intercity". Se utilizeaza rame electrice cu un profil aerodinamic. În epoca actuala, un astfel de tren depășeste 300 km/h. Principalele rute pe care se utilizeaza tracțiunea de mare viteză sunt: Prima electrificare în curent monofazat s-a efectuat în Tirol pe linia Innsbruck - Fulpmes (1904) - prima linie ferată europeană alimentată cu curent alternativ monofazat. La început s-a utilizat 2,5 kV și 42 Hz, ulterior s-a trecut la 3 kV și 50 Hz
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
de tren depășeste 300 km/h. Principalele rute pe care se utilizeaza tracțiunea de mare viteză sunt: Prima electrificare în curent monofazat s-a efectuat în Tirol pe linia Innsbruck - Fulpmes (1904) - prima linie ferată europeană alimentată cu curent alternativ monofazat. La început s-a utilizat 2,5 kV și 42 Hz, ulterior s-a trecut la 3 kV și 50 Hz. O a doua linie electrificată cu curent monofazat în Austria este Mariazeller-Bahn, situată în zona înalta alpină și având
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
Innsbruck - Fulpmes (1904) - prima linie ferată europeană alimentată cu curent alternativ monofazat. La început s-a utilizat 2,5 kV și 42 Hz, ulterior s-a trecut la 3 kV și 50 Hz. O a doua linie electrificată cu curent monofazat în Austria este Mariazeller-Bahn, situată în zona înalta alpină și având ecartament îngust. Locomotivele utilizate erau de tip C-C, adică aveau două boghiuri a câte trei osii motoare. În 1912 se efectuează electrificarea liniei Pressburger - Bahn, care lega orașele
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
964 km. La 28 martie 1903 s-a constituit o comisie tehnică pentru stabilirea modalității de alimentare electrică. O contribuție însemnată au adus-o profesorul W. Wyssling și inginerul Emil Huber Stockar (1865 - 1939). S-a adoptat alimentarea cu curent monofazat de 15 kV și 50 Hz, iar din 1905 s-a trecut la 16,66 Hz. Prima locomotivă experimentală, de tip B-B, denumită "locomotiva cu convertizor" a fost dată în exploatare în noiembrie 1904. Grupul de transformatoare de pe locomotivă coborau
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
puternice și mai moderne locomotive din lume. Acestea erau utilizate la remorcarea trenurilor de marfă pe trasee dificile. Printre caracteristici, menționăm: putere 7.796 kW (10.600 CP), viteza maximă 140 km/h, tonaj maxim remorcat de 800 tf. Sistemul monofazat de joasă frecvență (12 kV și 16,66 Hz) a fost utilizat în Franța în perioada premergătoare Primului Război Mondial, în zona sudică pe liniile companiei "Midi", linii electrificate în perioada 1910 - 1917. Succesele obținute în SUA cu sistemul de alimentare în
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
66 Hz a fost utilizată pe traseele Amsterdam - Haarlem (electrificată în 1904) și Rotterdam - Haga (1908), dar numai pentru o scurtă perioadă. După Primul Război Mondial se revine la sistemul francez: curent continuu de 1,5 kV. Aici, sistemul electric monofazat, de joasă frecvență (12 - 20 kV, 25 Hz) s-a introdus prima dată în 1905 pe unele linii scurte. În 1920 se dă în funcțiune linia electrificată Lulea - Narvik (curent monofazat de 15 kV și 16,66 Hz), ce unește
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
curent continuu de 1,5 kV. Aici, sistemul electric monofazat, de joasă frecvență (12 - 20 kV, 25 Hz) s-a introdus prima dată în 1905 pe unele linii scurte. În 1920 se dă în funcțiune linia electrificată Lulea - Narvik (curent monofazat de 15 kV și 16,66 Hz), ce unește Suedia cu Norvegia, linie lungă (480 km) și dificilă deoarece traverseaza Cercul Polar de Nord. Un alt tronson electrificat important este Stockholm - Göteborg (458 km), dat în exploatare în 1925 și
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
de alimentare (15 kV, 16,66 Hz). În ultimele decenii ale secolului al XX-lea au intrat în exploatare traseele de mare viteză: Toate aceste trasee vor fi parcurse cu peste 200 km/h. Primele experiențe privind utilizarea curentului alternativ monofazat au fost efectuate de George Westinghouse (1846 - 1914) Prima linie ferată americană, exploatată în sistem monofazat, a fost Baltimore - Washington - Annapolis, dată în funcțiune în 1906 cu varianta 11 kV, 15 Hz, locomotivele fiind construite de firmele: Westinghouse Electric Corporation
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
intrat în exploatare traseele de mare viteză: Toate aceste trasee vor fi parcurse cu peste 200 km/h. Primele experiențe privind utilizarea curentului alternativ monofazat au fost efectuate de George Westinghouse (1846 - 1914) Prima linie ferată americană, exploatată în sistem monofazat, a fost Baltimore - Washington - Annapolis, dată în funcțiune în 1906 cu varianta 11 kV, 15 Hz, locomotivele fiind construite de firmele: Westinghouse Electric Corporation" (partea electrică) și "The Baldwin Locomotive Works" (partea mecanică). Acest sistem de alimentare a fost preluat
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
S-au experimentat mai multe tipuri de locomotive: În acest caz se folosesc redresoare cu vapori de mercur; În perioada de după Primul Război Mondial, firma budapestană "Ganz", cu contribuția inginerului maghiar Kálmán Kandó, studiaza utilizarea pentru tracțiunea feroviară a curentului monofazat de 50 Hz. S-a utilizat tensiunea de 16 kV cu care s-a electrificat linia Budapesta - Dunakeszi - Alag, unde, pe 31 octombrie 1923, s-a experimentat o locomotivă-prototip cu cinci osii cuplate prin biele (adică tip E). Locomotiva avea
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
26 tf. Cu timpul s-a renunțat la acest sistem datorită apariției locomotivelor cu redresoare statice (cu diode și tiristoare). Aceasta a fost construită încă de la începutul secolului al XX-lea și introdusă în cadrul primei linii europene electrificate în curent monofazat, Innsbruck - Fulpmes, dată în exploatare la 1 august 1904. Problemele aduse de motoarele de 50 Hz au condus renunțarea la acest tip și alegerea opțiunii de alimentare cu frecvență joasă (16,66 Hz). Cercetările asupra electromotoarelor monofazate de 50 Hz
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
electrificate în curent monofazat, Innsbruck - Fulpmes, dată în exploatare la 1 august 1904. Problemele aduse de motoarele de 50 Hz au condus renunțarea la acest tip și alegerea opțiunii de alimentare cu frecvență joasă (16,66 Hz). Cercetările asupra electromotoarelor monofazate de 50 Hz au fost reluate după cel de-Al Doilea Război Mondial de către firma germană "Fried. Krupp. A.G.". Prin contribuția lui Dr. Schön, aceasta firma a reușit, în perioada 1924- 1925, să creeze un astfel de motor și, o dată cu
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
după cel de-Al Doilea Război Mondial de către firma germană "Fried. Krupp. A.G.". Prin contribuția lui Dr. Schön, aceasta firma a reușit, în perioada 1924- 1925, să creeze un astfel de motor și, o dată cu acesta, prima locomotivă modernă cu motoare monofazate de 50 Hz. Locomotiva, de tip Bo-Bo, a fost pusă în exploatare în 1936 pe linia "Höllentalbahn" din munții Pădurea Neagră. Avea o greutate de 78 tf, putere de 2.200 kW și viteza maximă de 90 km/h. Rețeaua
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
Un model asemănător a fost utilizat și în Franța, astfel de locomotive fiind construite în perioada 1954 - 1960. Aveau 85 t, puterea de 2.130 kW și viteza de circulație de 105 - 120 km/h. Pentru a transforma curentul alternativ monofazat în curent continuu necesar motoarelor sale, acest tip de locomotivă utiliza convertizorul rotativ format dintr-un agregat format din electromotor monofazat (cuplat la rețeaua de contact prin intermediul unui transformator) care la rândul său era cuplat la un generator de curent
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
puterea de 2.130 kW și viteza de circulație de 105 - 120 km/h. Pentru a transforma curentul alternativ monofazat în curent continuu necesar motoarelor sale, acest tip de locomotivă utiliza convertizorul rotativ format dintr-un agregat format din electromotor monofazat (cuplat la rețeaua de contact prin intermediul unui transformator) care la rândul său era cuplat la un generator de curent continuu. În perioada 1954 - 1957, au fost construite în Franța mai multe locomotive de acest tip, destinate in special remorcării trenurilor
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]