319 matches
-
mici mine antitanc, care probabil nu vor penetra blindajul, dar pot avaria șenilele și imobiliza tancul. Aceste tipuri de muniție sunt trase în mod normal de artileria de calibru mijlociu, de 152 sau 155 mm. De asemenea, s-au construit mortiere de calibre mari (81 mm și chiar mai mult) cu muniție ghidată intern și extern. Tancurile sunt vulnerabile la minele antitanc. Principal avantaj al minelor este costul lor scăzut și posibilitatea de a fi ascunse. Sunt periculoase pentru că atacă o
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
coaliția până la înfrângerea definitivă a lui Napoleon. Aceștia au intrat în Paris pe 30 martie 1814 ca urmare a defecțiunii lui Marmont, care a încheiat un acord separat cu aliații și și-a predat trupele, pecetluind soarta capitalei, deși mareșalii Mortier și Moncey (la Porte de Clichy) continuau să lupte. Napoleon era hotărât să continue lupta, de-a lungul campaniei el dând un decret pentru mobilizarea a 900.000 de soldați, din care numai o mică parte a ajuns în rândurile
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
să servească drept nuclee de condensare Această posibilitate a fost experimentată în 1896 de Albert Stiger, primarul orașului Windisch-Feistritz din Styria, Austria. După câțiva ani de experiențe efectuată în curtea din spatele casei, El a ajuns să conceapă un mortar(recte: mortier!) care țintea vertical în sus, arătând ca un megafon uriaș. Când era pus în acțiune, producea un cerc de fum care se ridica în sus până la o înălțime de 300 m. Proiectul dispozitiv al tunului era un tub tronconic, cu
Tun sonic () [Corola-website/Science/304672_a_306001]
-
Austria, Franța și Italia., Vestea succeselor lui Stiger a ajuns și în Italia. Dr. E. Ottaviani din Italia s-a deplasat la Windisch-Feistritz și a luat cu el câteva tunuri în Italia. Experiențele din Austria și Italia păreau un succes. Mortierele primiseră denumirea de ‘’grelifuge’’ (antigrindină). Compania Greinitz, un producător de armament, a început în 1898 să producă mortierele pe cale industrială și să le vândă în Italia, Franța și Austria. Întreprinderea vindea cinci tipuri de tunuri antigrindină și transmitea cumpărătorilor instrucțiuni
Tun sonic () [Corola-website/Science/304672_a_306001]
-
s-a deplasat la Windisch-Feistritz și a luat cu el câteva tunuri în Italia. Experiențele din Austria și Italia păreau un succes. Mortierele primiseră denumirea de ‘’grelifuge’’ (antigrindină). Compania Greinitz, un producător de armament, a început în 1898 să producă mortierele pe cale industrială și să le vândă în Italia, Franța și Austria. Întreprinderea vindea cinci tipuri de tunuri antigrindină și transmitea cumpărătorilor instrucțiuni detaliate de utilizare. Costul tunurilor varia între 110 și 240 coroane. Aceste instrucțiuni recomandau să se instaleze tunurile
Tun sonic () [Corola-website/Science/304672_a_306001]
-
că dacă până la sosirea acestor forțe inamice nu va ocupa pozițiile înalte din zonă, aceste trupe vor anihila forțele sale. În după-amiaza zilei de 31 octombrie 1956, Sharon a trimis în Defileul Heitan două companii de infanterie, o baterie de mortiere și câteva tancuri AMX-13, aflate sub comanda lui Mordechai Gur. Forțele egiptene au ocupat poziții defensive puternice și au întâmpinat cu foc puternic de arme antitanc, mortiere și mitralieră Armata Israeliană (IDF) Oamenii lui Gur au fost forțați să se
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
Sharon a trimis în Defileul Heitan două companii de infanterie, o baterie de mortiere și câteva tancuri AMX-13, aflate sub comanda lui Mordechai Gur. Forțele egiptene au ocupat poziții defensive puternice și au întâmpinat cu foc puternic de arme antitanc, mortiere și mitralieră Armata Israeliană (IDF) Oamenii lui Gur au fost forțați să se retragă într-o mică depresiune, unde au fost înconjurați și supuși unui foc puternic. Auzind de aceasta, Sharon a trimis alte forțe, în timp ce oamenii lui Gur folosindu
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
fine, veteranii „Armatei Dalmației”, de fapt un singur Corp de armată (al XI-lea) comandat de generalul Marmont. Napoleon a masat de asemenea o importantă artilerie pe insula Lobau: 28 de piese de 18 livre, 24 de 12 livre, 17 mortiere grele de 28 cm, 10 obuziere și o serie de tunuri de calibru mai mic, în special de 4 și 6 livre, toate plasate inițial sub comanda generalului Aubry, apoi sub cea a generalului Reynier. Aceste baterii, împreună cu un regiment
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
timp pentru a jena dispunerea lui Masséna și risca să compromită succesul traversării Dunării. Împăratul a concentrat deci un număr maxim de piese grele pe insulele Espagne și Lannes pentru a-l zdrobi. 22 de piese de 18 livre, 14 mortiere și 10 obuziere au aruncat peste o mie de proiectile asupra clădirilor, care au fost înghițite curând de flăcări. Observând situația disperată a apărătorilor, generalul Klenau, comandantul Corpului al VI-lea, a încercat să le vină în ajutor, însă cavaleria
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
3 dimineața, de întreaga armată rusă, dintre care o parte traversase râul Alle. Aceștia din urmă nu profită însă de enorma lor superioritate numerică și Lannes rezistă pe poziții, primind ca întăriri în jurul orei 8 Corpul de armată al lui Mortier, urmat de cavaleria grea a lui Nansouty, dar în jurul orei 11, rușii tot aveau o superioritate numerică semnificativă (56 000 contra 25 000 de oameni). Sosit pe câmpul de bătălie în jurul amiezii împreună cu Mareșalul Ney și cu Corpul de armată
Bătălia de la Friedland () [Corola-website/Science/312676_a_314005]
-
de metri. Un tun era de regulă deservit de 4-8 servanți. Artileria se împărțea în funcție de greutatea ghiulelei sau de calibru: 4, 8, 12 sau chiar 18 livre; se pot aminti obuzierul de 24 de livre (trăgea cu proiectile explozive) și mortierul de 15 cm (folosit pentru a lovi ținte din spatele obstacolelor, utilizat aproape exclusv ca artilerie de asediu). Tunurile grele (de 12 livre) puteau trage o lovitură pe minut, iar cele mai ușoare, 2 sau 3 lovituri pe minut. Artileria era
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
cazacilor noștri așa cum ar trece un vas cu o sută de tunuri prin mijlocul unei flotile de vase de pescuit.” În 1814, Napoleon câștigă aproape doar cu Garda o serie de bătălii, cum ar fi Champaubert sau Montmirail, Château-Thierry dar Mortier cu Tânăra Gardă este învins la Bătălia de la Fère-Champenoise, după ce o furtună a făcut inutilizabile armele de foc ale soldaților. La Bătălia de la Ligny, Napoleon este obligat să angajeze toată Garda, care străpunge centrul prusac, forțându-i pe aceștia să
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
înainte de a da un asalt final, respins de britanici. Inițial, în principiu, fiecare unitate din Gardă avea propriul său comandant, un Mareșal. Astfel, în 1804, sunt numiți comandanți: Davout pentru grenadierii pedeștri, Soult pentru vânătorii pedeștri, Bessières pentru cavalerie și Mortier pentru artilerie, geniu și marinari. În realitate, Napoleon comanda deseori direct Garda pe care o conducea tactic doar unul dintre comandanții amintiți, în funcție de disponibilitate. Iar din aceștia, au comandat efectiv fie Bessières, fie Mortier, ceilalți fiind folosiți în calitate de comandanți de
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
vânătorii pedeștri, Bessières pentru cavalerie și Mortier pentru artilerie, geniu și marinari. În realitate, Napoleon comanda deseori direct Garda pe care o conducea tactic doar unul dintre comandanții amintiți, în funcție de disponibilitate. Iar din aceștia, au comandat efectiv fie Bessières, fie Mortier, ceilalți fiind folosiți în calitate de comandanți de corp de armată. Garda a mai fost comandată și de Mareșalul Lefebvre sau chiar de generalul Drouot, atunci când niciun mareșal nu a fost disponibil.
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
a dus în final la eșecul din munții Epirului. Forțele italiene au avut mari probleme tactice, au fost mai slabe la capitolul infanterie - numai două regimente pe divizie.. Pe de altă parte, italienii erau mai puternici la capitolul artilerie și mortiere și se bucurau de superioritate aeriană totală, pe care de altfel nu au reușit să o fructifice. Motivația puternică a luptătorilor eleni, terenul foarte accidentat, care le favoriza defensiva, au jucat un rol important în eșecul campaniei italiene. Eșecul italian
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
aliat nu a reușit să afle că Divizia a 716-a de infanterie, încadrată cu soldați slab antrenați, fusese înlocuită cu Divizia a 352-a încă din martie. Omaha era cea mai puternic fortificată plajă, cu faleze înalte apărate de mortiere, mitraliere și artilerie. În plus, bombardamentele aeriene și navale aliate nu reușiseră să distrugă bunkerele germane.Dificultățile de navigație au cauzat deriva majorități vaselor de debarcare spre est, ceea ce a dus la ratarea sectoarelor desemnate. Primele valuri de tancuri, infanterie
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
al 2-lea de pușcași, apraținând Diviziei I blindate, ocupa poziți cu numele de cod Snipe, la sud-est de înălțimile Kidney. Luptele îndârjite de la punctul Snipe au devenit un episod legendar al bătăliei de la El Alamein. Tirurile de tunuri și mortiere au durat întreaga zi. În jurul orei 16:00, tancurile britanice au deschis focul în mod accidental împotriva propriilor poziții, provocând pierderi importante. La ora 17:00, Rommel a lansat principalul lui atac. Tancurile germane și italiene au înaintat. Pușcașii britanici
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
Adolphe-Édouard-Casimir-Joseph Mortier (n. 13 februarie 1768 - d. 28 iulie 1835), duce de Trévise, mareșal al Franței, militar și om politic francez. A ocupat funcția prestigioasă de comandant al Grenadierilor din Gardă începând cu 1804 și s-a situat printre apropiaiți împăratului Napoleon
Adolphe Édouard Mortier () [Corola-website/Science/312352_a_313681]
-
politic francez. A ocupat funcția prestigioasă de comandant al Grenadierilor din Gardă începând cu 1804 și s-a situat printre apropiaiți împăratului Napoleon I, care îl stima pentru caracterul său drept și loial. După ce și-a făcut studiile la Douai, Mortier s-a înrolat în Gărzile Naționale, fiind ales căpitan în 1791. Participă cu distincție la Războaiele Revoluției Franceze, luptând în nordul Franței la Jemmapes, Hondschoote, Fleurus. Trece apoi la „Armata Rinului”, cu gradul de adjutant general șef de brigadă. Se
Adolphe Édouard Mortier () [Corola-website/Science/312352_a_313681]
-
a-l accepta în februarie 1799. Se distinge apoi sub comanda lui Masséna în cadrul celei de-a doua bătălii de la Zürich, unde este acesta din urmă îl numește general de divizie chiar pe câmpul de bătălie (25 septembrie). În 1803, Mortier ocupă Hanovra, la ordinul Primului Consul Bonaparte. În 1804 devine colonel general comandant al artileriei și mateloților Gărzii Consulare, apoi Mareșal al Imperiului. Se distinge la Dürrenstein în 1805, comandând în același an infanteria Gărzii Imperiale. Anul următor, în timpul Războiului
Adolphe Édouard Mortier () [Corola-website/Science/312352_a_313681]
-
Consul Bonaparte. În 1804 devine colonel general comandant al artileriei și mateloților Gărzii Consulare, apoi Mareșal al Imperiului. Se distinge la Dürrenstein în 1805, comandând în același an infanteria Gărzii Imperiale. Anul următor, în timpul Războiului celei de-a Patra Coaliții, Mortier ocupă Germania de nord și apoi participă la bătălia de la Friedland. Din iulie 1808, Mortier este Duce de Trévise și între 1808 și 1811 luptă în peninsula iberică, la Licinena, Ocaña, La Gebora etc. Participă apoi la campania din Rusia
Adolphe Édouard Mortier () [Corola-website/Science/312352_a_313681]
-
Mareșal al Imperiului. Se distinge la Dürrenstein în 1805, comandând în același an infanteria Gărzii Imperiale. Anul următor, în timpul Războiului celei de-a Patra Coaliții, Mortier ocupă Germania de nord și apoi participă la bătălia de la Friedland. Din iulie 1808, Mortier este Duce de Trévise și între 1808 și 1811 luptă în peninsula iberică, la Licinena, Ocaña, La Gebora etc. Participă apoi la campania din Rusia, unde comandă infanteria „Tinerei Gărzi”, având un rol important la Moskova, a doua bătălie de la
Adolphe Édouard Mortier () [Corola-website/Science/312352_a_313681]
-
la Moskova, a doua bătălie de la Krasnoie sau traversarea de la Berezina. Participă apoi la întreaga campanie din Germania centrală, din cadrul celei de-a Șasea Coaliții (1813). În 1814 luptă pentru apărarea teritoriului francez și apără Parisul. La revenirea lui Napoleon, Mortier îl „conduce” pe regele Ludovic al XVIII-lea până la granița cu Belgia, apoi se raliază Împăratului, fiind numit "Pair" al Imperiului comandant al Gărzii. Suferă însă o criză de sciatică chiar înainte de începerea campaniei și lasă comanda Gărzii secundului său
Adolphe Édouard Mortier () [Corola-website/Science/312352_a_313681]
-
cu Belgia, apoi se raliază Împăratului, fiind numit "Pair" al Imperiului comandant al Gărzii. Suferă însă o criză de sciatică chiar înainte de începerea campaniei și lasă comanda Gărzii secundului său, generalul Drouot. Odată cu a doua Restaurație vine și dizgrația lui Mortier, care se declarase incompetent să îl judece pe camaradul său de arme, Mareșalul Ney. Redevine "Pair" al Franței în 1819 și este numit ambasador în Rusia în 1830, apoi Președinte al Consiliului de Miniștri, funcție pe care o îndeplinește între
Adolphe Édouard Mortier () [Corola-website/Science/312352_a_313681]
-
Mareșalul Ney. Redevine "Pair" al Franței în 1819 și este numit ambasador în Rusia în 1830, apoi Președinte al Consiliului de Miniștri, funcție pe care o îndeplinește între 18 septembrie 1834 și 12 martie 1835. Apropiat al regelui Ludovic-Filip I, Mortier îl însoțea pe acesta la o trecere în revistă a Gărzii Naționale, pe 28 iulie 1835, moment în care a căzut victimă unui atentat cu bombă împotriva regelui. Este înmormântat la Les Invalides și numele Mortier este înscris pe Arcul
Adolphe Édouard Mortier () [Corola-website/Science/312352_a_313681]