480 matches
-
Voi vorbi și eu cu doamna doctor, al cărui pacient sunt, și vom rezolva... Am să merg și la director...! Lângă pagina de caiet, pe marginea patului, lăsată pe cartea ,,Demiurgul cel rău'' de Emil Cioran, un petic de hârtie mototolită atârna precum o frunză în bătaia vântului tomnatic. Am plecat liniștit spre salon, am intrat și m-am așezat pe pat. Ce trebuia să fac? Cum să mi stăpânesc furia? Mi s-a pus un nod în gât la vederea
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
rbierit, cu turban și cu pantofi scâlciați, care vinde niște obiecte din sticl) verde, ciobite. Când aude Întrebarea, se lumineaz) la fâț). Da, desigur, el știe. Începând o conversatie, ne ofer) o cafea. Ne arăt) dup) aceea o fotografie color, mototolit), reprezentându-l pe fiul s)u care studiaz) medicină la Chicago. Îi spun c) sunt din Chicago. E Încântat. Fotografia, plin) de amprentele degetelor celor care Îl iubesc, trece din mân) În mân). Și În felul acesta ne-am Împrietenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
pentru a favoriza deplasarea culorilor în sensurile dorite sau prin scurgerea liberă a unor puncte de culoare; -prin stropirea forțată, cu pensula sau cu alt instrument pe foaia de hârtie uscată sau umedă; (Planșa nr.31) -prin estomparea cu hârtie mototolită a unei suprafețe acoperită cu un fond de culoare; (Planșa nr.32) prin presarea unei bucăți de tifon îmbibată cu culoare pe o suprafață de hârtie. Un alt procedeu îl constituie exercițiile de obținere a nuanțelor culorilor, deosebit de importante pentru
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
nuntă, dar mama ta e. M-am gândit că ai trecut pe cafea fără cofeină. — Nu, spun mirată. Dar nu face nimic. — Și cum îți mai e? Se așază lângă mine și eu îmi transfer pe șest bucata de hârtie mototolită, dintr-o mână în cealaltă. Ești un pic obosită, nu? Și poate ți-e un pic rău. — Nu prea tare. Oftez mai tare decât am avut intenția. Adevărul e că mâncarea din avion nu mi-a picat bine deloc. — Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
reduse de care dispun, și nu una „asumată”, cu nuanțe teologice. Atunci când mănâncă, utilizează și fac să foșnească zeci de pungi și pungulițe de plastic, pe care le împachetează cu grijă, în vederea reutilizării, lasă în urma lor ziare și pliante publicitare, mototolite și pline de grăsime. O notă aparte, fără a detalia, este dată de masa comunitară a rromilor. De mai multe ori i-am putut observa purtând cu ei propria lor oală de sarmale, expusă grandios privirilor pofticioase a celor din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lemne“ Un ger amăgitor, fals, sec. Sterp. Sau un ger blând, neserios. Nouă grade, zice termometrul din intersecție. Mai bine ar ninge, naibii. Asfaltul gri poros și câini care moțăie peste guri de canalizare aburinde. Plus câțiva aurolaci rufoși, parcă mototoliți, folmotoace de aurolaci ciufuliți. - Sfârșit de secol în București, zice Bălănescu voit, studiat patetic, și trebuie să recunosc că cel puțin cronologic are dreptate. Chiar asta trăim. Nici frig nici cald. O vreme fără demnitate. Gerul ar fi stârpit microbii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
veni în ajutor, stângul a capitulat și iată-mă prăvălit la dușumea, așteptând cu inima strânsă iminenta scurtare a părții superioare a corpului meu prăpădit. Dintr-un salt schizofrenicul a fost lângă mine. M-a înșfăcat violent de hăinuțele mele mototolite ținându-mă suspendat ca pe o găină jumulită apoi m-a trântit cu brutalitate pe masa chirurgicală, hotărât să-mi separe repede și degrabă fără anestezie căpățâna de restul corpului. Dar era un practician eminent. Mai întâi voia să afle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
că nu se poate feri din calea valului, oricât l-ar costa asta, știa că nu se va opri, va merge până la capăt. *** La începutul lui aprilie, pe la orele prânzului, preotul Petrea i-a strecurat tatei în mână un bilet mototolit, care cine știe prin câte mâini trecuse până să ajungă la el. Tata s-a retras într-un colț, ferit de priviri, să-l citească. Era un bilet de la mama. Îi scria: Valeriu, mulțumesc lui Dumnezeu, și copiii, și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
săpun, apoi se șterse cu un prosop alb imaculat din lenjeria lui. Se cercetă într-o oglindă și părea o mașină abandonată după un accident, expusă privirilor curioase. Valentin procedase la fel. Când se privise în oglindă, observă că arăta mototolit și nici un fir de păr nu era la locul lui. După ce ieșise din baie stinse cu grijă lumina, apoi puse în două pahare câteva cuburi de gheață peste care turnă dintr-o sticlă licoarea galbenă, acidulată cu marca lor preferată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
voyeurism-limită (de ce să nu arăți, la urma urmelor ? ! Doar ceea ce vezi este chiar titlul filmului !), consider că, aici, Mungiu forțează și manipulează... Căci ceea ce vedem (și, în funcție de sensibilitatea fiecăruia, ne emoționează sau șochează) este o virtualitate încheiată : acea mogâldeață mototolită ar fi putut deveni om... Dar nu a devenit ; și, ca să duc cinismul până la capăt, o să adaug : oricât de tristă (sau chiar tragică, în unele circumstanțe) ar fi moartea unui copil, este mai puțin tristă decât moartea unui adult (așa cum
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
am auzit zgomotul mașinilor și ciripitul păsărelelor. Ce bine! O fi evoluând lumea asta, nu zic nu, dar eu nu o pot concepe fără sunete. Am tăiat ambalajul cutiei cu briceagul. Foarte, foarte atent. Conținutul era acoperit cu niște ziare mototolite. Am desfăcut două sau trei și m-am uitat peste ele, dar nu prezentau nici un interes. Erau câteva numere Mainichi Shinbun apărute cu trei săptămâni în urmă. Am adus de la bucătărie coșul de gunoi, am mototolit ziarele la loc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Dar eu nu aveam șemineu în cameră. Nici măcar dulap pentru haine sau cutie pentru pantofi. N-aveam unde să-l pun decât pe televizor, mai cu seamă că era craniul unui animal necunoscut. În cutie nu mai rămăseseră decât ziare mototolite și un obiect lung și subțire, înfășurat și el într-un ziar. L-am despachetat și l-am privit. Era un clește pentru cărbuni, din oțel inoxidabil, asemenea celui cu care lovise bătrânul craniile de pe rafturile din laboratorul lui. L-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
zise ea încet. Exasperat, l-am rugat pe Robby să-mi arate programa lui. - Ce să-ți arăt? întrebă el, încă foarte bățos. - Orarul tău, fraiere. Robby căută fără prea multă tragere de inimă prin rucsac și scoase o listă mototolită făcută la calculator: istoria artei, algebră 1, științe, Fundamentele probabilității, ed. fizică, statistică, literatură nonficțională, studii sociale, spaniolă conversațională. M-am chiorât la lista asta prostește, până când s-a așezat și el la masă și i-am înapoiat-o. - E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
detaliu anume m-a făcut din nou să mă gândesc la American Psycho. Kimball scoase ceva din carnet și se întinse să mi-l înmâneze: o notă de plată de la restaurantul Ming’s, într-o folie de plastic. Nota era mototolită și - am înghițit în sec - împroșcată cu picățele cafenii. Pe cealaltă parte se vedeau scrise cu cerneală cuvintele: „O să ți-o trag și ție...cățea.“ Kimball făcu o pauză după ce i-am dat înapoi nota de plată. - Această comandă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să încetez să mai plâng și am fost surprins să constat că am avut puterea s-o fac și m-am șters la ochi și mi-am suflat nasul cu un alt șervețel. Am văzut că erau vreo zece șervețele mototolite și înșirate în fața mea. - Cât de rău poate să fie? Miller spuse următoarele: Odată am avut de-a face cu un contabil care spunea că era posedat. În după-amiaza ședinței de exorcism din apartamentul său a început să vorbească de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
plictis, din criză, din toate, fără alegere, de mamă, de Dumnezeu, de biserică (ce popor religios!), spurcă și împroașcă cu lăturile unui limbaj buruienos fără nici un motiv, din plăcerea de ași procura o satisfacție facilă,, numai să te vadă terfelit, mototolit, minimalizat, ca să-ți treacă cheful de-a mai încerca să faci ceva, cât de cât, pentru cei cu care trăiești la un loc. Iată, nu mai departe de acum câtva timp, când guvernul Boc, nu interesează al câtelea, în elanul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și de zece. Mă mir în sinea mea, eu i am dat bancnote noi de douăzeci și de zece, înseamnă că are o rezervă „de zile negre” ascunsă undeva la ciorap, nu zic nimic și primesc cei 30 de dolari mototoliți. Îmi spune printre dinți ca nu am plătit-o pentru tot timpul pe care l a petrecut cu mine și pentru cazare, îi privesc fața care îmi pare neagră de ciudă, simt un curent rece, rău, venind dinspre ea, decid
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
-și un râs mic. Se apropie: "Era gata să mă trimiți pe lumea cealaltă, asta te amuză?" "Ba nu, vă asigur." Versatil, albastrul de toporaș virează spre un violet adânc la sugestia buchețelului din mâna lui. Stângaci, îi întinde florile mototolite și ude: "Permite-mi să-ți ofer acești vestitori..." Buff! Valul de studenți, zgomotos și însuflețit, îl proiectează spre ea fără a-i mai lăsa timp să-și termine fraza. Evident, e ziua ciocnirilor!... De data asta, se ține bine
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
alții joacă table în timpul liber, alții popice, tu scrii literatură..." Cristina, însă, e gravă. Gravă și senină. Atît de senină că mi-e rușine de mine însumi, dîndu-mi seama că lîngă noi, la numai un pas, e patul cu cuvertura mototolită... cum de mă mai suportă femeia asta și nu mă dă afară?! Înainte de-a mă căsători, spune Cristina, ocolindu-mi privirea, scriam și eu. Am publicat și un volum de versuri... Dimineața unei lebede, semnat Ina Cristian! exclam eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
încetul, frenetică, pofticioasă, prinzându-i inima cu degete metalice insensibile. Brusc, i se făcu poftă să fumeze, ca și cum ideea de trage fum în piept ar fi devenit soluția ultimă în calea înghețului anticipat. Reuși să scoată o țigară din pachetul mototolit. Găsi cu mare greutate bricheta, însă flacăra izbăvitoare refuză să apară, în pofida încercărilor repetate. Filtrul țigaretei i se lipi de buze și, înainte de o scuipa în zăpadă, se temu să nu plece împreună cu ea și o fâșie de piele. Imaginația
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
întrebător la Bobo, ca și cum aștepta cu adevărat un răspuns de la el. — Am și eu un cca-dou pentru tine, zise deodată Bobo. Ddar să nu mă întrebi niciodată dde unde l am! Desfăcu rucsacul și scoase de acolo un caiet studențesc mototolit, pe care i-l întinse lui Eduard, apoi se urcă în tren fără să-și ia rămas-bun și fără să se mai uite înapoi. Eduard citi jurnalul Clarei pe peron. Trenul lui Bobo plecase de mult, venise noaptea, dar el
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fără să-și ia rămas-bun și fără să se mai uite înapoi. Eduard citi jurnalul Clarei pe peron. Trenul lui Bobo plecase de mult, venise noaptea, dar el nu se putea dezlipi de banca de pe peron și de caietul studențesc mototolit. Toate întrebările care-i roiseră la început prin cap (cum? de unde? de ce acum?) își pierduseră orice rost în fața cuvintelor Clarei. Clara descria ceva nou, necunoscut lui. Ceva nou și fascinant. Avea un alt mod de a privi viața. Un mod
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fără s-o scape din ochi, atât de concentrat încât Clara ar fi putut jura că Bobo îi captase expresiile feței într-un tablou invizibil. Se întoarse în cameră, scoțând din geantă, cu băgare de sea mă, un caiet studențesc mototolit. Rămase trează toată noaptea, citind din caiet și răsfoindu-l cu mâini transpirate de emoție. în zori, intră înapoi în cameră. Domnul Ionescu conti nua să doarmă, întins pe spate, mișcându și ușor ochii pe sub pleoa pele închise. Clara se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mîna stîngé din buzunarul stîng și o bégé În buzunarul drept, Încercînd sé scoaté ceva cu degetele, pentru cé mîna dreapté Îi era ocupaté În discuție. Dupé ce Își Întoarse buzunarul pe dos, Vladimir Ilici scoase În degete zece ruble mototolite. Gesticulînd În continuare, fata i se luminé dintr-o daté și zise: - Edmundîci, dar ce mai face Nadea?, am uitat sé Întreb. - E bine, ca de obicei, Vladimir Ilici. Și vé transmite salutéri. - Am Inteles cé are În grijé niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ca să prindă fâșia îngustă ce se furișa fâlfâind. Contactul cu propriul lui corp a fost o nebunie. Nu-și imaginase că prin mișcarea asta circulară poate să atingă un stadiu atât de înalt de fericire. Era acum ca un cerc mototolit, ca un continuum care se mișca amețitor, prin cotloanele ființei lui Pampu, în timp ce acesta stătea rezemat de trunchiul dudului, cu ochii pierduți în zare, cu gâtul roșu, contractat și pătat de un strop verde, abia vizibil. Era stăpânul acestui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]