189 matches
-
ajunseră până la Dunărea panonică". Grecii le spuneau dacilor geți, iar romanii daci. Regatul dacic a ajuns la cea mai mare întindere a sa în timpul regelui Burebista, având ca hotare: țărmul Mării Negre și Bugul - spre est, Cadrilaterul boem, Dunărea panonică și Morava - spre vest, Carpații Păduroși - spre nord, iar Muntele Haemus (lanțul Balcanilor) - spre sud. Capitala regatului era orașul Argedava. Conform informațiilor rămase de la Strabon, dacii locuiau în zona muntoasă (și indică râul Mureș) până în partea superioară a Dunării (denumită Danubius - de la
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
fost nimicirea totală a tauriscilor și boiilor: Rezultatul a fost o masivă migrație a celților spre vestul Europei, resturile tauriscilor s-au împrăștiat până la Noricum, iar ale boiilor până în Galia, iar hotarele Daciei s-au extins astfel până la confluența râului Morava cu Dunărea Mijlocie, iar stăpânirea lui Burebista ajungând să se învecineze cu cea a suebului Ariovistus. Campania lui Burebista din anul 55 î.Hr. împotriva cetăților de la Pontul Euxin "nu poate fi înțeleasă decât pe fondul vacuumului de putere cauzat de
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
și folclorul conduc spre varianta originii lor românești. Reprezentanții minorității vlahe susțin originea lor română"”, însă încă se face o diferență majoră între cele două grupuri etnice. Vlahii locuiesc în patru județe de lângă granița cu România și anume în Branicevo, Morava de Est, Bor și Zaiecar. Conform recensământului amintit mai sus vlahii constituie o minoritate reprezentativă în plasele Kucevo (28,3%), Boljevac (26,7%), Zagubica (22,4%), Bor (18,2%), Majdanpek (12,2%), Petrovac (10,9%), Golubac (9,9%), Negotin (7
Distribuția geografică a limbii române () [Corola-website/Science/296912_a_298241]
-
grafia latină, după cum se precizează în Statutul Provinciei Autonome Voivodina, "Dispozițiile de Bază", articolul 6: Astfel, în majoritatea segmentelor societății, poate fi utilizată limba română. O altă importantă comunitate românească din Șerbia este cea a românilor timoceni. Românii de pe văile Moravei și a Timocului însă nu se bucură de aceleași drepturi care au fost acordate românilor din Voivodina. După Primul Război Mondial, în urma Conferinței de pace de la Paris, Banatul istoric a fost împărțit între Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (RSCS) și
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
latinescul „Boiohaemum”, care înseamnă „țara boilor". Numele actual provine de la endonimul ceh "Čechy", cu scrierea arhaică "Cžechy", similară celei poloneze. De-a lungul istoriei a a fost divizată în mai multe țări, și anume Boemia propriu-zisă (Čechy) în vest, Moravia (Morava) în sud-est, și Silezia Cehă (Slezsko; cea mai mică parte, de sud-est, a Sileziei istorice, din care cea mai mare parte este astăzi în Polonia) în nord-est. Cunoscută oficial drept „Coroana Regatului Boemiei” după secolul al XIV-lea, s-au
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
bună calitate și care încearcă să continue vechea tradiție de producere a berii: Štiřín, Chýně, Oslavany, Kácov. Turismul crește încet și în jurul regiunii Moravia de Sud, unde se produce vin începând cu Evul Mediu; circa 94% din podgoriile Cehiei sunt morave. În afară de șliboviță, bere și vin, cehii produc alte două băuturi alcoolice exclusiv cehe, Fernet Stock și Becherovka. Printre felurile de mâncare cehe se numără carnea de porc cu colțunași de pâine și varză călită "Vepřová, knedlík, zelí", mușchi de vită
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
Adriaticii, care acoperă o suprafață de aproximativ 3320 km2, respectiv, 13% din teritoriu. Primește apă din Lacurile Prespa și Ohrid. Bazinul Mării Negre este cel mai mic din țară, având doar . Acesta acoperă versantul nordic al Muntelui . Aici izvorăște râul Binačka Morava, ale cărui ape se varsă în Morava, și mai departe, pe teritoriul Serbiei, în Dunăre, care se varsă în Marea Neagră. Macedonia are circa cincizeci de iazuri și trei lacuri naturale, Lacul Ohrid, Lacul Prespa și Lacul Dojran. În Macedonia există
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
3320 km2, respectiv, 13% din teritoriu. Primește apă din Lacurile Prespa și Ohrid. Bazinul Mării Negre este cel mai mic din țară, având doar . Acesta acoperă versantul nordic al Muntelui . Aici izvorăște râul Binačka Morava, ale cărui ape se varsă în Morava, și mai departe, pe teritoriul Serbiei, în Dunăre, care se varsă în Marea Neagră. Macedonia are circa cincizeci de iazuri și trei lacuri naturale, Lacul Ohrid, Lacul Prespa și Lacul Dojran. În Macedonia există nouă stațiuni balneare: Banište, Bania Bansko, Istibanja
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
375, herulii au devenit supuși ai Imperiului Hun, însoțind pe huni și (ostro)goți în devastarea și prădarea Europei. Numai după căderea hunilor în 454, au avut herulii posibilitatea de a crea unui mic regat în sudul Slovaciei, lângă râurile Morava și Theiss (Tisa). După aceasta, regatul a fost distrus de longobarzii ce au invadat Panonia, și moștenirea heruliană s-a risipit. Herulii rămași s-au alăturat longobarzilor și au năvalit cu ei în Italia, iar unii dintre ei au căutat
Heruli () [Corola-website/Science/319602_a_320931]
-
m. Din acest motiv, forțarea cursului Dunării sau Savei era foarte dificilă, iar în același timp, defensivă putea fi organizată foarte eficient pe o distanță de aproape 400 km. Râurile mai mici se intersectau în regiunea centrală a frontului: Velika Morava, Vardar și Strumă. Combinația unei multitudini de factori — terenul muntos, numărul redus de căi de comunicație, problemele de aprovizionare, criza de muniție — au făcut că operațiunile militare să se desfășoare în condiții foarte grele. În afară de regiunile litorale ale Mării Egee, era
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
al 9-lea urma să fie păstrat în rezervă. Comandamentul austriac se baza pe densă rețea de căi ferate din Banat pentru atacarea cu succes a Belgradului, după care plănuia înaintarea în adâncimea teritoriului Șerbiei pe văile râurilor Kolubara și Morava, cu obiectivul final al cuceririi regiunii întărite din centrul țării, Kragujevac. Problemă acestui plan era faptul că armata austro-ungară era obligată să forțeze cursurile unor râuri mari: Dunărea și Sava. O a doua versiune a planului, care prevedea un atac
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Rusia. Sârbii și-au plasat armatele astfel: Armata 1 trebuia să apere cursul Dunării, Armata a 2-a era concentrată în jurul capitalei, Armata a 3-a era plasată în regiunea Valjevo, iar ultima armata era amplasată pe cursul superior al Moravei, făcând joncțiunea cu forțele muntenegrene. Ca urmare a acestei împărțiri, din cele 12 divizii de infanterie și una de cavalerie, 8 formau un grup mobil, care acoperea linia de apărare naturală a râurilor Dunărea, Sava și Drava. Diviziile de rezervă
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
de cavalerie, 8 formau un grup mobil, care acoperea linia de apărare naturală a râurilor Dunărea, Sava și Drava. Diviziile de rezervă ale Armatei a 3-a asigurau apărarea împotriva atacului bulgarilor folosindu-se de obstacolele naturale ale cursurilor Timokului, Moravei și a lanțurilor muntoase dintre ele. Sârbii au prevăzut existența celor două versiuni ale planului austriac (al atacului din nord, pe Dunăre și Sava, și dinspre vest, pe râul Drina) și au concentrat în sectorul central al țării, la distanță
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
se retragă din cauza crizei de muniție. Pe 7 noiembrie, trupele sârbe au trecut în defensivă pe noi linii de apărare. Pe 14 noiembrie, austriecii au atacat Valjevo. În același timp, austriecii au încercat și să pătrundă în valea râului Velika Morava dar, după traversarea Dunării și a regiunii Semendria, șase batalioane ale atacatorilor au fost distruse complet. Trupele austriece intrate pe teritoriul Șerbiei s-au dedat la violente împotriva populației civile. După a doua ofensiva austro-ungară, trupele sârbești au fost nevoite
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
care presupunea abandonarea Belgradului în mâinile inamicilor, a fost în cele din urmă acceptat, iar trupele sârbe au început retragerea. Pe 30 noiembrie 1914, sârbii au abandonat Belgradul, iar, pe 2 decembrie, frontul se întindea între Dunăre, cursul superior al Moravei, de-a lungul dealurilor până pe panțele platoului Mine. Austriecii au atacat unitățile sârbe care se retrăgeau din Belgrad, considerate prea slabe pentru a mai continua rezistență. Potiorek a luat decizia să distrugă Armata a 2-a sârbă, neluând în considerație
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Imperiul Bizantin și regatul Moraviei în anul 976: o parte din Sârbii albi din Lusacia (ai căror descendenți actuali sunt sorabii din răsăritul Germaniei) au fost autorizați să se stabilească în bazinul râului Margos (afluent al Dunării de atunci denumit Morava), în locul românilor vlahi care trăiseră aici până atunci, dar care se opuseseră împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul: acesta le confiscase pământurile, izgonindu-i spre Moravia, unde au format "Vlahia morava". Nu există însă mențiuni sau dovezi arheologice la fața
Vlahia Moravă () [Corola-website/Science/319070_a_320399]
-
Dunăre, Nistru, Nipru, Bug. În mare, se întâlnește de-a-lungul litoralului rusesc, românesc, bulgăresc și turcesc. În trecut, migra pe Dunăre pentru reproducere până în Austria și Germania (până la Regensburg din Bavaria). De asemenea intra în afluenții Dunării: cursul inferior al râului Morava, râul Váh, râul Žitava, râul Drava, râul Sava, râul Tisa și afluenți ei: Zagyva, Criș și Mureș; mai rar urca pe râurile Velika Morava și Olt. În prezent, morunul urcă pe Dunăre până la Porțile de Fier (Km 863). Porțile de
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
și Germania (până la Regensburg din Bavaria). De asemenea intra în afluenții Dunării: cursul inferior al râului Morava, râul Váh, râul Žitava, râul Drava, râul Sava, râul Tisa și afluenți ei: Zagyva, Criș și Mureș; mai rar urca pe râurile Velika Morava și Olt. În prezent, morunul urcă pe Dunăre până la Porțile de Fier (Km 863). Porțile de Fier I și II au barat Dunărea și au redus arealul de reproducere al morunului în Dunăre ducând la scăderea dramatică a capturilor de
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
acestea, noul sistem de administrare de la 26 aprilie 1922, a împărțit Kosovo între cele trei domenii ale Regatului: Kosovo, Rascia și Zeta. În 1929, Regatul a fost transformat în Regatul Iugoslaviei.Teritoriul din Kosovo, a fost împărțit alături de Zeta Banovina, Morava de Banovina, si Vardar Banovina. În 1921, albanezii kosovari au cerut Ligii de la Prizren să unifice Kosovo cu Albania. Aceștia au presupus că 12.000 de albanezi au fost uciși, iar alți 22.000 au fost condamnați. A fost creată
Istoria provinciei Kosovo în secolul al XX-lea () [Corola-website/Science/315133_a_316462]
-
ajung în curând în Delta Dunarii, unde au învins trupe ruso-române. Prin urmare toate Dobrogea ajunge sub ocupație bulgară. Dar în fața lor, în nord, se afla o linie de apărare puternică. La începutul anului are loc o revoltă lângă râul Morava, provocată de informații militare sârbe împotriva guvernului bulgar, dar este suprimată repede. În Macedonia, nici o schimbare semnificativă nu are loc, deși bulgarii au pierdut orașul Bitola. Cu toate acestea, în nord au loc progrese cu România și Rusia. Se semnează
Bulgaria în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/320188_a_321517]
-
Epir și Tesalia în sud, Bosnia la vest, și controla întregul teritoriu al României de astăzi și Ungariei de est, la nord. Statul sârbesc a apărut la mijlocul secolului al IX-lea, ca răspuns la expansiunea bulgară la vest de râul Morava. Schimbând taberele, fie de partea bizantinilor, fie de partea bulgarilor, sârbii au rezistat mai multor invazii bulgărești până în 924, când a fost supusă complet sub generalul Marmais. Sub țarul Simeon I, numit și Simeon cel Mare, educat la Constantinopol, Bulgaria
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
de luptă abia de mai putea arunca în luptă o companie de nouă tancuri T-38. Acestea au participat la luptele din jurul Bucureștiului și de pe câmpurile petrolifere de lângă Ploiești, iar din martie 1945 la forțarea râurilor Hron, Nitra, Váh și Morava în Cehoslovacia și mai apoi în Austria. Până pe 22 aprilie 1945 regimentul încă mai avea în posesie cinci tancuri T-38 extrem de uzate care au fost rechiziționate de sovietici.
Panzer 38(t) () [Corola-website/Science/317438_a_318767]
-
Ordodoxă Română dar și de sârbi. Situația sageografică a făcut din colonia Sirmium o poziție cheie a limesului danubian: în fața teritoriului iazigilor încolțit între Pannonia și Dacia, Sirmium a protejat marele drum român care trecea prin văile Savei, Dunării și Moravei, la răspântia drumurilor dinspre Mursa și Naissus. "Sirmium" a devenit o bază importantă a armatei din Illiria, pe marele drum terestru dintre Occidentul și Orientul român. Importantă să s-a întărit prin prezența unui atelier monetar imperial, foarte activ în
Sremska Mitrovica () [Corola-website/Science/321921_a_323250]
-
a ordonat uciderea tuturor prizonierilor sârbi. Baiazid „Fulgerul” a declanșat o campanie rapidă de cucerire în Balcani. Raidurile din Serbia și sudul Albaniei i-a forțat pe cei mai mulți principi locali să accepte suzeranitatea otomană. Pentru asigurarea securității căii comerciale Vardar - Morava cât și pentru constituirea unor baze de atac pentru campaniile viitoare, Baiazid a colonizat un număr mare de iuruci pe valea râului Vardar din Macedonia. Prezența turcilor la granițele sudice ale Regatului Ungariei l-a făcut pe regele Sigismund de
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
în , în ), azi Bratislava. se învecina la nord-vest cu landul austriac Austria Inferioară, la nord și est cu Comitatul Nyitra (Nitra), la sud cu comitatele Komárom (Komárno) și Győr și la sud-vest cu Comitatul Moson. El era situat între râurile Morava (la vest), Dunărea (la sud) și Váh (la est). Partea sudică a Carpaților mici diviza comitatul în două părți. El acoperea o mare parte a insulei cunoscută astăzi ca Žitný ostrov între Dunărea și Dunărea Mică. Suprafața comitatului în 1910
Comitatul Pojon () [Corola-website/Science/324188_a_325517]