424 matches
-
formei noi pe care o ia o acordare la lume mai complexă. Un policulturalism cu forme mai vaste. Emergența unor moduri de viață și de gândire uimitoare. O accentuare a particularismelor înrădăcinate indiferente la universalismul schematic care prevalează în reprezentările monoteiste ale Occidentului. Fără să insistăm aici, se poate aminti că figura barocului poate fi un bun unghi de atac pentru a înțelege o astfel de polisemie la lucru. Iată, în sensul său strict, un stil care nu se mai reduce
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sinteză dispusă tematic, așa cum au procedat deja alți autori (Zevit, 2001; Miller, 2000; del Olmo Lette, 2008). Capitolul 2 Orizontul istoric Pretinsul yahwism originar pre-statal Conform povestirilor din Geneză și Exod, religia ebraică ar proveni dintr-o formă deja aproape monoteistă de religiozitate familială practicată de patriarhii Abraham, Isaac, Iacob și Iosif. Religia profesată de patriarhi ar fi astfel anticiparea cvasi realizată a acelei religii monoteiste care a obținut apoi deplina revelare prin Moise, înainte de instalarea în țara Canaanului. Istoriografia biblică
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Conform povestirilor din Geneză și Exod, religia ebraică ar proveni dintr-o formă deja aproape monoteistă de religiozitate familială practicată de patriarhii Abraham, Isaac, Iacob și Iosif. Religia profesată de patriarhi ar fi astfel anticiparea cvasi realizată a acelei religii monoteiste care a obținut apoi deplina revelare prin Moise, înainte de instalarea în țara Canaanului. Istoriografia biblică consideră că perioada succesivă instalării în țara Canaanului a avut loc o decădere progresivă a conduitei religioase, datorată, mai ales, contactului cu „străinii” rezidenți în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în general, pentru a indica pe idolii străini (cf. Jud 2,13). Celelalte ființe divine Din cele afirmate până acum în acest capitol reiese clar că, în perioada monarhiei regatelor lui Israel și Iuda, nu exista încă o adevărată concepție monoteistă, ci mai degrabă un henoteism de tip „teritorial” și probabil chiar „politic” care considera că zeul suprem Yhwh își alesese un rege și un popor care să fie obiectul iubirii și ocrotirii sale. Această divinitate, patron al regelui și a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
până la sfârșitul anilor ’70, când unii cercetători - între care Bernhard Lang și Morton Smith - au lansat ipoteza că profeții secolelor al IX-lea - al VIII-lea î.C. (Ilie, Osea etc.) ar fi fost cei mai vechi apărători ai pretențiilor monoteiste și că această idee religioasă trebuie să fi fost minoritară în acea perioadă istorică a lui Israel. Aceste ultime studii, alături de descoperirile epigrafice care atestau existența în Israel și Iuda a divinităților precum Așera și Baal au dus la un
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
tuturor celorlalte. Până în secolul al VII-lea î.C., așadar, ne vom găsi în fața unei situații pe care am putea-o defini henoteism „tolerant” (astfel Pakkala, 1999), sau politeism „limitat” însoțit de o ușoară tendință spre monoteism. Începutul adevăratei concepții monoteiste ar trebui mutat puțin timp după aceea, ajungând cel puțin în epoca exilică, cu teologia lui Deuteroisaia (Is 43,10-11; 45,14). Această poziție „de mijloc”, acceptată de mulți cercetători, cu siguranță, nu este unica. Pe de o parte, rămân
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
datorită instituției monarhice, în religia oficială, zeul Yhwh se bucura de o indiscutabilă proeminență și era considerat zeul suprem al dinastiei și al poporului. Această teologie a zeului suprem Yhwh (cf. și Niehr, 1990) nu era însă nici de tip monoteist, nici stric monolatric, deoarece existența și cultul altor divinități erau în mod clar admise și tolerate, mai ales față de celelalte popoare. Cultul oficial era însă îndreptat spre Yhwh și doar el poseda caracterele divine ale puterii și binecuvântării la nivel
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pe credința în Yhwh. Numai după exil, sau poate chiar în epoca persană, confruntarea cu divinitățile feniciene (Baal) și ale altor popoare învecinate a reprezentat un pericol adevărat al identității religioase a poporului ebraic și numai în această epocă pretenția monoteistă devine încet-încet preponderentă (cf. Cap. 8). O ulterioară confirmare indirectă a cultelor astrale în teritoriul iudaic provine din fragmentele biblice care critică aceste practici; în Cartea profetului Ieremia (Ier 7,18; 44,15-30) este amintit cultul „reginei cerului”. Deși identificarea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
iconografie documentată cel puțin în cazul altor divinități decât Yhwh. Practica iconică nu exclude existența atitudinilor mai mult sau mai puțin relevante ale unui cult aniconic în yahwism, dar pretenția biblică a unui yahwism originar pur și necontaminat, aniconic și monoteist, deja definit din perioada așezării poporului Israel în Palestina, trebuie judecată ca o retroproiecție ideală, realizată cu intenția de a conferi autoritate procesului de inovație religioasă petrecut într-o epocă mai târzie. Personalul responsabil de cult Din personalul responsabil de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
însă mai izolată din punct de vedere cultural și probabil tocmai datorită acestei „izolări” accentuate, se va maturiza cu timpul o religiozitate cu puternice trăsături ereditare. Prima parte a perioadei persane a fost doar începutul deplinei și maturei religii yahwiste monoteiste și aniconice care ne este familiară prin cărțile biblice și prin punctul său de sosire va trebui plasat la mult timp după limitele cronologice, despre care și-a propus să trateze această carte.
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
învățăturii lui Ormuzd și Ahriman a rasei eranice, din care am văzut că și Geto-Dacii făceau parte. Asemene părăsire a unei religiuni naturale pentru una reflexivă s-a mai întîmplat în omenire. Amintim numaidecât transformarea idolatriei Arabilor în religia curat monoteistă a lui Mohamed și primirea creștinismului de vechea lume păgână. Zamolxis, propagatorul acestei credinți fu adorat mai târziu el însuși ca zeu. S-ar părea ca zeul către care Zamolxis învățase pe poporul său a se închina se chema Gebeleizis
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
căsătorie, danie, împrumut etc. Iordanes - istoric. A scris o carte intitulată Getica. Iorga Nicolae (1871-1940) - cel mai mare istoric român, om politic, profesor universitar, academician (vezi Academia Română). A studit istoria românilor și istoria universală, a scris numeroase cărți. islam - religie monoteistă, împărtășită de populații din Asia, în special de turci. Dumnezeu este unic (Alah), reprezentat pe pământ de prorocul Mahomed. Cartea sfântă, de rugăciuni, cu putere de lege spirituală, se numește Coran și este alcătuit din versuri. Islamismul nu recunoaște icoanele
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
morminte - dintre care 228 datând din secolele II-VII (majoritatea de inhumație și 5 de incinerație), celelalte din secolele IX-XII. Descoperirea unei bazilici creștine, cu criptă, în acest sit arheologic, a fost completată și de prezența unor obiecte specifice aceleiași religii monoteiste în mormintele din epoca romano-bizantină (cruciulițe de bronz în M236d și M237b, cercel cu cruce în M238d) etc. toate acestea constituind doar câteva din mulțimea de indicii referitoare la răspândirea creștinismului printre cei înhumați în această necropolă, unde există de
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
și de inscripții creștine), și dispunerea mormintelor în formă de cruce, corespunzând unei galerii de morminte (des întâlnite la Mangalia) dintr-o movilă romanică mai veche, din partea de nord-est a necropolei. Trăsăturile creștine ale necropolei, ritualurile și obiceiurile noii credințe monoteiste, atestă o mărturie nemijlocită pentru stadiul creștinismului în istoria cotidiană a populației din Callatisul secolelor IV-VI. Dacă ar fi să socotim numai după dovezi, necropola aceasta ar aparține epocii creștine din secolele IV-VI, când noua religia devenise oficială
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
Ideea se regăsește și pe un urcior descoperit la Capidava, unde, un olar și-a scris numele, „Petre“, în grecește (prima jumătate a secolului X). Pe același vas a trasat (în jurul gâtului) o cruce, pe care a înșirat unele formule monoteiste (foarte răspândite în perioada paleocreștină) „MHQ“ și „NIKA“. Pe o cruce relicvariu de bronz, descoperită tot aici, pe jumătatea frontală este reprezentat Cristos răstignit având incizate pe ambele părți, sub mâinile întinse, literele „IC.XC“, pe cap o cruce, iar
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
social, renunțând la o parte dintre convingerile sale religioase, sau a fi un om religios rezervat în relațiile cu socialul, dobândind astfel aspectul unei prezențe atipice. E. Fromm, Sociéte aliénee et sociéte saine, cap V „De altminteri atât în religia monoteistă cât și în umanismul laic, principiul fundamental este cel al proeminenței persoanei umane. Scopul vieții este atunci dezvoltarea dragostei și a rațiunii, iar acest scop trebuie să transcendă toate activitățile umane. Cum poate morala să joace un rol activ și
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
religioasă cea mai populară. Ea combină două sisteme opuse și ne ajută să uităm contradicția care ne separă. ” În opera Sociéte aliénee et sociéte saine, Erich Fromm face o analiză a conștiinței umane, arătând că principiul fundamental care domină religia monoteistă și umanismul laic deopotrivă este acela al proeminenței persoanei umane. Scopul vieții, așa cum reiese din ideile autorului, este dezvoltarea dragostei și rațiunii, care ar trebui să se regăsească în toate activitățile omului. Morala însă nu poate juca un rol activ
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
scris în Biblie, de aici veșnica neînțelegere între evrei și arabi... de la dărâmarea Templului lui Solomon și zidirea "Domnului”, și până în zilele noastre. În Ierusalim. Orașul Sfânt al lui Dumnezeu, în interiorul zidurilor sale se află trei Altare... aparținând marilor religii monoteiste: Zidul plângerii”, al iudaismului, ” Biserica Sfântului Mormânt”, al creștinismului, și ” Domul de pe stâncă”, al islamismului. Iudaismul, Creștinismul și Islamismul se împletesc aici ca o mărturie a patrimoniului comun. Domul de pe stâncă” este altarul islamic. Stâncă din interiorul Domului este muntele
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
De fapt, nu v-ați ridicat niciodată împotriva autorității, este o iluzie. Ați urmat pur și simplu un prinț al Egiptului și ați înfăptuit țelul unui faraon, stăpînul vostru. Ați realizat un ideal în fața căruia eșuase poporul său: îmbrățișarea religiei monoteiste". Nu are rost să mai insistăm, după mulți alții, asupra fragilității raționamentului lui Freud și a datelor pe care se sprijină. Cînd inversează sensul povestirii biblice, care are un caracter istoric 495, departe de a dezvălui adevărul legendei, el făurește
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
acesta. II Să ne întoarcem la el și să admitem, împreună cu Freud, că ar fi fost egiptean. S-ar fi născut în secolul al XIV-lea î. Hr., în epoca faraonului Amenofis al IV-lea. Acesta s-a convertit la cultul monoteist al lui Aton și în cinstea lui și-a preschimbat numele în Ikhanaton. A încercat să taie din rădăcină politeismul cu zeitățile și idolatriile străvechi, ajungînd chiar să interzică folosirea pluralului de la cuvîntul "zeu". I s-a înălțat o nouă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sînt opera unor astfel de minorități, a unor astfel de oameni aparte sau situați pieziș în societățile existente 502. Or, după spusele lui Freud, aceste elemente există în momentul morții faraonului. Mai întîi, un conducător tenace. Apoi, descoperirea acelei religii monoteiste, neștiută pînă atunci. În sfîrșit, un șir de triburi nesupuse aflate la margini de imperiu. Tocmai datorită acestui motiv au fost alese de Moise pentru a face din ele poporul său: "Moise se coborîse spre evrei. Făcuse din ei poporul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
altă metodă decît regele: poruncea, impunea poporului credința sa"504. La fel va face, peste două milenii, un Lenin, crezînd că trebuie plantată din afară conștiința socialistă la muncitori. Moise a crezut că-i va aduce pe evrei la credința monoteistă prin coerciție. Cu toate acestea, rigorile religiei și limitele propagării ei favorizează o întreagă serie de răscoale al căror ecou apare în Biblie vițelul de aur, sfărîmarea tablelor legii etc. În cursul uneia dintre aceste răzmerițe, Moise ar fi fost
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
adesea dacă nu întotdeauna, aceștia erau batjocoriți și maltratați, chiar executați cu cruzime. La fel, tatăl arhaic n-a ajuns să fie divinizat decît la multă vreme după uciderea lui violentă"508. După înfăptuirea uciderii, evreii se îndepărtează de religia monoteistă. "Moise a murit, dar cine oare nu moare?", aceasta este concluzia unei elegii liturgice care transformă crima într-un fapt firesc. Formează din nou o societate tribală, adoră mai mulți zei, Yahve fiind cel mai important dintre aceștia, reiau practicile
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în arhierplan. O liniște desăvîrșită a învăluit ceea ce păruse a fi atît de însemnat la plecarea din Egipt: "A urmat, susține Freud, o lungă perioadă după respingerea religiei lui Moise în timpul căreia nu s-a descoperit nici un semn al ideii monoteiste, al disprețului pentru ceremonial sau al puternicului accent pus pe etică"509. El crede că masele se află într-o situație comparabilă cu cea a individului ieșind din copilărie. Acesta trece printr-o perioadă de latență. Majoritatea evenimentelor și a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de viață socială distincte. Mai precis, tot ceea ce fusese impus prin autoritatea fără margini a tatălui și ce a fost instituit prin legămîntul fraților și dreptul mamelor cu care aceștia s-au asociat. Să nu ne mirăm deci că doctrina monoteistă a lui Moise, reînviind, a asimilat în corpul ei elemente ale cultului lui Iahve, adoptat de evrei după făptuirea omorului și în timpul îndelungatei ei eclipse. Freud exprimă convingerea fermă că dualitatea regăsită dincolo de unitatea recreată a religiei și a poporului
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]