537 matches
-
existenței unui popor corsican sau la monopolul limbii franceze În sistemul educativ sunt tot atâtea semne de dificultate, dacă nu chiar de imposibilitate de a ieși din monologismul care, după Gérard Timsit (Timsit, 1997), este o moștenire iudeo-creștină legată de monoteism. În astfel de contexte, egalitatea se bazează pe ideea de unitate, care se bazează la rândul ei pe cea de uniformitate. Egalitatea prin uniformitatea la nivel de stat a fost afirmată la Începutul Revoluției franceze și a fost prea puțin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
pluralismul, produc maladii sociale infecțioase (tot mai frecventele violențe din parlamente ori de pe stadioane, din scările blocurilor și asociații), seamănă "veșnicul război al Troiei printre oameni", adică "psihopatologia societăților noastre". (Idem., p. 242) Se manifestă demența și delirul secretat de "monoteismul prezent al valorilor politice, pedagogice și tehnocratice ca o "fractură", o "ruptură" a sistemului monopolist asfixiant". (Idem., p. 243) Bolile îndreaptă Occidentul Extrem "pe povârnișul din ce în ce mai abrupt al exploziei nihiliste". (Idem., p. 244) Dar autorul consideră că nu prin spitalele
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
unic care și-a trimis pe fiul său Hristos să-i mântuiască pe oameni de păcatul originar al folosirii fructelor cunoașterii, prin dragostea pentru Hristos și implicit prin solidaritate și devotament. Declarația că evreii sunt "aleși" pentru că ar fi inventat monoteismul odată cu iudaismul trebuie completată. Iudaismul nu este omogen și monolitic, izolat de curentele culturilor vecine. El este "tradițional" și "modern", "oriental" (așchenazi) și "occidental" (sefarzi). (21) În marea lor majoritate, statele europene s-au încreștinat mai mult sau mai puțin
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
-lea î.e.n.). În documentarul History Channel "The Bible Unearthed" (Biblia dezgropată), Amihai Mazar afirmă că Iahve avea o nevastă în religia tradițională israelită, conform celei mai vechi inscripții care-l menționează pe Iahve. În același documentar, Baruch Halpern afirmă că monoteismul a pornit din reforma constând din epurările religioase produse la ordinul regelui Iosia, reluare a epurărilor la ordinul străbunicului său, regele Ezechia. Regele Iosia a avut nevoie de centralizarea cultului pentru a obține controlul total al statului și sprijinul populației
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
Peninsulei arabice.În cele din urmă perșii sasanizi au ajuns până în Himiar. În prima jumătate a secolului al IV-lea a apărut prima oară în inscripțiile himiarite mențiunea lui „Ilan, Stăpânul Cerului” Aceasta vestea tranziția în Himiar la forme de monoteism, care spre finele secolului al IV-lea au devenit prezente și în forurile conducătoare statale. O altă inscripție din invoca pe Ayman, „Stăpânul Vieții și al Morții, Stăpânul Cerului și al Pământului, care le-a creat pe toate” Ulterior, în
Regatul himiarit () [Corola-website/Science/335939_a_337268]
-
Sait-Simon, a scris lucrări precum: "Cursul de filosofie pozitivă, Sistem de politică pozitivă sau tratat de sociologie instituind religia umanității" sau "Catehismul pozitivist". Cursul de filosofie pozitivistă emite legea fundamentală care cuprinde etapele istoriei umanității: 1. Starea teologică (fetișism, politeism, monoteism); 2. Starea metafizică sau abstractă (supranaturalul este înlocuit de abstracțiuni); 3. Starea pozitivă sau științifică (starea definitivă a inteligenței, înțelegerea trecutului și predicția viitorului, militând pentru o lume mai bună). Ultima etapă (starea pozitivă sau științifică) definește o societate bazată
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
esclusivism față cu alții să fie contractate prin persecuțiunile Apusului. Poate da, poate nu. Unii sunt din contra de părere că acest esclusivism și această dușmănie sunt înnăscute din vechime rasei izraelite, din timpul formațiunii poporului, mulți ajung a acuza "monoteismul" ca cauză principală a acestui rău psicologic, alții iar conchid că, tocmai din cauza predispozițiilor caracterului evreiesc, Baal (Saturn) a trebuit să devie unicul Dumnezeu al evreilor. Dar e cestie complicată, care nu ne-ar înainta în materie socială și economică
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
prin considerațiuni teoretice. Șirul prelecțiunilor este următorul: 1) Duminică 6 fevruarie. Privire teoretică, V. Pogor. 2) Duminică 13 fevruarie. Fetișismul, V. Conta. 3) Duminică 20 fevruarie. Politeismul, P. Verusi. 4) Duminică 27 fevruarie. Panteismul, A. D. Xenopol. 5) Duminică 6 martie. Monoteismul, V. Pogor. 6) Duminică 13 martie. Criticismul, A. D. Xenopol. 7) Duminică 20 martie. Materialismul, V. Conta. [6 februarie 1877] ["PREOCUPAREA DE CĂPETENIE... "] PREOCUPAREA de căpetenie este răspunsul ce-l vor da puterile la circulara guvernului rusesc. Dar oricât de multe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
toate celelalte, că toate fenomenele nu erau decât umbrele uneia și aceleiași ființe, presupusă ca fiind în natură. Acesta era panteismul. Când s-au presupus că și această lege universală nu este în lume, ci afară de ea, s-au format monoteismul, prin care s-au personificat principiul universului printr-un antropomorfism subtil. Cu totul deosebit de aceste sisteme, al căror izvor a fost esperiența lucrurilor din afară, este idealismul lui Kant. Kant nu consideră legătura infinită între fenomene, ci supune cercetării însuși
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
dezarma în același timp cu Rusia. Puterile toate stăruiesc pe lângă cea dintâi de a închia pacea cu Muntenegrul. [23 martie 1877] {EminescuOpIX 351} PRELEGERILE JUNIMEI ["DUMINICA TRECUTĂ D. POGOR A ȚINUT... "] Duminica trecută d. Pogor a ținut prelegerea sa asupra monoteismului. În cursul vorbirei, d-sa a constatat cum că ideea unui dumnezeu e relativ nouă și de origine semitică. Necrezând a putea constata mai de aproape izvorul psicologic al monismului teologic, d-sa a arătat numai că această idee s-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mai pre larg pluralismul religiei evreiești, născut din impuitoarea realitate a răului în lume, și fatalismul mahometan, izvorât din ideea absolută și necontrazicătoare a d-zeului moametan. În urmă a arătat că, oricâte ar fi controversele și încrederea științei moderne, monoteismul, credința că o putere universală stăpânește toată viața și toată mișcarea reală, este rezultatul cel mai înalt al cugetării omenești, care nu poate fi înlăturat prin esperiență numai. Din cauza întîrzierilor de pân - acuma, cele două prelegeri amânate se vor ținea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sociale este o sinteză în care trecutul are un rol fundamental și de fundament. Pe drumul schimbării definitive a atitudinii omului occidental în raport cu lumea materială tot creștinismul prin forma dată de protestantism va avea o contribuție decisivă. Autorul citat arată: ,,Monoteismul, cu accentul pus pe viața de apoi venea în contradicție cu păgânismul multicolor al imperiului (este vorba despre Imperiul Roman n.n.) la apogeul său. Cu toate acestea o anumită variantă de creștinism - aceea care a apărut în Vestul Europei, în
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
primul popor care au aplicat în mod sistemic gândirea rațională la problemele religioase. Începând cu perioada lui Moise și pe parcursul întregii lor istorii, raționalismul a constituit un element central în credința iudaică. Într-un sens este chiar elementul central, căci monoteismul în sine este o aplicare a unui sistem rațional". Paul Johnson, O istorie a evreilor, Editura Humanitas, București, 2015, p. 54. 240 Nicolae Bagdasar, Scrieri, Editura Eminescu, București, 1988, p. 379. 241 ,,Creștinismul a făcut distincția dintre Dumnezeu și lume
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
și aceștia respingeau Tora orală drept sursă legitimă de îndrumare etică. Ei au preferat să adere la Legea lui Moise (Pentateuhul), pe care o priveau ca pe singura lege canonică 3. Conservatorismul comunității samaritene se vedea atât în strictul lor monoteism, cât și în respectarea practicilor tăierii împrejur. Dacă legea orală iudaică permitea, în anumite cazuri, cirmcumcizia la o dată ulterioară, practica samariteană insista ca acest rit să aibă loc neapărat în ziua a opta; împlinirea corectă și la timp a acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Texts from NH”, În Charles W. Hedrick și Robert Hodgson Jr. (ed.), Nag Hammadi, Gnosticism, and Early Christianity, Hendrickson, Peabody, MA, 1986, pp. 257-285. Capitolul V Abolirea legii și a tatălui real: Marcion din Sinope În cartea sa Moise și monoteismul, Sigmund Freud remarca frecventa apariție a motivului dublei paternități În religie și În basm. Cum era de așteptat, el interpreta suprimarea adevăratului tată și accentul pus pe Tatăl divin ca pe o formă a complexului lui Oedip. Există numeroase exemple
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
chiar și în condițiile de început ale secolului VI. 11. Tropaeum Traiani (Adamclisi, jud. Constanța) În contextul vieții spirituale a tropeenilor, izvoarele ne dezvăluie anumite aspecte de credință ale acestora care, cu timpul, s-au integrat procesului cultural favorabil al monoteismului creștin. Analiza materialului arheologic, abundent, descoperit în cadrul sitului, i-a determinat pe unii istorici să considere vitalitatea credinței creștine de la Tropaeum Traiani, ca fiind indiferent de disputele dogmatice - apanajul unor colectivități care au durat în piatră, cărămidă și mortar impunătoare
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
35 Eterna reîntoarcere / 39 Capitolul II Transmiterea simbolică / 45 Cuvântul mut / 47 Vizibilul nu este lizibil / 55 Transmitere și transcendență / 62 Fatala "autonomie a artei" / 67 Sensul și grupul / 71 Capitolul III Geniul creștinismului / 77 Interdicția din Scriptură / 80 Un monoteism disident / 84 Matricea Întrupării / 89 Tentația puterii / 93 Revoluția credinței / 97 Miza strategică / 104 Capitolul IV Spre un materialism religios / 111 Provocarea mediologică / 113 "Eficacitatea simbolică" / 117 Telescoparea timpurilor / 120 Viciul ereditar / 126 Excepția străunchilor / 131 Reconcilierea / 133 Obstacolul umanist
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de mijloc: dogma Întrupării. Așadar un trup putea fi ce scandal! "tabernaculul Sfântului Duh". Având un trup divin, el însuși materie, acesta putea prin urmare să aibă imagine materială. Hollywood-ul de aici se trage, prin intermediul icoanei și al barocului. Toate monoteismele sunt iconofobe prin natură și uneori iconoclaste. Imaginea este pentru ele un accesoriu decorativ, în cel mai bun caz aluziv, și mereu exterior esenței. Dar patronul pictorilor poartă numele de Sfântul Luca. Creștinismul a trasat singura direcție monoteistă în care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cameră obscură a simbolicului. Isus și Fecioara Maria apar în planul secund, în staul, mângâiați de o lumânare, oferindu-se în clar-obscur privirii vecinilor, iar regii magi se apleacă spre copilul divin, Cuvânt deja expus la toate sortilegiile imaginii. Un monoteism disident Legitimitatea imaginilor în creștinism a fost tranșată, chiar în mijlocul sângeroasei dispute asupra imaginilor, la al doilea Conciliu de la Niceea, în 787. Această hotărâre nu va marca sfârșitul războiului civil, care va dura până în 843, "triumful Ortodoxiei". Două părți de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
îl fac, din nefericire, invizibil. Să rezumăm. În logosferă, care urmează după inventarea scrierii, ceea ce era cu adevărat era absent. Neîncrederea viza vizibilul: așa era în trecut cazul culturilor egipteană, greacă, bizantină, medievală sau, astăzi, budistă, hinduistă, animistă. Pentru două monoteisme din trei, Atotputernicul nu are nici chip, nici corp. El este cuvânt. A vrea să-i dai o imagine ar fi o crimă și o nebunie. Doar pentru al treilea, creștinismul, cel puțin în versiunea lui catolică, imaginea fizică a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Mihălcescu de la Facultatea de Teologie din București, a jucat un rol important, nu mai puțin complicat, în reconsiderarea tradiției religioase zoroastriene. El a tradus și interpretat vechile cânturi G³th³s, integrându-le epistemologiei noii științe a religiilor prin aceeași categorie de monoteism, prestigiu teologic pe care preoții parsi l-au asimilat 3. Vremea tensiunilor misionare va urma un alt traseu, iar miza teologic-creștină a criticii acestei religii, dualismul, va deveni una dintre principalele categorii pozitive prin care zoroastrismul va fi clasat în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Otto erau în toi. Se apropia puțin de Otto prin«emoționalismul» său, dar se depărta prin greutatea pe care o dădea Söderblom ideii de Urheber ca origine a noțiunii de Dumnezeu. Era și el printre acei care afirmau existența unui monoteism primordial, vădit de către studiile recente asupra religiilor «primitivilor». Numai că Söderblom socotea acest Urheber un Dumnezeu abstract, mai mult o noțiune turbure relevată ca o concepție nediferențiată a cauzalității, fără nici un raport cu religiozitatea și cultul concret al popoarelor primitive
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
istoric și arheolog. Parte din cercetările sale („Le problème de l’état et de la culture des Daces à la lumière des nouvelles recherches”, Nouvelles Études d’Histoire présentées au Xe Congrès des Sciences Historiques, București, 1955, sau „Herodot și pretinsul monoteism al Geților”, Apulum, 1944-1945) i-au fost utile lui Eliade pentru constituirea studiilor despre istoria religiei dacice - cf. De la Zalmoxis la Genghis-Han, s.v. „Zalmoxis”. Daicoviciu este cel care, după apariția celui dintâi fascicul din Zalmoxis, îi scria lui Eliade: „Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
opinii formulate în interpretarea acestui concept constituie, într-un anume sens, un act aparte de creație. Pornind de la cele mai vechi definiții ale sacrului, începând cu manifestările totemismului, animismului, cultului strămoșilor, fetișismului, politeismului, și ajungând în final la cele ale monoteismului, în speță ale creștinismului, sacrul s-a revelat asemenea unui dat comun al tuturor sistemelor religioase existente, în ciuda diferențelor formale și de înțeles ale fiecăruia în parte. Alături de sensurile deja exprimate, trebuie să mai evidențiem, de asemenea, încă două componente
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
oamenilor. În ansamblu, din perspectiva diferitelor viziuni filosofico-religioase referitoare la formele de reprezentare a sacrului, au putut fi sintetizate unele forme generale, care înglobează majoritatea concepțiilor și manifestărilor religioase ale omenirii. O asemenea sinteză 296 cuprinde viziunile Misterului transcendental, ale monoteismului "primitiv", ale politeismului marilor culturi, ale dualismului 297 și monismului religios, ale reprezentărilor prin simboluri, și nu în ultimul rând, a celor antropomorfice (sub forma unui Dumnezeu "personalizat"). Însă, ca o particularitate a tuturor acestor viziuni, o serie de aspecte
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]