14,662 matches
-
prețiozități și, mai întîi de toate, cu povestitori. Șapte povestitori, șapte actori, șapte voci care dau, pe rînd, tonul unei întîmplări, care nasc oul fanteziei - din embrionul căruia se ivesc poveștile - care joacă cam opt personaje fiecare, complet diferite, pe parcursul montării. Îmbrăcați în mantii lungi, cu glugi generoase, cei șapte sînt protagoniștii călătoriilor prin diversitate, prin ceea ce ne aseamănă sau ne deosebește, prin aventură, pericol, versatilitate, onoare, minciună, iubire, înșelăciune, credință, păcat, dreptate, morală. Pentru mine a fost o reală bucurie
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
încarcă mai puțin tonusul spectacolului în totalitatea lui. În orice caz, mie mi se pare că s-a cîștigat aici seriozitatea actorilor, dorința de a-și arăta personalitățile și spiritul unei trupe. Eu numesc asta o revenire la performanță, iar montarea Anei Mărginean - despre care vă voi povesti săptămîna ce vine - de la Teatrul Foarte Mic, cu seniorii trupei, nu face altceva decît să-mi întărească afirmațiile. După cîțiva ani de umbră și căutări, trupa de la Mic revine în forță la acest
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
văzut o actriță matură, modestă - pe care mulți am neglijat-o - complexă, plină de nuanțe și spirit ludic, cu resurse interesante și în registre diferite, cu care regizoarea a colaborat constant de-a lungul anilor: Liliana Pană. Ea este pilonul montării, fiind și aproape de cheia stilului Nonei Ciobanu. L-am descoperit pe Radu Zetu un actor cu real potențial, cu valențe importante pe care și le expune inteligent, cu umor și ironie, care rostește și taie bine replica. Ada Simionică este
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
oferite cititorului în defavoarea privitorului. Un singur exemplu: Robinson, din Insula, oferă indicațiile scenografice la persoana I, în spiritul rezumatelor care precedă romanele publicate în foileton, așa cum a apărut inițial romanul lui Defoe. Dar reciproca poate fi oricînd valabilă la o montare abilă. Textul pieselor permite nenumărate, uluitoare, jocuri scenografice, amplificări vizuale ale sensului în continuarea logicii textului. Îmi amintesc un exemplu de detaliu: felul inteligent în care punerea în scenă a piesei Poate Eleonora de către Alexandru Tocilescu sugera, prin deplasarea pe
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
subliniau fragilitatea dragostei, pe care le găsim evocate în interiorul fin de sičcle de pe scena lui Pelléas et Mélisande, de Claude Debussy, la opera din Glyndebourne. Teatrul se află într-un sat englez, în mijlocul unei superbe grădini înflorite. Iar pe scenă, montarea istoricistă a lui Graham Vick plasează acțiunea chiar în epoca lui Debussy, cu ajutorul unor nenumărate crizanteme artificiale roșii și galbene care decorează în buchete enorme larga scară în colimason ce ocupă partea stângă a încăperii. Personajele nu părăsesc niciodată acest
Pelleas et Mélisande la festivalul din Glyndebourne by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/12413_a_13738]
-
ca personaj sînt greu de strunit împreună. Dacă regizorul ar fi fost un inocent, un tip mai puțin instruit și mai puțin profund spiritual, probabil că nici nu-și punea problema să dramatizeze romanul lui Wilde. Găsesc că în această montare, intelectualul rafinat din Dragoș Galgoțiu l-a așezat pe un loc secund pe regizor. Nu i-a dat pace să lucreze pînă la capăt. În loc să simplifice demersul în scenariu și să-i dea o coerență pe scenă, o idee mult
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
această pagină. În primul rînd pentru că este profund și degajă normalitate. Pentru că este așezat în sine și în alegerile pe care le face, pentru că inspiră seninătate și asumare în raport cu lucrul său, cu actorii săi, cu împlinirile sau neîmplinirile, cu o montare sau alta, pentru că are o neliniște, creatoare și umană, autentică, netrucată de vreun context sau altul. Pentru că vorbește o limbă română adevărată, fapt ce se vede și în traducerile pe care le face. Pentru că are o sensibilitate nealterată de agresiunea
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
Sau fără. Ceea ce am văzut acum s-a născut tot atunci. Este vorba despre Frații de Sebastian Barry, făcut în urmă cu zece ani. Regia, Alexandru Dabija, scenografia, Irina Solomon și Dragoș Buhagiar, protagoniști, Costache Babii și Mircea Andreescu. Această montare a fost revenirea în prim plan, spectaculoasă, după mult timp, a teatrului din Brașov și a celor doi actori, mai sus numiți. După ce au jucat o viață acolo, după zeci și zeci de roluri, întîlnirea cu un regizor mare a
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
cred că a fost, cîndva, cinematograf, a suferit o modificare, la acest spectacol, care a îmblînzit-o. Care i-a ameliorat dimensiunile, hăul, care a încălzit-o. Regizorul și scenograful Dragoș Buhagiar au revenit aici împreună. Și au gîndit împreună, pentru montarea lor, nu doar spațiul scenei, strict, ci întreg locul. Ca pe unul adevărat, palpabil, care naște și ține atmosfera dintre cei doi, care îi însoțește, care face parte din povestea lor, din dialogul lor, din relația lor îndelungată. Face parte
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
elegantă, rafinată, de care nu mă bucur foarte des în teatrele pentru copii (și părinți), un spațiu bine definit, bine gîndit, inspirat cu adevărat, un spațiu realizat de scenograful Viaceslav Vutcariov stabilește de la început, în alți termeni, coordonatele pentru această montare cu Harap Alb. Decupajul lui Cornel Todea găsește un traseu clar, aerisit, care nu complică povestea, ci o esențializează. O strînge pe structura inițierii, pe morala abaterii de la ceea ce este comunicat în urma unei experiențe - tatăl îl sfătuiește pe fiul său
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
făcut o pasiune formidabilă pentru cîțiva dintre regizorii noștri mari. Și, în fond, pentru teatrul românesc. Cu timpul, a devenit unul dintre depozitarii memoriei spectacolelor care au marcat istoria teatrului românesc de după căderea Cortinei de fier. L-am văzut la montările lui Silviu Purcărete de la Craiova, și ne-am cunoscut cu adevărat la Danaidele, l-am văzut la Richard III al lui Mihai Măniuțiu de la Odeon, la Caligula lui de la Bulandra, la Cîntăreața cheală a lui Tompa Gabor de la Cluj. La
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
grație. Cîte seri poziționată bizar pentru prinderea unei anume priviri, aceea, a unei expresii, aceea, a unei ipostaze care tulbură. Pur și simplu. Așa cum tulbură acest album. El nu este o perspectivă exhaustivă sau neapărat cronologică, o ilustrare școlărească asupra montării lui Dragoș Galgoțiu. Este unghiul subiectiv. Este o variantă. A Mihaelei Marin. Este povestea fotografului. Ea însăși, o operă de artă. Cutia neagră permite spectacolului să se nască. Noapte, nocturn, mister, eleganță, ambiguitate, fragilitate. Din paginile negre ale albumului, mari
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
zgîrcită în comentarii, alcătuită din imagini obsesive, sunete, senzații, flash-uri ale unei existențe înecată în suferință, fără drept de apel, fără explicații, în tăceri, în priviri sfîșietoare, în neînțelegerea necesității ei. Și în interviuri - pe care este structurat scenariul montării - și în romane, mai explicit sau nu, contrazicîndu-se, uneori, Levi susține că nimeni nu trebuie să vorbească despre ce s-a întîmplat acolo. Că nimeni, de fapt, nu trebuie să supraviețuiască. Nimeni nu trebuie să iasă de aici, nimeni care
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
în esență, că l-am creditat cu foarte mult pe un om simplu, ambițios, altminteri, nu prost, dar pe care noi l-am ridicat din derizoriu pe culmi. El este opera noastră, așa cum, mai tîrziu, noi am devenit opera lui. Montarea lui Alexandru Tocilescu nu are nimic revanșard, nu vrea să judece pe nimeni. Nici pe soții Ceaușescu, nici pe "băieții" vigilenți care au intrat în fiecare din noi, inventînd forme ale dezastrului dictaturii, nici chiar pe noi, care am pus
Gaura din steag by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11729_a_13054]
-
trăgînd în derizoriu totul. E banal să pui degetul pe valoarea existentă, reală. E cu mult mai interesant să forțezi nașterea unor nume, să împingi în față spectacole minore. Sînt două tipuri de analiză: una în care se disecă o montare, și sînt multe bune în anul 2004 la acest prim nivel, și a doua, a nominalizărilor și apoi a premiilor acordate, în care apare noțiunea "cel mai". Nominalizările de anul acesta au comis excese, erori inexplicabile chiar în cadrul listei propuse
Premiile Uniter - Acuzații de șovinism! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11797_a_13122]
-
propus, a teoretizat, a militat pentru "opera de artă a viitorului". Ambițiile sale au vizat un nou mod de a concepe nu doar lucrarea muzicală, ci un gen sincretic, o expresie artistică supremă. Inovațiile sale în structură, în dramaturgie, în montarea scenică, în armonia tonală a romantismului cu bătaie directă spre atonalism, au decurs din acele ambiții. Ca tipologie componistică, Wagner se înscrie pe linia beethoveniană, este ultimul mare "super-erou" al istoriei muzicii, în accepțiune romantică. În secolul 20 s-a
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
anunț publicitar în care se făcea reclamă unui fier de călcat atât de multifuncțional, încât scotea pe loc petele din haine și cosea nasturii în timp ce fredona fragmente din valsurile straussiene "Povestiri din Pădurea vieneză" și "Dunărea albastră"; plus că, prin montarea unui simplu adaptor, obiectul în cauză pregătea cartofi-pai și o porție de cașcaval-pané, ca să nu mai spun că prețul produsului era pur și simplu batjocoritor de mic. Deci, în culmea entuziasmului, Haralampy a pus mâna pe telefon și, după ce o
FIERUL DE CĂLCAT ȘI DIPLOMA PENTRU PUBLICISTICĂ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12918_a_14243]
-
întîmplările din piesă vin foarte aproape de noi, intră în timpul și în ritmul nostru, relațiile, situațiile se dilată cumva într-o dimensiune profund umană, aceea care interesează foarte tare aici. Purcărete pune un accent decisiv pe text, pe cuvînt în orice montare a lui. Prepară, uneori, și ani de zile o piesă, un scenariu, pînă cînd vine cu el în fața actorilor, urmînd să descopere, după aceea, împreună, trasee, nuanțe. Travaliul acesta este o etapă importantă în coagularea trupei. În acest interval de
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
Urmărind parcursul variabilelor vom reuși să înțelegem mai bine acest gen de spectacol și îi vom sesiza mai ușor particularitățile. Datorită existenței variabilelor, fiecare operă ființează în memoria colectivă ca o entitate aflată într-o permanentă dezvoltare, acumulând cu fiecare montare nuanțe și fațete din cele mai diverse, uneori chiar contradictorii. Astfel, bogăția operei nu constă în vastitatea repertoriului, ci în diversitatea variantelor interpretative, ca rezultat al determinării variabilelor de către diverși factori care intervin în fiecare etapă a procesului efectiv de
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
caz, deosebit de divers, iar în centru se află vocea umană. Versiunea V5 urmează să fie decodificată și receptată de către spectatori. Aceștia vor avea un feedback. În timpul spectacolului acesta apare ca o reacție spontană, necodificată, iar ulterior este reprezentat de pupularitatea montării și de cronici. Primul care deduce variabilele este compozitorul. Acesta va codifica propria versiune în limbaj muzical creând cea mai stabilă formă de existență a operei, partitura. La decodificarea partiturii, transmițătorii se vor raporta atât la versiunea emițătorilor cât și
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
emițătorilor cât și la tradiția care însoțește fiecare operă și care mărește numărul soluțiilor aferente variabilelor. Felul în care vor fi redate variabilele depinde de intenția transmițătorilor (V4), de posibilitățile lor de codificare și de feedback-ul de la spectatori. Diversele montări pe care le cunoaște fiecare titlu se completează reciproc chiar dacă unele dintre ele propun soluții opuse pentru aceleași variabile. De altfel, nicio montare nu își propune să redea toate soluțiile posibile, ceea ce face ca o operă cunoscută precum Aida sau
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
depinde de intenția transmițătorilor (V4), de posibilitățile lor de codificare și de feedback-ul de la spectatori. Diversele montări pe care le cunoaște fiecare titlu se completează reciproc chiar dacă unele dintre ele propun soluții opuse pentru aceleași variabile. De altfel, nicio montare nu își propune să redea toate soluțiile posibile, ceea ce face ca o operă cunoscută precum Aida sau Tosca să fie mult mai bogată în conștiința colectivă decât în forma în care este prezentată într-o anumită seară în teatrul X
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
Aida sau Tosca să fie mult mai bogată în conștiința colectivă decât în forma în care este prezentată într-o anumită seară în teatrul X. În ceea ce privește receptarea, trebuie să luăm în considerare mai multe cazuri. Primul caz este reprezentat de montările care respectă cu fidelitate libretul. Aici variabilele rămân din punct de vedere teatral aproape în totalitate nedeterminate, iar singurii factori determinanți sunt interpretarea muzicală și creația soliștilor. Pentru a-și transmite mesajul artistic, soliștii au la dispoziție mijloace specifice de
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
variabile au rămas nedeterminate și au fost trecute în grafic ca pierderi. Graficul arată că variabilele determinate de către punerea în scenă sau de imaginația receptorilor reprezintă aproximativ jumătate din informațiile decodificate de elevi. Cel de-al doilea caz constă în montările contemporane care nu mai respectă în totalitate libretul. Mai mult chiar, unii regizori inserează noi planuri narative speculând indeterminarea libretului. Aceste montări nu le exclud pe cele tradiționale și nici nu modifică esențial structura operei, ci doar pun în evidență
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
de imaginația receptorilor reprezintă aproximativ jumătate din informațiile decodificate de elevi. Cel de-al doilea caz constă în montările contemporane care nu mai respectă în totalitate libretul. Mai mult chiar, unii regizori inserează noi planuri narative speculând indeterminarea libretului. Aceste montări nu le exclud pe cele tradiționale și nici nu modifică esențial structura operei, ci doar pun în evidență noi soluții ale elementelor variabile folosindu-se și de mijloace specifice teatrului pe lângă interpretarea muzicală și jocul soliștilor. Trebuie precizat că mulți
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]