329 matches
-
naivă, cea în care religia tradiției este înlocuită cu religia științei. Nu mai crezi în zeii trecutului, în schimb crezi în legile științei, ceea ce înseamnă că tot crezi în ceva, iar această credință e sursa unei noi religii: scientismul, un morb ateist în al cărui ritual clericii sînt oameni de știință, iar mirenii sînt victimele lor credule. Cea de-a doua posibilitate de protest e știința voodoo, cea despre care vorbește cartea fizicianului Robert L. Park. Simplu spus, știința voodoo e
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
În realitate, nimeni nu va avea nimic de cîștigat, decît poate știința voodoo. Cartea lui Robert Park aduce cu un ghid de deșteptare a minții. Citind-o, îți dai seama că tu însuți, suferind de foarte multe din superstițiile acestui morb, te numărai fără să știi printre victimele lui naive.
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
cinematograf, pare la început o Nora ibseniană, superioară bărbatului ei, și o doamnă Bovary, cuibărită în lectura romanelor de dragoste, depresivă din cauza unei căsnicii anoste, fără probleme, dar și fără pasiune. Ea suferă și de o boală ciudată și rară, „morbul lui Lampers”, maladie pe care ar mai fi avut-o prințul aviator Pangratti, iubitul Katiei Feodorovna, o verișoară a țarului Nicolae al II-lea, refugiată în Vladia. De la această domnișoară Havisham a Vilei Katerina, mistuită de flăcări, copila Nora își
Dragoste în vremea holerei roșii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4963_a_6288]
-
Iată o premisă, în fond, a succesului și o garanție în fapt a directeții mesajului. Formula analitică a lui Crețu respectă necondiționat textul, indiferent de paternitate. Sau, mai simplu spus, respectă alteritatea și se respectă pe sine. Niciodată maculat de morbul doct al terminologiei teoretice, niciodată arogant sau ireverențios în flirtul complicat cu cartea pe care o ține în mâini, niciodată plictisitor în direcționarea ideatică, Bogdan Crețu își câștigă, printr-o atare interfață multicoloră, obiectivitatea. Nefiind un dat celest, aceasta din
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]
-
înnăscută. Așa s-a întâmplat, dacă stăm să urmărim, cu memorialistul tenebros Sașa Pană ori cu domolitul intervievat Geo Bogza. Avangarda, așa cum o știm astăzi, e în mai mare măsură produsul unor carismatici agenți infiltrați decât al exegeților cuprinși de morbul teritoriilor neexplorate. Inexistentă în afara unei mitologii a gesturilor extreme - mă gândesc la manifestele futuriste, la improvizațiile Dada, la închisorile scandalosului autor al Poemului invectivă, la sinuciderea incredibil ratată a lui Pană, la geamănul pulmonar al lui Claude Sernet ș.a.m.
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
și compromite plauzibilul propunerilor. Ce înseamnă Ziua mondială a rîsului, bombastic anunțată ca un model, într-o circulară, de către Oltea Șerban-Pârâu? Mai degrabă că riscăm să ne facem de rîsul lumii, cîtă vreme nu ațintim decît supralicitări cantitative. Acesta este morbul care întoarce în grotesc inițiative trîmbițate trufaș, - coordonatoarea de la România Cultural crede că a dat lovituri mărețe în timpanul veacului cînd ocupă 24 de ore din 24, non-stop, cu aberații exasperante, cărora le zice Maraton. Totul se îndeasă pînă la
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
o situație-limită a expresiei poetice, dezgolită de artificii, redusă la o vibrație dolorică. Printr-o reacție, am zice instinctivă, a spiritului, Întregul pierdut e căutat în începuturile mitice, în primordiile pe care le conține ființa aidoma unei fatalități. E un morb sublim care aruncă în derizoriu „înnoirile" compromise de facticitate: „oare nu este totul / inculcat de la început, adînc în noi, aidoma / necunoscutelor boli?/ izbucnind sub / o stea ori alta / în recluziune / de timp?" (și-ți mai aduci tu aminte). Anamneza platoniciană
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
eu vorbesc de ce observam aici, parcă plana tot timpul un nor în care cultura, inteligența, libertatea umană funcționau aproape perfect. Nu ca înainte de '44, dar aproape. Te simțeai protejat." (pp. 92-93). Nu e vorba așadar, la Tita Chiper, despre un morb al contradicției cu orice preț și despre poziționarea celui ce întreabă într-o continuă, metodologică ,adversitate" față de cel ce răspunde. Ea se comportă - cum bine remarcă Andrei Pleșu în deschiderea volumului - ca un experimentator, un om care ,încearcă" și se
Felii de viață (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10925_a_12250]
-
porțelanuri, M. Blecher urmează școala primară și liceul la Roman, de unde în 1928 pornește spre Paris cu gîndul de a urma Medicina. Modul brutal în care trebuie să renunțe la studii spre a se concentra exclusiv și definitiv asupra teribilului Morb al lui Pott (tuberculoza osoasă invalidantă cu termen aleatoriu de supraviețuire) este relatat cu același aer extraneu în romanul Inimi cicatrizate. Concepută sub forma unui "jurnal de sanatoriu" al tînărului Emanuel, cu narator la persoana a treia, cartea scapă clasificărilor
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]
-
instinctele și poftele crâncene guvernate de proprietatea privată, cu setea de închiaburire...sau cu patimile josnice, crude, care descompuneau familia Moromeților, unde relațiile erau dominate de ură și încrâncenare...; unele nuvele din volumul întâlnirea din pământuri erau adânc atacate de morbul naturalismului. Nuvela Ana Roșculeț, apărută în 1949, a fost puternic criticată pentru naturalismul ei, pentru imaginea deformată pe care odădea despre dezvoltarea conștiinței de clasă a unei muncitoare înapoiate. Tocmai prin prizma acestor creații anterioare apare limpede de ce noua nuvelă
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
nezdrențuit De cărările caleștii Ce-mi purta viața aiurea. Scapăt și mă-nvolbur totuși! De butucul copt securea Reazăm. Capete de lotuși Nu mai tai. Ci sorb păduri De mesteceni, pipăi scorburi, Ard pe ruguri, ca-n scripturi, Vicii proaspete, vechi morburi, Razele le altoiesc, Cu cosorul ascuțit, Pe trupu-ți dumnezeiesc; Cît de greu m-am limpezit Și de-adînc, momit de spini Mov, și calzi, și dodelini, Supt de-amiezi... ros de lumini...
Transcrierea sonetului lungit la infinit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16507_a_17832]
-
nimica toată; ca învățătură de minte, un cîștig epocal. Unii exegeți au încercat să-i disculpe pe fondatorii doctrinei, care ar fi fost, pasămite, denaturată de urmași. E o tentativă sortită eșecului. Nimic nu poate fi denaturat dacă nu conține morbul denaturării. în chiar clipa așternerii pe hîrtie a sintagmei "dictatura proletariatului", mitralierele, neinventate încă, s-au auzit deja răpăind. Marx și Engels n-au crezut că societatea fără clase se va instaura printr-o bătaie cu flori. S-a schițat
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
de venirea prințului Șerban Pangratty în Vladia. În mod curent se credea că vizitele sale se datorează dragostei pentru K. F. Ar fi fost un secret banal, de ordin sentimental, la îndemâna tuturor. S-ar părea însă că el suferă de morbul lui Lampers, care riscă să-i înțepenească degetele, ceea ce ar fi dezastruos pentru un aviator. El vine vara în Vladia pentru că atunci racii sunt cei mai gustoși, un remediu paradoxal pentru boala prințului. Această ipoteză, lansată malițios de către inginerul Bașaliga
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
cu cețuri grele, Pe geamuri dalbe s-au tras lungi perdele, Piticii n-au mai fost de elfi vicleni momiți Să fugă halandala printre ciupercuțe Iscate de sub frunze vechi sau chiar din scorburi, Balaurii învinși de fel de fel de morburi Nu mai făceau cu capetele tandre huțe Spre-a legăna cîte-o elevă rătăcita, Cu rochia îmbujorata și cam scurtă, Ce scarpină cu degetul brotaci pe burtă Să zică Oak! și-apoi prăjea ghinde pe plita Să aibă de mîncare toți
Pluteam în basmul nostru fericiți (II) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7175_a_8500]
-
forfotirea culturală a lunii precedente în 25 000 de semne, detectând - sau nu - câte un numitor comun." (pag. 6) Aici și numai aici, în paginile de ținută ale revistei și în volumele care le comprimă, ulterior, între coperte, trebuie căutat morbul intratabil al istoricului literar. Am putea spune chiar, cu o metaforă, că, neavând întotdeauna șansa de a da peste file îngălbenite, Mihăilescu folosește, el însuși, doze homeopatice de șofran pentru a le putea privi astfel. De asta ne convinge, cel
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
verbal, beția de imagini, disprețul pentru formă, falsa profunzime, teribilismul, maeștrii la modă, "moda la maeștri". După cum se vede și din simpla înșiruire, nu e vorba de o respingere a poeziei vremii, ci de o încercare de a-i semnala morbul care a condus-o la manierizare și imitații fără valoare. Investigarea simptomatologiei nu ocolește "maeștrii" și nici capodoperele (un volum mult prețuit, de altfel, pentru discursul conceptualizant și metafizic, 11 elegii, este "judecat" și prin limitele sale, din care una
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
din acest gen instituit ad-hoc mi s-a părut Necazuri de fiecare zi/Trouble Every Day de Claire Denis - istoria obscură a unei vampire interpretată cu virtuozitate de către Beatrice Dalle, secondată cu patos de Vincent Gallo, atins de asemenea de morbul canibalismului. Stupid evoluează și cazul unui profesor care are un accident și-și pierde apetitul pentru viață, spre disperarea amantei și soției, cineasta Marie Vermillard țesînd o întreagă teorie despre similitudinile cu insectele ce ating faza integralității - Imago, de unde și
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
în joc și noțiuni științifice consacrate, din sfera eredității, așa cum ar fi cromozomii, genele etc.? Ei bine, prin ^48-^49, ereditatea reprezenta un teren minat, interzis, o Sahara imperialista care slujea - amintiți-vă! - "luptei de clasă", urmărind să inoculeze lumii morbul superiorității cărturărești, ideea existenței unei elite a fiecărui popor în parte. Profesorul nostru de la catedră din amfiteatrul studențesc susținea, pur și simplu, că nu există ereditate, omitîndu-l cu desăvîrșire pe T.H. Morgan (Premiul Nobel), substituit prin modestul hibridizator I.V. Miciurin
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
care când îl bei bolești de dor./ O stâncă dură repetând ecoul/ cântărilor de fată blondă; noul/ făcut din lacrimi, clarul curcubeu./ Suspin de sfinx pe lira unui zeu." Nu există pînză să nu se destrame, nici fericire pe care morbul să nu o roadă: Vapor a sărbătoare pavoazat/ cu șobolani de ciumă invadat;/ Un parfumat salon de baiaderă/ în care stă la pândă o panteră..." (Imagini pentru o iubire fericită, VI). Luciditate? Neîncredere în promisiunile lumii? Fapt e că, trecuți
Pînza Penelopei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7608_a_8933]
-
are nevoie de prezentare. Cartea, însă, da, mai ales că se află acum în fața unei noi generații de cititori, iar miza ei teoretică nu este nici pe departe una minoră. Tratînd - cum ne spune chiar titlul - despre literatura atinsă de morbul "melancoliei descendenței", autoarea dezamorsează prejudecata naivă conform căreia artistul/scriitorul creează spontan, ex nihilo, o operă fără ascendență și fără "urmași". De fapt, nu există cu adevărat originalitate absolută, ci doar reluări cu deplasări de accente, combinații și permutări de
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
viață,/ dă din coate dirijînd coruri de muște./ Apoi scuipă și el plictisit, amețit/ de vara oltenească,/ pe asfaltul încins,/ pe versurile mele” (Craiova. 40 de grade la umbră). Pînă și-n această sferă, șansa absolutului e, în consecință, ratată. Morbul persiflării îneacă disputa celor doi protagoniști ai universului, prelingîndu-se în zona actului scriptic: „Dumnezeu, șăgalnic, în zi de vacanță,/ se joacă leapșa cu Satan./ Dă bobîrnace ciornei unui poet:/ ascultătoare, slugarnică, hîrtia mototolită/ se rostogolește bezmetic/ pe străzi secetoase” ( În
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
scrisă la sfârșitul unui mileniu și începutul altuia, după prăbușirea unui regim politic care a durat peste patru decenii (părând instalat pe vecie) și nașterea, în chinuri, a unei noi societăți; o poezie placată pe o realitate bolnavă, în care morbul totalitarismului și nervurile tranziției sălbatice se caută și se încrucișează maladiv. Iar simptomatologia clasică a milenarismului, febrele, așteptările înfrigurate ale unei iminente Apocalipse iau culoarea, temperamentul artistic și linia stilistică a fiecărui poet în parte. Mă refer la poeții adevărați
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
difuzării filmelor hollywoodiene. Tot acestea, într-un alt articol, se fac vinovate, prin viteza pe care o insuflă narațiunii, de faptul, paradoxal, că omul zilelor noastre uită să trăiască. Fără îndoială, scenariile trasate de Vișniec par nu o dată atinse de morbul conspi-raționismului. Numai că, fără excepție, sfârșitul acestor scenarii nu are nicidecum tonuri sumbre, ci colorat carnavalești. Condensat, fiecare articol poartă cu sine datele unei întinse utopii. Uneori concretizate, ca în exemplul care urmează, alteori nu. După recenta reeditare a primului
O viață de om by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6147_a_7472]
-
asta nu pentru că nu vă seamăn, ci pentru că eu numai așa mă pot ruga." (p.5) Ceea ce are specific Ioan Es. Pop este preocuparea pentru marginal. Întregul volum de versuri valorifică bestiarul ființelor "livide" și "colaterale". Oamenii stenici, infectați de morbul succesului nu-l interesează pe autor, în schimb, exemplarele decadente, cu fața schimonosită și chinuite îl fascinează. (Tocmai de aceea portretele șarjate ale unor ființe mult mai luminoase nu-i reușesc poetului, de exemplu gioni.) Aceste figuri îi inspiră, în
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
adînc prejudecata că timpii morți sunt blestemul scenei, că artiștii sunt în stare să facă orice, să se zvîrcolească, să se cațere pe funii, să se bălăcească în vopseluri - orice, dar pentru nimic în lume să nu stea locului. Un morb hiperactiv le-a intrat în oase desfigurînd încărcătura aerului. De la vînzoleala trupurilor se trece prin molipsire la paroxismul gurii, actorii dezlegînd cuvintele de o pronunție normală și țipîndule din convingerea că, dacă urlă, sunt mai expresivi. E o poftă de
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]