KorAP: Find »[drukola/base=morfem & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...30 >

749 matches

Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644

fonetică. Aceste unități lingvistice aparțin sistemului gramatical al limbii. Prin rolul lor în procesul de înscriere a unităților lexicale (clase lexico-gramaticale) în structura gramaticală a textului lingvistic, ele reprezintă două subclase: • Articolul; „cuvintele” asigură dezvoltarea unor sensuri categoriale, asimilându-se morfemelor sau apropiindu-se de statutul lor funcțional; • Elemente de relație; prin conținutul lor semantic, de natură gramaticală, concretizat în sensuri relaționale, mai mult sau mai puțin specifice și stabile, aceste cuvinte participă la planul semantic global înscris (și cu originea

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
de termeni înscriși într-o relație de opoziție specifică, în funcție de raportul care le-a generat, categoriile gramaticale se actualizează în planul vorbirii, în structura textului, printr-unul din termenii corelativi, iar acest termen dezvoltă sensul gramatical categorial. În organizarea textului, morfemul, unitate lingvistică biplană, este concomitent purtător al sensului gramatical categorial, prin opoziția în care intră în plan semantic, și marcă a acestui sens gramatical, prin opoziția pe care o manifestă în planul expresiei. Categoria gramaticală a numărului, de exemplu, este

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
marcă a acestui sens gramatical, prin opoziția pe care o manifestă în planul expresiei. Categoria gramaticală a numărului, de exemplu, este organizată în doi termeni corelativi: singular și plural. În enunțul „El își face casă.”, substantivul casă este la singular; morfemul ă marchează sensul gramatical ‘singular’ pe care îl conține în opoziție cu morfemul e („El își face case.”), purtător și marcă a sensului ‘plural’. Categoriile gramaticale determină variațiile flectivului din structura binară (rădăcină+flectiv) a cuvântului, orientând flexiunea specifică a

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
expresiei. Categoria gramaticală a numărului, de exemplu, este organizată în doi termeni corelativi: singular și plural. În enunțul „El își face casă.”, substantivul casă este la singular; morfemul ă marchează sensul gramatical ‘singular’ pe care îl conține în opoziție cu morfemul e („El își face case.”), purtător și marcă a sensului ‘plural’. Categoriile gramaticale determină variațiile flectivului din structura binară (rădăcină+flectiv) a cuvântului, orientând flexiunea specifică a claselor lexico-gramaticale ale vocabularului. Flexiunea nominală, proprie substantivului și adjectivului, se realizează prin

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Mijloace de exprimare a sensurilor gramaticaletc "Mijloace de exprimare a sensurilor gramaticale" Sensurile lexico-gramaticale (uneori) și sensurile gramaticale (cu consecvență) se realizează și se manifestă în planul expresiei (de regulă, la nivelul variabilei din structura bipolară a claselor lexico-gramaticale) prin morfeme gramaticale, constituind un sistem la nivelul limbii și actualizându-se, în mod frecvent, ca alomorfe (cel mai adesea variante fonetice contextuale) în structura textului. În legătură cu cele două modalități de desfășurare a flexiunii românești, sintetică și analitică, morfemele sunt morfeme conjuncte

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
claselor lexico-gramaticale) prin morfeme gramaticale, constituind un sistem la nivelul limbii și actualizându-se, în mod frecvent, ca alomorfe (cel mai adesea variante fonetice contextuale) în structura textului. În legătură cu cele două modalități de desfășurare a flexiunii românești, sintetică și analitică, morfemele sunt morfeme conjuncte, morfeme interne și morfeme libere. În funcție de realizarea lor fonetică în raport cu morfemul rădăcină, morfemele gramaticale sunt morfeme continue sau morfeme discontinue. Morfeme conjunctetc "Morfeme conjuncte" Morfemele conjuncte sunt morfeme specifice flexiunii sintetice; ele fac corp fonetic comun cu

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
prin morfeme gramaticale, constituind un sistem la nivelul limbii și actualizându-se, în mod frecvent, ca alomorfe (cel mai adesea variante fonetice contextuale) în structura textului. În legătură cu cele două modalități de desfășurare a flexiunii românești, sintetică și analitică, morfemele sunt morfeme conjuncte, morfeme interne și morfeme libere. În funcție de realizarea lor fonetică în raport cu morfemul rădăcină, morfemele gramaticale sunt morfeme continue sau morfeme discontinue. Morfeme conjunctetc "Morfeme conjuncte" Morfemele conjuncte sunt morfeme specifice flexiunii sintetice; ele fac corp fonetic comun cu morfemul lexical

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
gramaticale, constituind un sistem la nivelul limbii și actualizându-se, în mod frecvent, ca alomorfe (cel mai adesea variante fonetice contextuale) în structura textului. În legătură cu cele două modalități de desfășurare a flexiunii românești, sintetică și analitică, morfemele sunt morfeme conjuncte, morfeme interne și morfeme libere. În funcție de realizarea lor fonetică în raport cu morfemul rădăcină, morfemele gramaticale sunt morfeme continue sau morfeme discontinue. Morfeme conjunctetc "Morfeme conjuncte" Morfemele conjuncte sunt morfeme specifice flexiunii sintetice; ele fac corp fonetic comun cu morfemul lexical (rădăcina). În funcție de

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
sistem la nivelul limbii și actualizându-se, în mod frecvent, ca alomorfe (cel mai adesea variante fonetice contextuale) în structura textului. În legătură cu cele două modalități de desfășurare a flexiunii românești, sintetică și analitică, morfemele sunt morfeme conjuncte, morfeme interne și morfeme libere. În funcție de realizarea lor fonetică în raport cu morfemul rădăcină, morfemele gramaticale sunt morfeme continue sau morfeme discontinue. Morfeme conjunctetc "Morfeme conjuncte" Morfemele conjuncte sunt morfeme specifice flexiunii sintetice; ele fac corp fonetic comun cu morfemul lexical (rădăcina). În funcție de poziția față de rădăcină

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
în mod frecvent, ca alomorfe (cel mai adesea variante fonetice contextuale) în structura textului. În legătură cu cele două modalități de desfășurare a flexiunii românești, sintetică și analitică, morfemele sunt morfeme conjuncte, morfeme interne și morfeme libere. În funcție de realizarea lor fonetică în raport cu morfemul rădăcină, morfemele gramaticale sunt morfeme continue sau morfeme discontinue. Morfeme conjunctetc "Morfeme conjuncte" Morfemele conjuncte sunt morfeme specifice flexiunii sintetice; ele fac corp fonetic comun cu morfemul lexical (rădăcina). În funcție de poziția față de rădăcină (sau tema lexicală), între morfemele conjuncte se

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
frecvent, ca alomorfe (cel mai adesea variante fonetice contextuale) în structura textului. În legătură cu cele două modalități de desfășurare a flexiunii românești, sintetică și analitică, morfemele sunt morfeme conjuncte, morfeme interne și morfeme libere. În funcție de realizarea lor fonetică în raport cu morfemul rădăcină, morfemele gramaticale sunt morfeme continue sau morfeme discontinue. Morfeme conjunctetc "Morfeme conjuncte" Morfemele conjuncte sunt morfeme specifice flexiunii sintetice; ele fac corp fonetic comun cu morfemul lexical (rădăcina). În funcție de poziția față de rădăcină (sau tema lexicală), între morfemele conjuncte se cuprind: • sufixele

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
cel mai adesea variante fonetice contextuale) în structura textului. În legătură cu cele două modalități de desfășurare a flexiunii românești, sintetică și analitică, morfemele sunt morfeme conjuncte, morfeme interne și morfeme libere. În funcție de realizarea lor fonetică în raport cu morfemul rădăcină, morfemele gramaticale sunt morfeme continue sau morfeme discontinue. Morfeme conjunctetc "Morfeme conjuncte" Morfemele conjuncte sunt morfeme specifice flexiunii sintetice; ele fac corp fonetic comun cu morfemul lexical (rădăcina). În funcție de poziția față de rădăcină (sau tema lexicală), între morfemele conjuncte se cuprind: • sufixele; morfeme care urmează

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
variante fonetice contextuale) în structura textului. În legătură cu cele două modalități de desfășurare a flexiunii românești, sintetică și analitică, morfemele sunt morfeme conjuncte, morfeme interne și morfeme libere. În funcție de realizarea lor fonetică în raport cu morfemul rădăcină, morfemele gramaticale sunt morfeme continue sau morfeme discontinue. Morfeme conjunctetc "Morfeme conjuncte" Morfemele conjuncte sunt morfeme specifice flexiunii sintetice; ele fac corp fonetic comun cu morfemul lexical (rădăcina). În funcție de poziția față de rădăcină (sau tema lexicală), între morfemele conjuncte se cuprind: • sufixele; morfeme care urmează rădăcinii sau temei

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
contextuale) în structura textului. În legătură cu cele două modalități de desfășurare a flexiunii românești, sintetică și analitică, morfemele sunt morfeme conjuncte, morfeme interne și morfeme libere. În funcție de realizarea lor fonetică în raport cu morfemul rădăcină, morfemele gramaticale sunt morfeme continue sau morfeme discontinue. Morfeme conjunctetc "Morfeme conjuncte" Morfemele conjuncte sunt morfeme specifice flexiunii sintetice; ele fac corp fonetic comun cu morfemul lexical (rădăcina). În funcție de poziția față de rădăcină (sau tema lexicală), între morfemele conjuncte se cuprind: • sufixele; morfeme care urmează rădăcinii sau temei lexicale; caracterizează

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
structura textului. În legătură cu cele două modalități de desfășurare a flexiunii românești, sintetică și analitică, morfemele sunt morfeme conjuncte, morfeme interne și morfeme libere. În funcție de realizarea lor fonetică în raport cu morfemul rădăcină, morfemele gramaticale sunt morfeme continue sau morfeme discontinue. Morfeme conjunctetc "Morfeme conjuncte" Morfemele conjuncte sunt morfeme specifice flexiunii sintetice; ele fac corp fonetic comun cu morfemul lexical (rădăcina). În funcție de poziția față de rădăcină (sau tema lexicală), între morfemele conjuncte se cuprind: • sufixele; morfeme care urmează rădăcinii sau temei lexicale; caracterizează mai ales

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
În legătură cu cele două modalități de desfășurare a flexiunii românești, sintetică și analitică, morfemele sunt morfeme conjuncte, morfeme interne și morfeme libere. În funcție de realizarea lor fonetică în raport cu morfemul rădăcină, morfemele gramaticale sunt morfeme continue sau morfeme discontinue. Morfeme conjunctetc "Morfeme conjuncte" Morfemele conjuncte sunt morfeme specifice flexiunii sintetice; ele fac corp fonetic comun cu morfemul lexical (rădăcina). În funcție de poziția față de rădăcină (sau tema lexicală), între morfemele conjuncte se cuprind: • sufixele; morfeme care urmează rădăcinii sau temei lexicale; caracterizează mai ales flexiunea verbală

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
modalități de desfășurare a flexiunii românești, sintetică și analitică, morfemele sunt morfeme conjuncte, morfeme interne și morfeme libere. În funcție de realizarea lor fonetică în raport cu morfemul rădăcină, morfemele gramaticale sunt morfeme continue sau morfeme discontinue. Morfeme conjunctetc "Morfeme conjuncte" Morfemele conjuncte sunt morfeme specifice flexiunii sintetice; ele fac corp fonetic comun cu morfemul lexical (rădăcina). În funcție de poziția față de rădăcină (sau tema lexicală), între morfemele conjuncte se cuprind: • sufixele; morfeme care urmează rădăcinii sau temei lexicale; caracterizează mai ales flexiunea verbală, unde exprimă timpul

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
sunt morfeme conjuncte, morfeme interne și morfeme libere. În funcție de realizarea lor fonetică în raport cu morfemul rădăcină, morfemele gramaticale sunt morfeme continue sau morfeme discontinue. Morfeme conjunctetc "Morfeme conjuncte" Morfemele conjuncte sunt morfeme specifice flexiunii sintetice; ele fac corp fonetic comun cu morfemul lexical (rădăcina). În funcție de poziția față de rădăcină (sau tema lexicală), între morfemele conjuncte se cuprind: • sufixele; morfeme care urmează rădăcinii sau temei lexicale; caracterizează mai ales flexiunea verbală, unde exprimă timpul și modul (în forma cânta-se-m, sufixul -se este

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
fonetică în raport cu morfemul rădăcină, morfemele gramaticale sunt morfeme continue sau morfeme discontinue. Morfeme conjunctetc "Morfeme conjuncte" Morfemele conjuncte sunt morfeme specifice flexiunii sintetice; ele fac corp fonetic comun cu morfemul lexical (rădăcina). În funcție de poziția față de rădăcină (sau tema lexicală), între morfemele conjuncte se cuprind: • sufixele; morfeme care urmează rădăcinii sau temei lexicale; caracterizează mai ales flexiunea verbală, unde exprimă timpul și modul (în forma cânta-se-m, sufixul -se este morfem de m.m.c.p., -ea, din vorb-ea-m, morfem de imperfect

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
gramaticale sunt morfeme continue sau morfeme discontinue. Morfeme conjunctetc "Morfeme conjuncte" Morfemele conjuncte sunt morfeme specifice flexiunii sintetice; ele fac corp fonetic comun cu morfemul lexical (rădăcina). În funcție de poziția față de rădăcină (sau tema lexicală), între morfemele conjuncte se cuprind: • sufixele; morfeme care urmează rădăcinii sau temei lexicale; caracterizează mai ales flexiunea verbală, unde exprimă timpul și modul (în forma cânta-se-m, sufixul -se este morfem de m.m.c.p., -ea, din vorb-ea-m, morfem de imperfect, -înd, din cânt-înd, morfem de

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
lexical (rădăcina). În funcție de poziția față de rădăcină (sau tema lexicală), între morfemele conjuncte se cuprind: • sufixele; morfeme care urmează rădăcinii sau temei lexicale; caracterizează mai ales flexiunea verbală, unde exprimă timpul și modul (în forma cânta-se-m, sufixul -se este morfem de m.m.c.p., -ea, din vorb-ea-m, morfem de imperfect, -înd, din cânt-înd, morfem de gerunziu), dar intervin uneori și în flexiunea nominală: -isim, în exprimarea superlativului, la adjective: o pasăre rarisimă; • prefixele: morfeme care preced rădăcina sau tema lexicală

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
lexicală), între morfemele conjuncte se cuprind: • sufixele; morfeme care urmează rădăcinii sau temei lexicale; caracterizează mai ales flexiunea verbală, unde exprimă timpul și modul (în forma cânta-se-m, sufixul -se este morfem de m.m.c.p., -ea, din vorb-ea-m, morfem de imperfect, -înd, din cânt-înd, morfem de gerunziu), dar intervin uneori și în flexiunea nominală: -isim, în exprimarea superlativului, la adjective: o pasăre rarisimă; • prefixele: morfeme care preced rădăcina sau tema lexicală. În limba română clasa prefixelor cu sens gramatical

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
sufixele; morfeme care urmează rădăcinii sau temei lexicale; caracterizează mai ales flexiunea verbală, unde exprimă timpul și modul (în forma cânta-se-m, sufixul -se este morfem de m.m.c.p., -ea, din vorb-ea-m, morfem de imperfect, -înd, din cânt-înd, morfem de gerunziu), dar intervin uneori și în flexiunea nominală: -isim, în exprimarea superlativului, la adjective: o pasăre rarisimă; • prefixele: morfeme care preced rădăcina sau tema lexicală. În limba română clasa prefixelor cu sens gramatical este puțin numeroasă; se întâlnesc în

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
cânta-se-m, sufixul -se este morfem de m.m.c.p., -ea, din vorb-ea-m, morfem de imperfect, -înd, din cânt-înd, morfem de gerunziu), dar intervin uneori și în flexiunea nominală: -isim, în exprimarea superlativului, la adjective: o pasăre rarisimă; • prefixele: morfeme care preced rădăcina sau tema lexicală. În limba română clasa prefixelor cu sens gramatical este puțin numeroasă; se întâlnesc în flexiunea adjectivului, în exprimarea categoriei gramaticale a intensității; prefixele arhi-, stră-, supraetc. exprimă superlativul: străveche, supraaglomerat, arhicunoscut. În flexiunea verbală

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
întâlnesc în flexiunea adjectivului, în exprimarea categoriei gramaticale a intensității; prefixele arhi-, stră-, supraetc. exprimă superlativul: străveche, supraaglomerat, arhicunoscut. În flexiunea verbală prefixul aexprimă un sens aspectual, dar caracterizează numai două verbe: a adormi și a amuți. Observații: Întrebuințarea ca morfeme gramaticale a prefixelor este accidentală; ele nu ating, nici generalitatea sufixelor (se, de exemplu este morfem de m.m.c.p. pentru toate verbele), nici caracterul lor sistematic. • dezinențele: morfeme care urmează altor sufixe din structura cuvântului sau direct rădăcinii; exprimă

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]