183 matches
-
că acum a scăpat iar? Îi povesti lui Rhyme ce se întâmplase, inclusiv modalitatea prin care l-au făcut pe Magician să părăsească târgul. - A fost ideea Karei? Să o facă pe moarta? Hmm... Sunetul final, chiar dacă era teoretic un mormăit din care nu prea înțelegeai mare lucru, era de fapt un mare compliment din partea lui Lincoln Rhyme. - Dar acum, într-adevăr a dispărut, adăugă ea. Și nici polițistul nu e de găsit. Ar putea fi vorba de-o urmărire, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o foloseau pentru o cutie de bere Special sau cine știe ce altceva, din partea mea să le fie de bine. Și eu eram disperată după ceva de băut. N-am primit nici un fel de mulțumiri, de fapt și de drept. Nici măcar un mormăit de data asta. Am încercat să nu mă enervez: bucuria constă în a da, și tot tacâmul. Dar m-a făcut să ezit o clipă - fie pentru că mă gândeam serios să-i cert, fie pentru că făcea parte din efortul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și restul. Cumpăratul de pe internet și așa mai departe. Soția mea face asta frecvent, dar mă tem că eu sunt puțin depășit când vine vorba de așa ceva. Acesta era un progres veritabil. Ba chiar am scos de la ea un „Pa“ mormăit, după ce mi-a dat bonul, iar eu mi-am dus cumpărăturile acasă, dacă nu cu un cântec întreg în inimă, măcar cu câteva note la întâmplare. Mai târziu, la cină, le-am spus lui Ben și Judy despre reușita zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Aveam o viață destul de plină în interiorul propriului meu cap: ar fi însemnat să îl supraaglomerez în mod periculos dacă mai lăsam pe altcineva înăuntru, chiar și sub forma unui contact vizual de o fracțiune de secundă sau a unui „pardon“ mormăit. La câteva minute de mers am dat peste o băcănie asiatică anonimă, perfectă, și după o scurtă deliberare am ales un borcan de orez pentru bebeluși ca fiind cel mai potrivit. Am adăugat o franzelă ca să-mi refac puterile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cum să șterg mesajul, am apăsat butoane la întâmplare până a dispărut mesajul. A mers. —Probleme? întrebă Ed fascinat și amuzat de ce meșteream eu pe sub masă. Nici o problemă. Știu că o să ți se pară o întrebare nepoliticoasă, dar ești însurat? Mormăitul sonor al Mariei le-a scutit de un mesaj. Ed râse. Nu, nu sunt. Dar sunt divorțat. Am 42 de ani și au început să-mi crească niște fire de păr în urechi. Mai ai vreo întrebare personală pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-l deranjează pe prietenul meu din cîte-am auzit. — Reggie e acolo sau nu? — V-aș putea Întreba cine Îl caută? — Spuneți-i că-i nevasta lui. — Doamna lui? În cazul ăsta, nici nu-mi trece prin cap... Vocea deveni un mormăit, apoi un strigăt fals. Acesta fu urmat de ovații și un fel de sunet de bătaie În timp ce telefonul era trecut din mînă În mînă. În cele din urmă, vocea lui Reggie apăru pe linie. GÎfîia. — Marilyn? zise el. — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și, după cum poate ai observat, avem o situație Exxon Valdez 2 În desfășurare. Știu asta, dar nu eram sigur dacă chestia aia Kitten era singura opțiune sau „Absorbant de lux cu pernuță din trei straturi“ ar merge În loc. Emite un mormăit cam de intensitatea unui răget de elan. N-are rost, Kate... Nu mă provoca. Ca să știu pe viitor, Îmi rog soțul să-mi dea câteva exemple de alte cuvinte pe care nu te poți aștepta ca un bărbat În toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a ușii, puteau fi văzute permanent santinele, indiferent dacă era zi, noapte, vreme urâtă sau senină. La fel și acum, doi soldați cu arma la picior străjuiesc tăcuți și plictisiți liniștea locului unde zgomotele frontului se aud doar ca un mormăit foarte îndepărtat al artileriei. Așa cum toate cătanele din lume o știu, iernile sunt o vreme blestemată pentru executarea serviciului de gardă, dar celor doi nu le pasă. Picotesc ca niște pisici la soare, mulțumiți că sunt în siguranță, departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
când trupșorul își căută locul în culcuș. O văzu răsucindu-se pe o parte, în lumina slabă a aparatelor. Fetița strângea capul păpușii la piept și observa printre pleoapele pe jumătate închise lucirea martorului de observare a brățării, legănată de mormăitul liniștitor al caloriferului. Femeia ieși din cameră. Îndărătul altor pleoape întredeschise, alți ochi se mișcau intermitent: unicul indice, demonstrând că locotenentul Gorman era încă în viață. Se puteau considera aceste semne ca o ameliorare a stării sale, un prim pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
al lui Dan Spătaru, pletele lui Mihai Constantinescu și obrajii bucălați ai lui Marius Țeicu, soarele gângav al Angelei Similea și cel isteric al Didei Drăgan, cocul Stelei Enache și ochelarii-fluture ai Evei Kiss, chițăielile inocente ale Angelei Ciochină și mormăitul languros al lui Marian Nistor. Mă trezeam binedispus, cu creierul anesteziat de trompetele lui Sile Dinicu, gata să încep, vesel și laș, o zi nouă. Zilele astea, mai noi sau mai vechi, se prăbușeau toate în spațiile libere ale copilăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
direct, față în față, este dat de semnalele sonore și semnalele vizuale. Comunicarea paraverbală însoțește și sprijină comunicare orală și se manifestă prin viteza vorbirii, dicției, ritm (pauze, repetiții), tonalitate vocală, inflexiunea rostirii, sublinieri, precum și prin alte sunete (onomatopee, râs, mormăit, oftat etc.). Utilizarea paraverbalului ajută la înțelegerea mai clară a mesajului vocal. Comunicarea prin întâlnirea directă și cea prin intermediul internetului sunt de tip complex datorită faptului că pe lângă voce se poate recepta și comunicarea transmisă prin limbajul corpului. Comunicarea nonverbală
AUDITUL CALITĂŢII by SILVIA MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/342_a_756]
-
zi am mers singură mai departe de poieniță. M-am Întins pe iarbă. Ca din senin, lângă mine a apărut un pui de urs și a Început să facă tumbe. M-am jucat cu el, dar deodată am auzit um mormăit furios. Gândind ca e mama ursulețului, m-am Întins la pamant și m-am prefăcut moartă. Am stat, am stat, dar nu-mi mai puteam tine respirația. Am deschis pe furiș ochii ca să vad ce se mai Întamplă În jurul meu
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
în Dumnezeul cel adevărat. SEMN DE CARTE Suflarea oglinzii cum stinge o lumînare. Există Forme vizibile Există Forme vizibile și Forme invizibile de teroare cîntece care ard molcom cum obraji încinși de rușine unghiuri ce nu se pot lepăda de mormăitul lor animalic principii ce nu se pot obișnui cu respirația noastră matinală idei elastice cum jartiere Forme ce se pierd apoi plîng alături de noi apoi se pierd definitiv. CEZAR IVĂNESCU ROSARIUM (AVE MARIA) ! eu de niciundelea venit, în trupul tău
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
interpretului a fost asumat de prințul Bandar, ambasador de mult timp al Arabiei Saudite în Statele Unite. O întrevedere tipică decurgea în felul următor: ,,Bună seara, majestate, vă mulțumesc pentru oportunitatea de a vă adresa cele mai bune gânduri în numele Statelor Unite". ,,Mormăit" (asta din partea regelui). Apoi, de la Bandar: ,,Înălțimea Sa regele Fahd spune că suntem încântați să o primim pe doamna secretar în căminul nostru și sperăm că ne veți da de știre dacă vă putem face șederea mai plăcută în vreun
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
acestui exercițiu; este cazul descrierilor de activități. Iată cum este descrisă munca "lănțugarului": Coupeau o sili pe Gervaise să se ridice în picioare. N-avea decât să se apropie mai mult și-atunci o să vadă. Lănțugarul îi îngădui printr-un mormăit. Înfășura firul pregătit de nevastă-sa în jurul unei mandrine, o vergea de oțel foarte subțire. Apoi, fierăstrui nițel de-a lungul mandrinei, tăind în felul acesta firul și alcătuind câte-o verigă la fiecare răsucitură a mandrinei. După aceea porni
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
iar dacă-i în urmă, stai și-l aștepți." (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb) (d) "Și, într-un punct anumit, mi se părea chiar că zmeurișul e vânzolit de o vietate puternică, ba... mi se mai părea că și un mormăit, plin de rele prevestiri, străbate depărtările până la mine... Era vântul care clătina întinderea trandafirie și plină de soare a smidului de zmeură, și poate că vreun brad sau paltin, cu încheieturile slăbite de bătrânețe, se legăna scârțâind la suflarea aceluiași
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
vezi Grant & Grant Hennings, 1977, pp. 84-85. 25 Vezi, în acest sens, "manifestările vocale fără conținut verbal, cum ar fi râsul, geamătul, oftatul, tusea seacă și dresul vocii" (Prutianu, 2004, p. 8) sau așa-numitele "manifestări expresive precum: suspinele, bombănelile, mormăitul, [...] plânsul, jelitul, țipetele, urletele, văicăreala, scâncetul, [...] bolboroseala, plescăitul, murmurul, bălmăjeala [...] etc." (Nuță, 2004, p. 21). 26 A se diferenția zâmbetul deschis, sincer, de bucurie ("zâmbetul Duchenne") de zâmbetul din politețe (cf. Ekman, 2011, pp. 294-303), zâmbetul real (simțit) de cel
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
care mă adăpostisem și dacă ar fi venit înspre mine ar fi trebuit să mă lupt direct cu cel care venea, dacă ar fi avut gând necurat. Cum stau așa, și-mi făceam atâtea gânduri, aud și un fel de mormăit, ceea ce însemna că era...ursul. Într-adevăr, ursul era și se mișca de acolo până colea, în apropierea copacului încât nu numai că îmi oprisem respirația, dar mă simțeam, de-acum, și ud în pantaloni. Dar nu știu cum, parcă Dumnezeu a
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de pe cal trecându-i frâul slujitorului și se Îndreptă, printre buruieni Înalte, către o coli bă bine ascunsă, pe care cine nu cunoștea locurile n-o putea nici măcar bănui. Prințul bătu ușor În ușa de scânduri și, auzind dinăuntru un mormăit care semăna cu o voce omenească, o deschise cu grijă. În Încăpere era neorânduială și miros greu de fum și grăsime Încinsă, căci singura sursă de lumină era o lampă cu fitil de cânepă care plutea În seu. — Cine ești
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
în 1997, se numește "Iepurele suedez". Să însemne acest titlu și această trimitere geografică vreo aluzie la "Premiul Nobel", cel care a devenit o obsesie a românilor? Cât de aproape ești tu de Premiul Nobel? (Întrebare fără răspuns, doar un mormăit care ar putea fi interpretat ca o meditație fără sfârșit la tema propusă.) Am fost și eu, cu ceva vreme în urmă, la Stockholm, chiar în clădirea Primăriei, locul în care se acordă premiile Nobel, prin tradiție. Primarul, gazda noastră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lege o vorbă în fața cuiva. Un zâmbet ștrengar îi apăru în colțul gurii. Nu fusese o belea și așa și era. La vârsta ei o recunoșteau și toți cei apropiați. Vocea ei blândă și moale aproape că se pierdu printre mormăiturile ei. Sunt lucruri care nu se spun și lucruri care se spun, dar în ziua aceea simțea nevoia să spună totul cuiva. Își îndreptă gândurile din nou la bărbatul pe carel cunoscuse și, cu siguranță, îi era frică de neprevăzut
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Rămâne așa, neclintit, în tăcere, ghemuit. Boierii se uită uluiți la Ștefan și nu știu ce să creadă: "Ce face Măria sa? Se roagă? Sărută pământul? Plânge? Să plângă Măria sa?"... Tăcere... Nu se aude decât ghiogârțul lui Gherasim, gemetele, plescăitul de plăcere și mormăitul: Cotnar... Cotnar... Apoi Ștefan se ridică. Arată cerul: Acolo Sus cineva ne iubește... spune el încetișor, apoi izbucnește într-un hohot de râs nervos, nestăpânit: Fantastic!... "Vin turcii!... Vin turcii!"... "Turcii nu mai vin!"... Vă vine să credeți?! Nici în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
greu. Eu... eu ce sunt? Un amărât de stolnic mai-mare peste bucătarii Măriei sale... Domnia ta ești boier mare, cumnat chiar, îi spune lui Isaia. Rămâi în istorie ca un mântuitor... Așa-așa, se repede Negrilă, "Cumnat! Mântuitor"! Isaia, posomorât, mestecă un mormăit: S-o lăsăm... Hotărâm noi... Om vedea... Toate la timpul lor. Graba-i să jurăm! Aici! Acu! Pe cruce! Să jurăm! Mormânt, vorba lui Cupcici. Dumnezău să-l ierte... Isaia scoate sabia cu garda în cruce: Jurați! Pe cruce jurăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ieftin. Să ia aminte cum vorbește "Măritului Domn", spune apoi cu o nuanță de autoironie. Cu... cu "slobozenia", cum rămâne? întreabă Tăutu. Ștefan pare foarte mirat de întrebare: Păi... am spus doar! Nu! Nu se poate!... Un vuiet ca un mormăit disperat, străbate țărănimea... Ștefan tușește, își șterge cu palma fruntea brobonită de sudoare, vorbește rar, cu patimă: Dragii mei!... Copiii mei! Nu mă părăsiți! Am împărțit împreună și pâinea, și apa; și râsul și lacrima; și viața și moartea... Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oarecare aprindere despre aceste probleme este pentru că Petru Dumitriu e credincios, iar eu încerc din răsputeri și de multă vreme să devin unul. E o discuție, ca să zic așa, în familie. * Cu un strigăt mintal profund dezaprobator și cu un mormăit de protest întâmpin, la lectură, următoarele rânduri scrise de N. Steinhardt în Jurnalul fericirii (Editura Dacia, 1991, p. 21): „A spune că doi și cu doi egal patru nu înseamnă a declara ca Tudor Vianu că Goethe a scris Poezie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]