1,278 matches
-
că biograful nu cade, așadar, în idolatrie. Corectitudinea morală este, pentru el, o calitate ce nu poate fi înlocuită de nimic. Itinerar critic cuprinde puține exegeze critice propriu-zise. Este o operă de erudiție și, de la un anumit punct, opera unui moralist care știe să descopere amănuntul înveselitor. Din comentarea unui glosar, C. scoate o pagină de ironie cărturărească fină. O carte despre Corectitudine și greșeală îi trezește un colorat protest împotriva celor care nu se controlează când vorbesc și, mai ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
sau africanul, „viclean, leneș, neglijent” și care „este condus de voința arbitrară a stăpânilor săi”. În momentul În care, În celebra sa lucrare despre Originea speciilor (1859), Darwin ridică problema hibridității (capitolul VIII), el menționează opinia comună a naturaliștilor și moraliștilor, conform căreia „Încrucișările Între specii diferite au fost anume afectate de sterilitate pentru a Împiedica Încurcarea tuturor formelor de viață”. El pare să adopte astfel o argumentație foarte veche, ce conferă conținut moral și filosofic unei constatări care este pur
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
la rîndu-i suficient de corupt pentru a profita fără scrupule de păcatele celor de la putere sau din opoziție, întru împlinirea unor diverse foloase personale, gen "șantajul și etajul", aflat în exil, se transformă într-un participant la istorie și un moralist al ei, un gazetar-conștiință, cum îl definește, în prefața amintită, Nicolae Florescu. Directorul de la "Curentul" constată, ușor sceptic și nu fără uimire, schimbările produse în timp asupra gîndirii personale; el notează: "Recitind, după o trecere de ani, ceea ce am scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
competențe critice și se naște din ea. Critica e, și pentru Virgil Ierunca, o formă de dragoste. Cea mai exigentă și cea mai inconfortabilă. Fără această competență critică, deopotrivă de gust și suplețe analitică, Virgil Ierunca ar fi fost un moralist al culturii sau, și mai rău, un predicator de principii. El a făcut însă din amîndouă, un binom indestructibil, o funcție nu doar implicînd-o pe cealaltă, dar și intensificîndu-se reciproc." O acută prospețime etică îi dublează, îi însoțește totdeauna studiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu excese naturaliste. Sentimental, vag disimulat, și într-o atare ipostază M. își învăluie „tabletele” într-o pânză de melancolie, străpunsă ici-colo de fine persiflări. E păcat că nu a apucat să-și valorifice într-o creație consistentă agerimile de moralist ce se manifestă în instantaneele lui câteodată surâzătoare, cu miză, ce-i drept, mărunțică. Îi rețin atenția „chipurile” din provincie, ipochimeni întristător-ilari, mișunând într-un perimetru lipsit de orizont. De semnalat apetența pentru jocul onomastic și caricatura de limbaj. Întâlnirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
continentului, unde îi venise rândul Franței să fie lider, în țările Nordice dominate tot mai mult de Anglia. După izbânda lui Newton din 1687 cu mecanica sa, au contribuit la noua imagine științifică asupra lumii alți savanți. Au urmat filosofii, moraliștii, erudiții, chiar și unii poeți. Dacă până atunci dominaseră cultural Europa, succesiv, Republicile Italiene, Spania și apoi Franța, toate țări catolice, spre sfârșitul secolului al XVII-lea le-a venit rândul englezilor, germanilor, elvețienilor, suedezilor și altor nordici trecuți la
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Perpessicius, Pompiliu Constantinescu ș.a., scriind despre N. Breban, Paul Anghel sau T. Mazilu. Regizându-și exercițiul critic în mod spectacular - și specular -, el aruncă întotdeauna pe „masa de joc” mize mari; o carte devine sursă de gimnastică agilă, opera unui moralist se încarcă de semnificațiile unei lecturi critice cu bătaie în istoria mentalităților politico-literare, iar cotrobăitul după sensuri în răspăr asigură forța de percutare a verdictelor (ca în aplicațiile la Marin Preda, Nicolae Breban, Adina Kenereș, Al. Ivasiuc, Mircea Ciobanu, Gabriel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286360_a_287689]
-
viața politică devine tot mai agitată, iar integritatea României tot mai amenințată, acceptă, în octombrie 1938, conducerea ziarului „Tribuna”, în fruntea căruia se află până în august 1940. Nu era un jurnalist prin vocație, ci mai curând un observator și un moralist. Iscălind în ziare, fie cu numele său, fie cu pseudonimele Sevastian Voicu, I. Turcu sau Ion Olariu (Olariu era numele de familie al mamei, dinainte de căsătorie), scria despre orice, dând sfaturi și criticând cu blândețe. Dezmembrarea țării, în 1940, îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
sensurile, aspectele dominante, iar glosele sale au mereu rigoarea detașării emoționale, propunând o reinterpretare a faptelor într-o lumină etică, dar și dintr-o perspectivă națională ce are în vedere însăși istoria latinității europene. Rezultatul imediat este unul stenic, căci moralistul rezumă întregul conglomerat al evenimentelor trăite la raporturile directe dintre civilizație și barbarie, alertând încă o dată spiritul în fața nimicitorului asediu al înfometatului la porțile unei „Cetăți a Soarelui”. Experiența gazetarului a fructificat și în cea mai importantă carte pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
ai secolului trecut, firma livra căruțe și în Grecia. În 1912, soția protopopului Emilian Cioran, cîștiga la Rășinari un concurs al copiilor frumoși și sănătoși, ținîndu-l în brațe, în fotografia păstrată la Muzeul Asociațiunii, pe cel mai mare și depresiv moralist francez al secolului XX". Tot acolo, un urmaș, probabil, al familiei Lungu, schițează istoricul fabricii. Iar căruța reprodusă după un desen de epocă este o minune. C Un portret pe număr îl are ca protagonist pe poetul Petre Stoica. Din
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14421_a_15746]
-
intru vechi a termenilor, evident perdanta sub raport conceptual. S-au înregistrat chiar demisii din altminteri incasabilul grup optzecist. Dacă până atunci criticii literări creau categorii (că, iată, }eposu sau că Lefter, care discerne prozaizanții de conceptualizanți și de orgolioșii moraliști), acum se mulțumesc să reșapeze categorii datate. Dintr-o dată, începe să reintre în actualitate expresionismul, cu toate derivatele sale târzii. (Desigur, o referință nelipsita e Munch). Falsă resurecție. Publicistica descoperă gustul conservanților. Parcă dinadins, pentru a arunca și el o
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
cunoaștem. Revenind la Cioran, eu îl apropii mereu de La Rochefoucauld. L.T.: Puteți să dezvoltați această apropiere? N.D Maximele lui La Rochefoucauld sunt de o inteligență extraordinară și am convingerea că sunt modelul lui Cioran. În istoria culturii franceze, marii moraliști ar fi, după mine: La Rochefoucauld și Rivarol. Iar Cioran al nostru se înscrie pe aceeași linie. Acum doi ani, eram la Sinaia pe timpul verii și îmi cade privirea pe această frază, din Maximele lui La Rochefoucauld (traduc): „Se află
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
și canapea Cehov rămâne până în zilele noastre cel mai misterios scriitor din literatura rusă. Misterul lui constă în faptul că el a fost pe placul tuturor. Le-a fost pe plac roșilor și albilor, moderniștilor și conservatorilor, ateilor și popilor, moraliștilor și cinicilor. Mai mult decât atât, Cehov este acceptat din toată inima de cele două curente ireconciliabile ale gândirii ruse: filo-occidentalii și slavofilii. Din acest punct de vedere, Cehov e unic. Oare nu pentru că se mlădiază, ca o ramură de
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
despre tehnica și civilizația americanilor sau despre cultura și subcultura lor, autorul dovedește detașarea sarcastică a unui om liber. În fond, avantajul ironiei e că îți dă o distanță față de lucrurile pe care le înfățișezi, scutindu-te de postura unui moralist sau a unui ideolog în a cărui obicei intră anatemizarea obligatorie a realității descrise. Andrei Codrescu nu judecă moral civilizația americană și nici nu o supune unei tămîieri ideologice făcute în numele unui model. Mai curînd, Andrei Codrescu are o desprindere
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
în diverse domenii. Negustor, fabricant, contabil, ziarist, agent politic, de multe ori ruinat, falit, închis, în același timp a realizat și o producție literară bogată, o operă de poet și ziarist, de pamfletar și istoric, de economist și călător, de moralist și romancier. Comerțul va continua să-l fascineze pe tot parcursul vieții, oferindu-i în același timp posibilitatea de a observa în amănunt viața și obiceiurile englezești. Interesul lui se îndreaptă totuși către domenii multiple și nu se poate limita
Daniel Defoe () [Corola-website/Science/313154_a_314483]
-
-mi revină mie, pentru că nu sunt sigur că atitudinea mea va fi pricepută clar și nu va fi socotită ca isvorâtă din vreun sentiment de intoleranță. Declar că am "comprehenziune" pentru toate manifestările vieții, și n-am decât dispreț pentru moraliștii rigizi și pentru apărătorii ipocriți ai "autorităților" totuși nu pot confunda arta cu ceea ce nu e artă, deși recunosc că și în ceea ce nu e artă pot fi lucruri admirabile. Un trandafir rupt din grădină e mai frumos decât acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ceva original încît: c) Mărturisesc că nu mi-a trecut prin cap să caut cu orce preț a nu plagia. Și apoi în alte ordine de scuze adaogă: A) Plagiatul se întîmplă zilnic: Beaudrillart n-a plagiat pe Bastiat? B) Moralistul Labruyere legitimează plagiatul: le choix des pensees est invention; de când nu mai e adevărat? C-un cuvânt, o mărturisire categorică a săvârșirii plagiatului și o încercare de scuză, de legitimire, alcătuiesc al doilea monstru al d-lui Crăciunescu. Ar urma
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lua bani de-ai statului, de-ai comunei, de-ai așezămintelor, spre a nu da muncă în schimb, de vreme ce e peste putință a munci în șapte părți cu același interes, e o faptă a cărei caracterizare o lăsăm în seama moralistului și a opiniei publice. Căci, daca am caracteriza-o noi, ne temem că pana noastră, alegând espresiile cele mai adevărate pentru însemnarea acestui abuz, ar trece marginile unui stil cuviincios, fără ca prin aceasta onorabilitățile partidului roșu să devină mai conștiincioase
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ar fi trebuit să și-o puie e dacă lucrarea d-lor suportă o critică serioasă? Ia să luăm câteva pasaje numai din acele vestite scrisori, ca să vedem de ce critică sânt susceptibile. Eu cred, d-le redactor, că, precum marele moralist și censor Catone termina discursurile sale din Senatul Romei cu memorabilele cuvinte: Caeterum censeo delenda est Cartago, tot asemenea oratorii și publiciștii noștri sânt datori a lucra fără pregetare ca să strivească funcționarismul. (Cf. Scrisoarea a VIII-a). Într-adevăr memorabile
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
zboare". Sigur, cu unele maxime putem fi de acord, cu altele nu, dar, în general, impresionează adâncimea ideilor și negentropia lor, pe varii domenii spirituale, bucuria iubirii ca factor determinant în lume și în spiritul nostru. Theodor Codreanu este un moralist fin, cu accente lirico-meditative, având încredere în gândirea milenară, ca orice autentic umanist. De regulă, superioara încifrare și încordare a minții se leagă de motivul cărții (creația) și de cel al femeii, pentru că: Spiritul este senzualitatea rațiunii". Marea lecție a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Lamparia își sfătuiește discipolii să-i citească "fragmentele" în oglindă. Altfel, spune el, vor rămâne fragmente." În altă parte: "Oglindirea. Introducere în cartea creației universale". În partea a doua a volumului. semnificativ intitulată Oglinzi, Theodor Codreanu ni se descoperă în calitate de moralist. Variate principii de conduită orientate de valorile naționale și creștine, de modul de viață tradițional al românilor, de ideile de dreaptă măsura și înțelepciune se găsesc exprimate în "fragmente" memorabile. Ceea ce este bine, drept, demnitate, obligație, libertate, onoare, prestigiu, raționalitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mintea îi este la fel"; "Adevăratul cosmopolitism este încununarea naționalismului"; Cu cât îmbătrânești, cu atât păcatele sunt mai grele"... Rafinamentul expresiv, sensibilitatea și marea înălțime etică la care se ridică Fragmentele lui Lamparia sunt asociate în text cu ceea ce unii moraliști au numit "les raisons du coeur". Ordo Amoris, care se perfecționează și se împlinește ca ordo caritatis, afirmată de Sfintele Evanghelii, de Sfinții Părinți și Scriitori Bisericești, de cugetători atât de diferiți, precum Sören Kierkegaard, Max Scheler, Gabriel Marcel, Jacques
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Caragiale. Recentul volum, Caragiale abisal scoate la rampă un personaj cu totul diferit de cel prezentat de exegeții de până acum ai marelui nostru dramaturg; în viziunea lui Theodor Codreanu, Caragiale nu este doar marele ironist al epocii sale, un moralist care stigmatizează cu armele comediei viciile societății în care a trăit, ci și un "raisonnneur" pasionat, implicat afectiv în destinul unei lumi pe care ar fi dorit-o mai bună. Poate chiar era cazul să părăsim imaginea burlescă a acelui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aparte, o concepție asupra locului și timpului în care trăim, dar îndeosebi a datoriei morale a creatorilor de cultură față de țara aceasta și față de poporul român. În fond, el este un scriitor erudit și un estet rafinat întregit de un moralist". Deși proiectul, grandios și ferm articulat, rămâne optimist, iar sensul construcției nu poate fi decât pozitiv, dl. Mihail Diaconescu nu este un festivist exaltat, iar în tonalitatea scripturală nu poate fi obturat și un sunet mai grav, mai întunecat, mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu. Interogația stă însă în picioare. Oare schimbarea (ca mutație etnică și "cuvânt magic") ar fi posibilă? Sau, dimpotrivă, spiritul unui neam se vădește imuabil, conservându-și, în pofida infiltrațiilor, a metisajului din vremurile noastre, plasma etnică? Să mai adăugăm că moralistul Cioran, contemplând delirul eului de odinioară, se dezicea de acele afirmații "incredibile". Ele îi păreau "obsesiile unui străin", venind din preistorie, va recunoaște în Mon pays. Totuși, în pofida declarațiilor, se putea rupe Cioran de acel "trecut deocheat", uitându-și iubirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]