166 matches
-
capitol, mai ales în cazul primelor cărți. Acolo este o poetică a departe-ului. Acest univers este foarte dens. Vă rog să observați că e o materie vâscoasă acolo tot timpul: ulei, bulion, parfumul greu al crinilor, mâluri dulci cu mormoloci. Apoi pluș, catifea, un pat gros cu libelule... Deci, acest univers vâscos îl găsim în poezia de început, în această perspectivă, repet, în poetica departe-ului, care ne duce și spre Nichita Stănescu, și spre Eminescu, dacă vrem neapărat, începe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în localitatea București, România, cu domiciliul actual în Austria, 1030 Viena, Damptschiffstr. 12/17, cu ultimul domiciliu din România, în localitatea Giurgiu, str. București, bl 64, ap. 42 Jud. Giurgiu.(1302/2004) 35. BRUMME ION, fiul lui Horambete Ion și Mormoloc Maria, născut la data de 13 iunie 1974 în localitatea Sibiu, județul Sibiu, România, cu domiciliul actual în Germania, 81245 Munchen, Berrsche Str. 6/2, cu ultimul domiciliu din România, în localitatea Sibiu, str. Negoveanu nr. 12, jud, Sibiu.( 1333
HOTĂRÂRE nr. 656 din 7 iulie 2005 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/169180_a_170509]
-
câmpul vizual și pentru a se feri de prădători. Sistemul nervos este mai dezvoltat decât la pești. Encefalul la amfibieni prezintă emisfere cerebrale mai bine individualizate, iar tuberculii bigemeni au tendința să se dedubleze. Epifiza este dezvoltată la anure, la mormolocii acestora prezentându-se sub forma unei vezicule situate deasupra craniului, sub piele. Inima este alcătuită din trei camere: doi atrii și un ventricul. La formele inferioare (apode și caudate) atriul stâng și cel drept nu sunt complet separați. La formele
Amfibieni () [Corola-website/Science/303806_a_305135]
-
năpustește asupra ei, și o prinde cu vârful limbii lipicioase. Insecta nu este mușcată sau mestecată, ci înghițită de vie. Reproducerea amfibiilor este sexuată și se petrece în mediul acvatic. Fecundația este externă. Din ouă ies larve branhiate denumite popular „mormoloci”. Aceștia au coadă și au respirație branhială. Dezvoltarea se face prin metamorfoza ou-mormoloc-adult.
Amfibieni () [Corola-website/Science/303806_a_305135]
-
devenind un juvete (un baboi), apoi un peștișor. La reptile și la țestoase, fecundația este internă, chiar dacă puii eclozează tot din ouăle depuse de femelă. La broasca de lac, fecundația este tot internă iar femela depune icre. Din icre ies mormolocii, asemănători peștilor. Mormolocilor le cresc picioare, le dispare coada și devin mai târziu, broaște adulte. La păsări, puii ies din ouăle în care s-au dezvoltat după 3 săptămâni crăpând coaja oului cu ciocul. Ornitorincul, chiar dacă este considerat mamifer, se
Naștere () [Corola-website/Science/312338_a_313667]
-
un baboi), apoi un peștișor. La reptile și la țestoase, fecundația este internă, chiar dacă puii eclozează tot din ouăle depuse de femelă. La broasca de lac, fecundația este tot internă iar femela depune icre. Din icre ies mormolocii, asemănători peștilor. Mormolocilor le cresc picioare, le dispare coada și devin mai târziu, broaște adulte. La păsări, puii ies din ouăle în care s-au dezvoltat după 3 săptămâni crăpând coaja oului cu ciocul. Ornitorincul, chiar dacă este considerat mamifer, se naște tot din
Naștere () [Corola-website/Science/312338_a_313667]
-
cea mai de sus a mării, unde ajung razele soarelui, dar uneori și mai adânc. Sunt animale planctonice transparente, de obicei mai scurte decât un centimetru (fără coadă). Forma corpului este similară cu cea a larvei altor urocordate, ca un mormoloc. La fel ca acestea, larvaceii au un cap și trunchi distinct. În timp ce cresc, larvaceii nu își schimbă trăsăturile, doar mărimea — proces numit neotenie. Ca și celelalte urocordate, larvaceii se hrănesc aspirând particulele de hrană în zona lor faringobranhială, unde ele
Larvacea () [Corola-website/Science/333027_a_334356]
-
celule (în familia Fritillariidae). Prin zvârcolirea regulată a cozii, larvaceii pot genera curenți de apă la ei în casă, pentru a ajuta mai multă hrană să intre acolo. Larvaceii se înmulțesc sexuat. Larvaceii imaturi seamănă cu larvele în formă de mormoloc ale ascidiilor, cu excepția organelor care încă se dezvoltă. Odată ce trunchiul este complet dezvoltat, are loc o întoarcere a cozii: coada se mută din spate într-o poziție ventrală și se răsucește la 90° față de trunchi. După acest eveniment, individul începe
Larvacea () [Corola-website/Science/333027_a_334356]
-
Libelula damselfly trăiește până la 43 de săptămâni. Libelulele ambelor ordine sunt importante în țesătura trofică a râurilor, lacurilor și bălților . Nimfele de libelulă se hrănesc în mod normal cu nevertebrate, alte libelule iar unele specii pot mânca uneori peștișori sau mormoloci. Ele au o buză inferioară mobilă (labium, numită și ,the mask"), înzestrată la capăt cu clești, cu care-și înhață prada. Adulții consumă mari cantități de țânțari, musculițe, alte libelule și alte mici insecte zburătoare dar pot mânca și greieri
Libelulă () [Corola-website/Science/317444_a_318773]
-
numește și însușirea corpurilor de a pluti în aer, în anumite condiții ce par a contraveni legilor fizicii. În noiembrie 2006 o echipă de cercetători a reușit să facă să leviteze diverse animale de mici dimensiuni (furnici, gândaci, păianjeni, albine, mormoloci, pești- până la dimensiunea de puțin peste 1/3 țoli lungime). Ei au creat un câmp de presiune sonică folosind un emițător de ultrasunete și un reflector, plasând animalele între cele două dispozitive. Xie și colegii săi au publicat concluziile experimentelor
Levitație () [Corola-website/Science/323020_a_324349]
-
30-41 de specii. Au lăsat fosile din cretacic (145,5 milioane - 65,5 milioane de ani în urmă) până în prezent. Lungimea adulților este de 2-20 cm. Corpul este turtit dorso-ventral. Au 6-8 vertebre presacrale; coastele prezente și libere la larve (mormoloci), dar contopite cu diapofizele vertebrelor la adulți; urostilul este sudat la vertebra sacrală, iar centura scapulară este de tip firmistern. le din Africa ("Xenopus", "Silurana", "Pseudhymenochirus" și "Hymenochirus") depun ouăle în apă din care eclozează larve mici (mormolocii). Femelele genului
Pipide () [Corola-website/Science/336962_a_338291]
-
la larve (mormoloci), dar contopite cu diapofizele vertebrelor la adulți; urostilul este sudat la vertebra sacrală, iar centura scapulară este de tip firmistern. le din Africa ("Xenopus", "Silurana", "Pseudhymenochirus" și "Hymenochirus") depun ouăle în apă din care eclozează larve mici (mormolocii). Femelele genului "Pipa" (broasca fagure) din America de Sud depun ouăle cu ajutorul unui ovipozitor în formă de pungă pe spate, în mici adâncituri, unde se clocesc și din ele ies larve, a căror metamorfoză se petrece tot în alveolele din pielea mamei
Pipide () [Corola-website/Science/336962_a_338291]
-
dar fără apă, așteptând sezonul umed. Despre hrănire și comportament nu se cunosc multe informații. După fecundare, în lunile iunie și iulie, o femela depune circa 20 de ouă mici, pigmentate, printre vegetația acvatică, la o adâncime mică a apei. Mormolocii posedă o înotătoare caudală scurtă. Metamorfoza are loc în luna decembrie.
Microbatrachella capensis () [Corola-website/Science/328503_a_329832]
-
Lacrimile de Batavia (numite și lacrimi batavice, lacrimi de sticlă sau picăturile prințului Rupert) sunt obiecte de sticlă călită cu proprietăți mecanice remarcabile datorate tensiunilor interne. Au forma unui mormoloc: alungite, cu un capăt rotunjit și gros, și din ce în ce mai subțiri spre capătul opus. Lacrimile de Batavia se produc lăsând să cadă picături de sticlă topită în apă rece. Stratul exterior se răcește și se solidifică mai repede în contact cu
Lacrimă de Batavia () [Corola-website/Science/334306_a_335635]
-
pete negre alternante. este mai adaptat la mediul acvatic decât șarpele de casă și stă mai mult în apă, îndepărtându-se puțin de mal. A fost găsit până la 1000 m altitudine. Adesea pândește prada sub apă. Se hrănește cu broaște, mormoloci, tritoni și pești (guvizi, păstrăvi etc). Ponta este depusă în iunie-iulie și conține 5-25 de ouă albe, lungi, lipite unele de altele și îngropate la adâncime mică în sol afânat, frunzar, detritus, sub mușchi, paie putrede etc.
Șarpele de apă () [Corola-website/Science/333951_a_335280]
-
vorba mai mult de un companion decât un real satelit natural. Mișcarea unui cvasisatelit este un exemplu de mișcare coorbitală caracteristică a obiectelor aflate în rezonanță 1 :1 cu mișcare medie. Celelalte două tipuri de mișcare coorbitală sunt orbita în mormoloc, caracteristică troienilor, și orbita în potcoavă. Existența cvasisateliților a fost sugerată, pentru prima oară , la sfârșitul anului 1913, de către astronomul britanic John Jackson (1887-1958). Expresia « cvasisatelit » a fost utilizată, pentru prima oară, în 1997, de către Seppo Mikkola și Kimmo Innanen
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]