1,093 matches
-
Iorga, cu scopul (declarat) de a servi drept material didactic pentru școlile de fete. Scrisori de femei este, însă, datorită intuițiilor lui Iorga și experienței în materie acumulate prin cercetarea din 1910, mult mai mult decât o culegere de narațiuni moralizatoare și educative, prin care savantul spera să compenseze, bănuiesc, influența devastatoare (considera el) a moravurilor moderne. În fapt, avem de-a face cu o primă culegere de texte menite să aprofundeze istoria vieții private feminine și, de asemenea, să jaloneze
Iorga, feminist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4878_a_6203]
-
incultura, prostia, ideologia, scrisul, dezinteresul pentru carte, pentru biblioteci, cenzura ideologică/ cenzura economică de azi, propaganda veche și nouă, indolența parlamentarilor, înavuțirea ilicită a politicienilor, lașitatea, trădarea, colaboraționismul neasumat al scriitorilor, confundarea valorilor etc. Concluziile lui au în general caracter moralizator, impregnate de înțelepciunea acumulată din viața țăranilor lui, între care s-a născut și a copilărit. Majoritatea aserțiunilor lui Jean Băileșteanu sunt ale unui scriitor cu coloană vertebrală, sincer și onest, care nici măcar n-a fost membru de partid, prezentate
Un fel de jurnal by Toma Grigorie () [Corola-journal/Journalistic/4821_a_6146]
-
are sensul -, iar Roman a devenit un idezirabil silit să ia calea exilului, ironie amară a unei existențe ratate. Acest schimb de priviri ar trebuie să cântărească cât o tragedie, dar nu obține decât prețul unei melodrame, cu cutumiarul accent moralizator și clasica lacrimă înnodată în batistă. Cu toate acestea, chiar și schițate, personajele nu sunt lipsite de consistență. La Roman este forța brută care-și este suficientă, sentimentul că totul poate fi controlat, existențele altora precum și propriile sentimente. Aceste reziduuri
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
prendre garde à l’ouragan Qui fouettait mes vitres fermées, Moi, j’ai fait Emaux et Camées.” (v. Théophile Gautier-Emaux et Camées, ed.présentée, établie et annotée par Claudine Gauthot Mersch, NRF, Gallimard, 1981, p. 25.) Adversar al oricăror tendințe moralizatoare, politice sau sociale, ce dominau idealul romantic, Théophile Gautier impune, ca unic scop al creației, frumosul. Ultima poezie a acestui volum, sugestiv intitulată L’art, este un adevărat credo al poeziei parnasiene. Această poezie va fi inițial publicată în L
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
uns cu uleiuri - întru totul asemănător culturiștilor de azi - a fost eliminat din toate funcțiile publice. Împingând libertatea de expresie prea departe, a fost surprins masturbându-se în public... Rândurile de mai sus nu se vor fragmente dintr-un discurs puritan moralizator. Cred în versul lui Keats, „A thing of beauty is a joy forever” și-l cred pe Dostoievski atunci când, prin intermediar, citează afirmația prințului Mîșkin, potrivit căreia numai „frumusețea va mântui lumea”. N-am făcut decât să pun alături câteva
Nazism și culturism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5412_a_6737]
-
cînd se întoarce mereu la ea, iar slăbiciunea femeii dobîndește tărie prin faptul că se sprijină pe el." (p. 76) Frazele par desprinse dintr-un pomelnic cu îndemnuri aflat pe masa funcționarului de stare civilă. Ele sunt ireproșabile în intenția moralizatoare și calpe sub unghiul adevărurilor surprinse. Dar detaliul acesta, departe de a-l micșora pe danez, pune în lumină o trăsătură esențială a intimității oricărui gînditor speculativ: că, pentru a analiza o temă, ai nevoie de o fantezie care poate
Elegia conceptuală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6617_a_7942]
-
babei și fata moșneagului, publicată exact cu cinci decenii în urmă25), devenită acum "legendă dramatică în 5 acte"26), operă destinată teatrului popular înființat în cadrul Ligii Culturale patronate de Iorga. Citită azi, dincolo de aerul desuet, de tenta ușor pitorească și moralizatoare, se remarcă lejeritatea idiomului arhaico-etnicist în care este scrisă piesa, diferit de cel al lui Creangă, deși la fel de "cult", de prețios, de ceremonios. Ca Sadoveanu, Iorga își impune și aici o limbă a sa proprie, care se vrea autentică, fiind
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
Capote o stăpânește strălucitor) și nu seria de evenimente propriu-zise, private de neutralitate, de „primitivitate", grație privirii perspectivice a autorului ce privilegiază anumite elemente sau alege să pună punct relatării după bunul plac. Deși textele nu abundă în speculații, considerații moralizatoare, problematizări autoscopice sau explicații redundante care să diminueze efectele stilistice și să întrerupă povestirea, semnificațiile psihologice sau etice străbat discret textele. Ele sunt și o consecință a decupării esențializate și concentrate a secvențelor relevante de existență, apte să smulgă din
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]
-
evoc faptul că de la filosofia greacă și până la cea germană, Frumosul reprezenta Binele. Dar și Răul poate ilustra Binele și, uneori, Urâtul poate fi considerat Frumos, cum este cazul în pictură. Și atunci, de unde această impresie că romanele mele sunt moralizatoare, precum filmele americane cu happy-end în care hoții sunt prinși de vardiști? Poate această impresie rezultă dintr-o lectură rapidă a romanelor, dar și de la un transfer subtil și neprevăzut al acuzațiilor unor scriitori cu care am polemizat. Iată câteva
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
calificat drept „un masochist al scormonirii trecutului și un intransigent, gata să se răfuiască cu toți și cu toate". Dacă adăugăm cuvintele „prețios, justițiar, chestor moral" și „intransigent", poate ușor să rezulte că sunt moralist și că romanele mele sunt moralizatoare. N.M.: Sunteți un bun povestitor. Unele din romanele Dvs. au intrigă și chiar suspans polițist. Altele, tot mai des, preferă relatării comentariul. De ce ați simțit nevoia, în Un tigru de hârtie, o carte care putea fi sută la sută „documentară
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
pe aceea a fabulei. Filimon încearcă să creeze complicitate nu cu personajele sale, ci mai ales cu critica lor. Nu știu cât de potrivită va fi fost încercarea lui, într-o vreme a lecturilor de identificare. Acum, e limpede că atâta insistență moralizatoare strică. „Aceasta între noi adesea o vedem", constatarea lui Alexandrescu, poate acuza prea abrupt, și in corpore, o societate care-și caută făgașul. Cu timpul, inși de felul lui Rîmătorian - penitența fostei amante care l-a trădat e să-și
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6094_a_7419]
-
Marina Constantinescu Acum patru ani, la Sibiu, am văzut un spectacol care m-a impresionat profund prin simplitatea limbajului scenic, prin tipul de scriitură emoționant, nesofisticat, încărcat, totodată, de un strat moralizator, de ceva foarte, foarte uman. „Recviem" este spectacolul despre care fac acum aducere aminte. Scris și regizat de Hanoch Levin la Teatrul Cameri din Israel. Am vorbit o vreme, în tot felul de împrejurări, despre impactul pe care l-am
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
rezultatul nu este o cacofonie, ci sunetul teribil al eviscerării ca o mână care îți pipăie măruntaiele. O calitate în plus a lui Florin Șerban este că nu lasă să răzbată nicio notă patetică, nicio o lacrimă, niciun inoportun gest moralizator sau pedagogic. Ceea ce rămâne este tot atât de pur ca și durerea, tot atât de infinit ca și ea. Restul e tăcere și un peisaj vid în jurul acelor întrebări din chestionarul stas pe care-l prezintă fata în film, și care nu au sens
Când nu pot să fluier, fluier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6426_a_7751]
-
altundeva?), Thomas pune de-un ménage à trois cu „mamele” lesbiene ale fiicei sale, după care o seduce cu bună știință pe ea însăși. Și, cum faptele în sine n-ar fi fost de ajuns, prozatorul le însoțește cu comentarii moralizatoare plasate când în perspectiva eroului central cuprins de remușcare, când în cea a bunicii Antonia, bântuită de spaime apocaliptice: „Diavolul, numai el, zicea Antonia, când citea prin ziare, face azi copii în laboratoare! Și tot diavoli se vor naște din
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
ar trebui să se poarte cu posibilul client (...) Iubire interzisă este o producție externă, care spune o poveste tragică”, a spus Nicoleta Popa, reprezentatul postului Național TV la CNA. Unii dintre membri CNA au considerat că sub pretextul unui mesaj moralizator a fost promovată prostituția în rândul tinerelor.
Național TV, amendat pentru imagini explicite cu o virgină by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/57877_a_59202]
-
temelor, ci în maniera de scris a autorului, limba lui Creția avînd un sunet aparte, de delicatețe calofilă, care atrage mai mult decît ideile pe care le exprimă. În schimb, ideile sunt previzibile și cu totul cuminți, dată fiind matca moralizatoare a cărții: cînd scrii minieseuri pe teme etice, riscul de a sta sub un canon convenabil dictat de moda epocii e foarte mare, drept care volumul aduce cu o analectă în paginile căreia au fost adunate trăsăturile de rutină ale unor
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
conștiinței ce se desface de crustele formale, însă păstrează visul intens romantic al voluptăților (Întoarcerea fiului risipitor). Astfel se reface relația cu universul poeziei. Nu o dată bardul montează acest sentimentalism rusesc, această suferință eretică a paharului, care, în pofida opiniei publice moralizatoare, poartă într- însa o lumină cerească. În vîrtejul demoniei bahice se află un nucleu purificator. Un barman vorbește în felul următor: „Domnule, am fi onorați să plîngeți la noi, / am fi onorați să fumați! Și ca să plîngem împreună, / în cinstea
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
cu toate acestea, și o mică surpriză, dacă pot spune așa. Este vorba despre Canonul comisului Dinu Matraca, apărut tot în Convorbiri literare, în 1942: un text care, fără să aibă cine știe ce virtuți estetice, pare a contrazice profilul de scriitor „moralizator” cu care I. Al. Brătescu- Voinești a intrat în posteritate, în special după ce s-a constituit benevol în denunțător al „pornografilor”, în timpul celebrului proces din 1937. În această schiță „corozivă”, vecină cumva cu poveștile de același gen ale lui Creangă
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
Mediu românesc, o mărturisire la mănăstire a unui tânăr comis, care-i mărturisește confesorului că s-a făcut vinovat de un dublu incest și de sodomie, păcătuind trupește, pe rând, cu mama vitregă, cu sora vitregă și cu unchiul. Deloc moralizator, confesorul îi dă drept canon să își dezlege clopoțeii de la opinci (meniți să prevină insectele și șerpii, ca să nu îi calce în picioare) și să îi lege de un alt mădular... N-aș exagera importanța acestui text și în nici un
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
renunțare conștientă la tentațiile altor direcții artistice. Aceasta face cu atât mai curioasă publicistica proastă, haotică și lipsită de orizont, a prozatorului. Cele 46 de articole editate aici sunt un amalgam de mărturisiri literare interesante (despre Caragiale, Duiliu Zamfirescu), elanuri moralizatoare ridicole și platitudini solemne, cu pretenții de judecăți politice. Nici publicarea lor, însă, nu e inutilă: ea ne permite să înțelegem procesul de progresivă inadecvare a prozatorului la actualitatea interbelică, ce avea să-l ducă la regretabila convertire la extrema
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
autor de omilii și cuvinte de învățătură, de comentarii biblice și de istorioare moral-creștine, scriitorul religios a întreținut relații complexe cu cel laic. Din păcate, deși, în general, istoria literară a vorbit despre el ca despre un prozator „cu tendință” (moralizatoare, se-nțelege), ezitând din acest motiv să-l valideze ca mare scriitor, o reală cercetare a tematicii moral-creștine în proza sa laică lipsește, tocmai din cauza ocultării literaturii sale religioase și a vacuumului editorial de câteva decenii, de care vorbeam. Acest
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
la o dezbatere pe tema relațiilor ce se stabilesc în interiorul operei complexe a lui Ion Agârbiceanu. Și, implicit, la o relectură a acestui scriitor important al secolului trecut. Ediția de față confirmă, de la bun început, opinia călinesciană privitoare la conținutul „moralizator” al prozelor laice ale lui Agârbiceanu. Scriitorul nu pune pe primul plan tendința, ci expunerea problemelor morale, impunându-și o atitudine de obiectivare față de universul epic imaginat. Convingerea persistentă că prozatorul „moralizează” se datorează, probabil, profesiei sale. Or, recursul la
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
tablourile lui Cézanne, îți dai seama cât de radicală a fost transformarea propusă de cel din urmă. Un subiect tradițional este abordat cu o libertate care împinge granițele artei picturii în noi direcții. Ghidușii baroce, amănunte hiper-realiste, comentarii nostalgice sau moralizatoare nu au importanță pentru Cézanne. Chipurile imobile, personajele angajate în ritualul jocului între care nu există nici un fel de dialog sunt doar elemente menite să focalizeze atenția privitorului asupra pânzei în sine. Au aceeași valoare de reprezentare ca și o
Cézanne, Miró și pictura de gen neerlandeză by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5582_a_6907]
-
ca metodă de lucru, bazată pe schițe succesive, din ce în ce mai complexe. Pe de altă parte, ele constituie pentru Juan Miró o punte între aglomerarea de simboluri din „Carnavalul arlechinului”(1924-25) și „Constelațiile” din 1940. Pentru Miró, ca și pentru Cézanne, aspectul moralizator al picturii de gen neerlandeze era lipsit de orice importanță. Ceea ce a stârnit interesul unui artist asociat cu suprarealismul a fost multitudinea de personaje, gesturi și obiecte ce puteau fi extrase din context, aplatizate, distorsionate și rearanjate să comunice între
Cézanne, Miró și pictura de gen neerlandeză by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5582_a_6907]
-
nu e un dat inconștient, analog masticației și înghițirii la un om grăbit, care nu simte ce mănîncă”. Asta în ceea ce privește așa-zicînd partea tehnică a trudei noastre. În raport cu existența, scrisul înseamnă un mod de a i te opune. Indiferent de idilicele, moralizatoarele, exhortativele, violentele înfățișări pe care le poate adapta aparenta legătură între cele două planuri, a scrie înseamnă nu doar altceva decît a exista ca atare, ci și o provocare, o mănușă aruncată vieții. A scrie înseamnă a lupta. Cu ce
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]