2,283 matches
-
a spălat fiecare purceluș în parte cu o cârpă umezită cu apă caldă, îmi stăruie mirosul mâncării de la prânz, al salatei de ton. Poate că, de fapt, adulmec miros de pizdă, mai știi? Asta o fi! Ah, îmi vine să mormăi de plăcere. Am patru ani și, cu toate astea, simt în sânge - ăhă, iar ajungem la sânge - ce încărcată de patimă e clipa asta, ce densă în posibilități. Persoana aia grăsană, cu părul lung, care cică-i soră-mea, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cere - aș putea să am măcar atâta respect cât să mă-mbrac peste zi cu niște haine ca lumea, să nu mă fac de baftă pe mine și să nu-mi fac de baftă familia și religia. Îmi pare rău - mormăi eu oferindu-i (ca de obicei) spre vizionare doar spinarea în timp ce-i vorbesc -, dar nu e obligatoriu ca religia ta să fie și a mea. — Ce-ai zis? Ia uită-te la mine, musiu. Vreau s-aud din gura ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai e absolut necunoscută unui segment mai luminat al publicului, în ciuda faptului că se prea poate să fie în drum spre apartamentul amantei lui oficiale, ca să ia cina, i s-a dus buhul că, în două-trei asemenea împrejurări, ar fi mormăit: — Uite ce, n-ai vrea să mergem la mine acasă? Bineînțeles că ea îi va răspunde „Nu“. Bineînțeles că ea va începe să țipe: „Cară-te de-aici, băi ăsta!“ sau îi va răspunde înțepată: „Mersi, dar am și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
otreapa împuțită, scârnăvia dracu’! Cine mă-ta te crezi, mă-ntreb, să te dai așa rotund cu noi - un bășinos de vânzător de automobile Kaiser-Fraser. Pe unde-oi mai fi acum, băi, cutră pusă pe intimidări? Nu, fără anvelope dungate, mormăie taică-meu umilit, iar eu pur și simplu ridic din umeri, stânjenit de neputința lui de a ne oferi, mie și familiei, lucrurile frumoase ale vieții. În fine, în fine - o întinde la lucru în Kaiser-ul fără aparat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pus tarhonul? Poftim, mamă, iată-ți micul gentleman sărutându-se pe buze cu cineva pe nume Sheldon! Din cauza sosului cu mirodenii! Știi ce-am citit în Cosmopolitan? îl întreabă maică-mea pe taică-meu. Că există femei homosexuale. — Ei, hai, mormăie Tata Ursu’, ce mai sunt și porcăriile astea - mizeriile astea?... — Jack, termină, te rog, că doar nu inventez. Am citit în Cosmo! O să-ți arăt articolul! — Ei, hai, le bagă și ei ca să vândă revista... Măicuță! Tăicuțule! Există lucruri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
crezut cel mai tare din parcare, și am de gând să ți-o recit. Ea era cuibărită în poala mea, cu ochii încă închiși, cu mădularul meu înmuiat lipit de obraz, ca un puișor ieșit din găoace. — Ei, hai, a mormăit ea, nu acum, știi că nu le am pe-astea cu poeziile. — Pe-asta ai s-o înțelegi. E despre cordeală. Despre o lebădă care fute o fată frumoasă. Și-a ridicat privirea fluturându-și genele false. — O-la-la. — Dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
le auzi hăt până pe veranda casei noastre, care-i cu o stradă mai încolo. Îmi închipui că au niște coarde vocale groase ca frânghia de rufe! Niște plămâni cât dirijabilele! Nu trebuie să le spună nimeni niciodată să nu mai mormăie și să vorbească mai tare! Și ce poante scandaloase aruncă din ei! Trăncăneala de pe terenul de joc nu e, pur și simplu, trăncăneală, ci chibițare și (pentru băiețelul ăsta, care tocmai începe să desprindă arta bășcăliei) sursă de ilaritate, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai multă plăcere să găsească nava golită de străini. Așa i-ar fi plăcut să fie Întotdeauna: câțiva latino-americani pe care să-i dăscălească În propria lor limbă și o stewardesă cu care să bea un pahar de bere tare. Mormăi ceva În franceză În direcția marinarilor și aceștia Îi zâmbiră, cântând un cântec indecent despre un cocu, care-i făcu sufletul sedentar, de familist, să se veștejească puțin de invidie. — N-a fost o traversare grozavă, Îi spuse el În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
către partea din spate a casei și am intrat În „camera de dimineață“ a lui Lauren. —Ei, „camera de dimineață“ Îi spune Milton. Eu o numesc Camera Albă. Că doar nu sunt Maria Antoaneta... Încă. Milton este atât de extravagant, mormăi ea. Dar eu tot Îl ador. De exemplu, pardoseala aceasta pe care m-a făcut să o pun, zise ea arătând spre podeaua din lemn lustruit de pe coridor. Parchet de Versailles veritabil. Vă dați seama? Jaf la drumul mare. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
după ce mi-a făcut copilul ăla? M-am așezat pe canapea lângă ea lăsându-mi geanta pe podea. —Marci, chiar Îmi fac griji pentru tine. Pot să stau de vorbă cu tine? i-am zis cu blândețe. Dădu din cap, mormăind: — Da. — Poate că ar trebui să te gândești la cum să-ți salvezi căsnicia, i-am spus, nu la... invitații la petreceri. Petrecerile sunt importante când ești... Marci dădu băutura pe gât cu o repeziciune alarmantă și apoi articulă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
inimă. Toată afacerea s-a Încheiat În cinci minute, iar Lauren nu se alesese din ea nici măcar cu o stridie crudă, darămite cu o Cuplare. Sper că lui Sanford i-au plăcut butonii, după toată povestea asta de dragoste neîmplinită, mormăi Thack, cu gura plină de ace de gămălie, În timp ce prindea cu mare grijă o bucată de tafta lila de un manechin de croitorie. —Și Încă o chestie groaznică. Trec prin toate astea, mă dau peste cap să rezolv treaba, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe umăr, ținîndu-l agățat cu degetul arătător, vînturînd cu mîna cealaltă mapa în care-și poartă caietele de curs și cele două-trei cărți de specialitate împrumutate pentru după-amiază de la bibliotecă. Salve! strigă studentului de serviciu la intrarea în cămin. Salut! mormăie acesta absent, cufundat în lectură. Dorine! lovește cu degetul în geam cînd își dă seama cine l-a salutat ai o telegramă... scoate el mîna pe ochiul de fereastră deschis și-i arată către masa cu scrisori. Dorin rămîne cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în rîs amîndoi, odată. Unde naiba poți cunoaște în orașul ăsta o femeie mai de Doamne-ajută?! se miră Vlad. Aici, pe aleile combinatului gîndește cu glas tare Mihai, încă sub impresia privirii cu care l-a înfruntat Teona. Da-da, mormăie Vlad, sorbind ultima înghițitură de cafea am cunoscut mai înainte în birou la mine una înfofolită, gripată, i se vedea doar jumătatea de sus a ochilor și-avea niște picioare... superbe! Dacă nu termin la timp rezervorul, cred că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de șofer, scoate apoi din buzunar o hîrtie de 25 și i-o pune în mînă. Lasă, nea Neculai, nu trebuia zice șoferul, luînd bancnota, aranjînd mai bine geamantanele. Doamne, grele-s! Vine Mihai la autogara să le ia. Bine mormăie șoferul, împingînd geamantanele, să poată închide oblonul, dar imediat sare ca ars, arătînd cu mîna: O dihanie în mașină, colo... Dintr-o singură mișcare, țăranul trage furca din coșul căruței, de sub fîn și se aține cu ea lîngă oblonul ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
între timp, a reușit să intre în curtea autogării, dar n-a mai răzbit pînă la peron. Vine sau nu mai vine cursa rapidă?! întreabă Radu furios, întinzînd gîtul peste umerii muncitorilor din biroul șefului. Nu știm nimic. Așteptăm. Așteptați! mormăie Radu ieșind. Ce se-aude, dom' doctor? întreabă Mihai, întîlnindu-l. Dracu' să-i ia! Am înghețat de tot spune, făcînd un gest de lehamite și pleacă grăbit, croindu-și drum prin nămeți. Mihai rămîne cu privirea în urma lui pînă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sticla pornită în jos și o așază pe mijlocul mesei, în vreme ce soția, lăsînd copilul din brațele sale să stea jos, în picioare, caută prin sacoșe. Dacă scoate două olițe din sacoșă, mă duc și-mi vînd ceasul pe-o țuică! mormăie Lazăr, observînd că și studenta privește într-acolo. Vinde-l rîde studenta încet, cînd femeia scoate dintr-o sacoșă două olițe, una roșie și una albastră, din material plastic, puse una în alta, învelite într-o pungă de polietilenă. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
joase. Nu mă culc încă. Ce reviste-s astea? Programe de sală pentru o piesă de teatru. De cine? De unul pe care l-aș dori aici, în locul meu, și eu acasă, la nevastă, sta-i-ar în gît teatrul! mormăie Lazăr culcîndu-și tîmpla pe o jumătate din pachetul cu programe. Auzi, Ioane, te-am sunat acasă și mi-a spus soția ta că ești la serviciu; de ce? întreabă Mihai la telefon, cînd dă de urma lui Nelu Arbore, consăteanul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se scuze că-i încă neordine în casă cînd le calcă pragul vecina... Două mari idealuri: satisfacția sexuală și părerea vecinelor. Nu știam că sînteți căsătorit spune Mihai încet, să-l tempereze. Cred că am și coarne, ca un cerb mormăie Muraru cu dezgust. Ce-mi trebuia mie?!... La un gest al lui, făcut mai înainte, chelnerul mai aduce două pahare cu vin. Și-ncă o vodcă! spune Muraru, fără să ia în seamă protestul lui Mihai. Crezi că-mi pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i gîndul... Dinspre bucătărie se aud bătăi într-o ușă. E deschis, intră, ce naiba mai vrei? întreabă Mircea Emil supărat că a fost trezit. Deschide, vreau să mă uit la grinzi spune arhitectul, împingînd ușa. Uită-te în altă parte mormăie Mircea Emil, întorcîndu-se cu spatele la peretele cald, străbătut de un junghi puternic unde a fost lovit de Sultana cu lemnul. Arhitectul vrea să mai împingă ușa, dar cînd înțelege că nu se mișcă deloc, o privește atent și-și dă seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și dă seama că e încrucișată pe una din diagonale, înțepenită în toc. "Doamne! se îngrozește el înseamnă că stîlpii centrali au cedat deja..." Ieși afară! bate el cu palma ușa e blocată, cred că se dărîmă vreun perete. Dărîme-se mormăie Mircea Emil, căscînd somnoros. În sala restaurantului, pasagerii devin tot mai nervoși din cauza scheunatului cățelușei, care se zbate în brațele bătrînei. Dă-i drumul pe jos, o fi vrînd și ea să facă ceva spune un pasager. Maria Bujoreanu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe măsuța telefonului nu putea avea o conștiință prea curată. 3 Revolta În dimineața de după noaptea în care încercase să memoreze prefixul orașelor din Anglia stând efectiv cu burta pe cartea de telefon timp de opt ore, Dan se trezise mormăind. „Ce...“, exclamase el în bucătăria însorită. „Chiar am făcut-o lată azi-noapte.“ Nu era nimeni acolo care să îi poată răspunde. Beverley și Derek plecaseră, iar Gary nu se mai întorsese. Pe Carol o găsi sus, în pat, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
delicați cu halatul de baie, observând că meteorologul de la TV-AM, un omuleț șters, care lipsise de pe micul ecran în ultimele două luni, apărea acum la BBC Breakfast Time, îmbrăcat în costum. Dan bolborosea ceva formând numărul mamei sale. Apoi mormăi în direcția lui Carol că asta fi ultima dată - ultima dată când îi cere să telefoneze la firmă în numele lui și când comportamentul său impune astfel de măsuri. — Mă las de băut, Carol, articulase el, agățându-se cu degete stângace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
timp de când n-a mai venit tânărul acela, designerul. (Întotdeauna i se adresa lui Ted Wiggins cu apelativul „tată“, deși, în realitate, singura ființă de care avuseseră grijă vreodată era un terrier Yorkshire, care le pângărea deseori linoleumul impecabil.) Wiggins mormăi nepăsător. Asemenea colegilor săi purtători de cardigan, Ted Wiggins nu dădea doi bani pe Dan, dar ar fi dat tot mărunțișul disponibil pentru a i-o trage nevestei tinere și suple a acestuia. Carol reușea să stârnească astfel de pasiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu ajutorul mâinilor - că ceafa lui Alan nu era mai deloc rotunjită. Linia care unea creștetul capului cu locul unde părul îi atingea gulerul părea aproape perpendiculară. Naomi se scutură înfiorată. Asta îi accentuă starea de greață. Doctorul răsfoia ziarul. — Hmmmm... mormăi el, în semn de încuviințare a celor citite, în felul acela îngrozitor, afectat, absent și conștient doar de propria persoană pe care Naomi ajunsese să-l disprețuiască. Se gândea la ce anume îl făcea pe soțul ei să fie atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Londra curată și strălucitoare sub un cer înalt și albastru. Bull urcase încet pe scări, simțind efectul benzilor adezive pe ceea ce avea să se transforme în curând în păr pubian. Trecuse printre birourile dezordonate, fiecare cu maldărele lor de hârtii, mormăind saluturi pentru colegi. Aceștia fie își beau cafeaua, cu picioarele pe birou, fie erau cufundați în lumina verde a monitoarelor, tastând de zor. Bull se instală la locul său, porni calculatorul și, în timp ce acesta se punea în funcțiune, revenind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]