1,193 matches
-
malefic și rău ce ești. Cu cît munceai mai din greu, cu cît Încercai mai tare să-i faci plăcere, cu atît mai urît se purta cu tine000000000000000000000000000000000 Televizorul se stinge. Nu știu dacă e zi sau noapte. Niște cutii mov goale zac În fața mea. Focul Încă pîlpîie. O femeie de la asistența socială a sunat la un moment dat. Nu-mi pot aminti ce-a spus. Trebuie să fac ceva. Îmi trag pe mine niște haine și mă duc afară, luînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
e doctorul meu, dr. Rossi. Sala de așteptare e plină de puțoi bătrîni și urît-mirositori, dar acuma am eu ac de cojocul lor. Mă flendur În paltonul ăsta vechi! Na poftim, puțoi bătrîni și snobi ce sînteți. Scot o cutie mov din buzunarul paltonului. — N-o puteți bea aici, Îmi spune recepționera. Îmi flutur legitimația În fața ei. — Poliția, Îi spun eu. Lucrez sub acoperire, le explic eu nevesticilor. Una rînjește schimonosindu-și buzele alea bătrîne și uscate. Vreau să Înșfac o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
spune recepționera. Îmi flutur legitimația În fața ei. — Poliția, Îi spun eu. Lucrez sub acoperire, le explic eu nevesticilor. Una rînjește schimonosindu-și buzele alea bătrîne și uscate. Vreau să Înșfac o seringă și s-o umplu cu conținutul vechii cutii mov și să i-o Înfig fix În buzele alea bătrîne, hidratîndu-le instantaneu! — Chirurgie plastică, Îi spun eu, tehnici moderne. Toată lumea și-o poate permite, Îmi ridic eu cutia În cinstea tehnologiei. Recepționera mă cheamă, iar eu intru și-l văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mai multe războaie decât ploi. De vreo cinci-șase ori pe an, vin să inspecteze producția și calitatea mantalelor, patru bărbați Îmbrăcați În costume de haine cu croială impecabilă. Jeep-ul din care coboară este o namilă de mașină, de culoarea mov a panselei, cu scaunele și bancheta Învelite În piele bej, strălucitoare. Eu nu am de făcut nimic special: trebuie să defilez țeapăn prin fața lor, purtând pe rând, În ordinea gradelor militare mantalele confecționate, În timp ce ei Își beau cafeaua și trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
respire, humblement tapi parmi la mousse. Din buzunarul interior Karp scoase obiectul metalic, pe care Îl așeză Între pagini de-a lungul cotorului cărții. Închizând volumul, ne explică conținutul poemului. — O scenă de sodomie. „Întunecat și zbârcit, ca o garoafă mov / respiră, ghemuit umil pe mușchi“. Nici un german n-ar fi În stare să scrie așa. Nici măcar Blei. Și vreo femeie, nici atât. Totuși, poezia Încearcă măcar să Înfățiseze lucrurile dintr-o perspectivă mai puțin militantă. Obscur et froncé: asta e ceea ce numim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
presupus că avea de-a face cu decizia ei; ca de obicei, Agnes și cu mine trebuia să dormim la Frau Witting. — Doamna Witting era vecina de sub noi, am explicat. Își purta părul „tapat“ și mirosea mereu a bomboane medicinale mov. Nu i-am zis nimic. În schimb, o priveam fermecat cum Își ridica ciorapii pe picioare, netezind cusăturile, trăgând materialul cu palmele, de-a lungul coapselor, apoi prinzându-le de jartiere, răsucindu-și ușor picioarele, mai Întâi Într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-și plângă de milă și să dea la o parte, imediat ce ripostez. Dar ăsta era serios, deși zâmbea tot timpul - de parcă am fi Împărțit cine știe ce secret murdar. Poruncindu-i oaspetelui său să Îngenuncheze, Dora Îi dăduse buzele cu un ruj mov, apoi Îi spusese să se târască până la oglindă. Când vizitatorul Încercase să riposteze, Dora Îi apăsase spatele cu piciorul, cu grijă dar cu fermitate, Înștiințându-l că nu-i va da drumul până când nu-și sărută reflacția din oglindă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe lângă ceva dramatic, pe lângă un personaj obosit și hăituit, ca În romane. Nici acesta nu se plânsese de nimic și din acest motiv era mai ușor de uitat decât tânărul acela evreu, grupul turiștilor veniți cu agenția Cook, femeia În mov căreia i se făcuse rău și-și pierduse un inel, bătrânul care plătise dublu pentru cușetă. De fată uitase cu o jumătate de oră În urmă. Acesta era primul lucru pe care Îl Împărtășea ea cu Richard John, sub tropăitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În fața altui bărbat, dar știa că aranjamentul o să-l coste ceva mai mult, pentru că era evreu. Nu va fi pur și simplu o chestiune gen vreau, da, poftim bacșișul. Trecu prin fața geamurilor luminate ale vagonului-restaurant, unde lămpi mici, cu muchiile mov, ardeau pe fețele de masă puse deja pentru cină. „Ostende - Köln - Viena - Belgrad - Istanbul“. Trecu pe lângă șirul de nume fără să-i arunce vreo privire. Rutina Îi era cunoscută. Numele treceau În urmă, la nivelul ochiului, ca niște minarete, cupole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
al zilei și când Învârti rozeta sistemului de Încălzire, aburul lăsat de respirația lui Încețoșă sticla, așa că nu mai putu vedea din cei care treceau mai mult decât niște trăsături disparate, niște ochi aruncând priviri furioase, o rochie din mătase mov, un guler clerical. O singură dată a fost tentat să-și Întrerupă solitudinea crescândă și șterse sticla cu degetele, la timp pentru a vedea o fată subțiratică, În balonzaid alb, dispărând În lungul coridorului, spre clasa a doua. O dată se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
doar un pic mai jos de marginea T-ului de la tricoul Sophiei, se afla un pandantiv. De fiecare dată când se mișca puțin, Îl zăream legănându-se pe pielea ei. Colierul avea un lanț din platină cu o piatră translucidă mov. Cât se poate se evident, litera S, bătută În diamante, șerpuia În jurul pietrei. Era magnific. „Nu se poate așa ceva“, m-am gândit eu. M-am mai uitat o dată, sperând că nu se băga de seamă că eram prea atentă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
rână pe bar alunecă pe podea. Nash se întoarce să se uite. Gagica a îngenunchiat lângă tipul de pe podea, cu mâinile larg deschise deasupra reverelor în dungi, însă fără să le atingă, și zice: „Marty?“. Are unghiile vopsite cu ojă mov cu sclipici. Rujul ei mov este întins peste tot în jurul gurii tipului. Și poate că tipul e într-adevăr bolnav. Poate că s-a înecat cu o cireașă. Poate că nu am mai ucis încă o dată. Gagica se uită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
podea. Nash se întoarce să se uite. Gagica a îngenunchiat lângă tipul de pe podea, cu mâinile larg deschise deasupra reverelor în dungi, însă fără să le atingă, și zice: „Marty?“. Are unghiile vopsite cu ojă mov cu sclipici. Rujul ei mov este întins peste tot în jurul gurii tipului. Și poate că tipul e într-adevăr bolnav. Poate că s-a înecat cu o cireașă. Poate că nu am mai ucis încă o dată. Gagica se uită în sus, la Nash și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
consola șemineului, iar în jurul lor sunt presărate margarete galbene și garoafe roz. Întrerupătoarele de lumină sunt mascate cu bandă adezivă, ca să nu poată fi folosite. Mona are, în schimb, pe podea niște pietre plate, pe care a așezat lumânări, lumânări mov și albe, unele aprinse, altele nu. Lumânări aprinse mai sunt și în șemineu. Din conurile de tămâie brună de pe pietrele cu lumânări se ridică fuioare de fum alb. Singura lumină adevărată se vede atunci când Mona deschide frigiderul sau cuptorul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ști ce s-a folosit pe post de cerneală, zice, aș ști cum s-o citesc. Dacă ar fi amoniac sau oțet, zice, s-ar fierbe o varză roșie și s-ar da cu zeama aia ca să se facă cerneala mov. Dacă ar fi spermă, s-ar citi în lumină fluorescentă. Dar cum, vrăjile se scriu și cu smântânică? întreb. Și Mona zice: — Doar vrăjile cele mai puternice. Dacă ar fi scrisă cu soluție limpede de zeamil, s-ar da cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sticluță de tinctură de iod și-o aplică peste scris cu un tampon de vată, ca să coloreze în roșu cuvintele invizibile. Pe alte cuvinte invizibile Helen aplică zeama de la o varză roșie cu niște tampoane de vată, colorându-le în mov. Alături de sticluțe, tampoanele de vată și dicționare e o lampă cu mâner. Un fir duce până la o priză din perete. — Lampă fluorescentă, zice Helen. Am închiriat-o. Apasă pe un buton și ține lampa deasupra ceaslovului deschis, dând paginile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în picioare și uitându-ne la fotografie, Helen zice: — Soția ta era foarte drăguță. Și eu zic mda, era. Degetele lui Helen, costumul ei galben, biroul de epocă, sculptat și lăcuit, sunt pătate și mânjite peste tot cu roșu și mov, de la tinctura de iod și zeama de varză. Petele miros a amoniac și oțet. Ține lampa fluorescentă și citește dârele străvechi de smântânică. — Am găsit aici o vrajă pentru zbor, zice. Și una din astea ar putea să fie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de război. Aa-ah! se întinde Ion, cu brațele larg desfăcute. Mult mai vorbești! Ce mai face madam Săteanu? Precum știi saltă din umeri Mihai, preocupîndu-se de o vedere așezată sub sticla de pe birou, o ilustrată cu un mănunchi de brîndușe mov. Prima oară cînd am s-o văd evident, nu acasă la ea, că nu-mi stă în caracter, poate că și de aceea n-am acceptat invitația lui nea Toader -, am să-i zic vreo două de dulce, ori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dădu o raită printr-un Asgard fictiv, de unde proveneau probabil acele denumiri atât de iubite de departamentele de marketing ale distileriilor din East Midlands. Din această clasă, Carol alese cutii verzi de Odin, doze portocalii de Wotan, sticle cu irizații mov de Brunhilde Brew, o sticlă de plastic de Loki Lager și, bineînțeles, o mulțime de beri Lamot. Totalul depășea o sută de lire. Cealaltă Carol bătu totul în casa de marcat, iar dispozitivul automat de imprimat scoase, clănțănind, un bon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
până și-a tras bluza din betelia fustei și a vânturat-o de câteva ori, încât să iasă bărzăunele la aer și să mă conving și eu, văzând culoarea, că Pătrașcu Luigi știa el ce știa când vorbea de sutienul mov al tovarășei. Mai târziu, ca și cum razele soarelui, muștele și sutienul n-ar fi fost de-ajuns într-o singură dimineață, peste noi toți, a II-a D, s-a abătut o emoție mare, mare de tot, un fel de vânticel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
taxi care-i aștepta și care-o porni de-a lungul Strandului În ruine. O fostă casă de asigurări Îi privi cu ochii goi; multe ferestre erau astupate cu scînduri; o cofetărie mai avea În vitrină o cutie cu bomboane mov, pentru fumători. Domnul Prentice le spuse În șoaptă: — Domnilor, vă cer un singur lucru: să vă purtați cît mai firesc. Mergem la un croitor, ca să-mi ia măsurile pentru un costum. Voi intra primul; dumneata, Rowe, mă vei urma peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
își prădase Crusoe nava. Pielea adunată într-o palisadă de crestături la buza de jos marca deja aritmetica văduviei, socoteala disperată cum că nu-și va mai găsi niciodată alt iubit. Eram conștient de corpul ei puternic adăpostit sub capotul mov de baie, de cutia toracică parțial protejată de-un înveliș de ghips alb, care i se întindea de la un umăr și până la subsuoara opusă, ca o rochie clasică de bal hollywoodian. Se hotărî să mă ignore și înaintă țeapăn de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ai cuiva. - Da? zise fără să își ridice privirea. - Bună ziua, răspunse o voce de femeie. O privi. Era, de fapt, o fetișcană îmbujorată, cu zăpadă în păr, înfofolită într-o pufoaică, cu o căciulă colorată pe cap și un fular mov la gât. - Da? întrebă șeful de gară, deloc convins de acest cuvânt. - Aș vrea un bilet până la București, zise fata, scoțând un portofel maro dintr-un buzunar. Șeful de gară o privi mirat. - Da..., spuse, București... - Da, confirmă fata. - Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
a face concesii de dragul cuiva apropiat, imperturbabili în fața unui climat emotiv, lipsiți de intuiția care nu aduce decât complicații și întrebări nedorite, nevinovați până la un punct și plini de bune intenții. Fana era îmbrăcată într-un taior cu dungi late, mov cu alb, o stofă puțin poroasă, foarte plăcută la vedere, avea o croială corectă, parcă fusese făcută de un robot, la milimetru. Când se descheie la nasturi lăsă să se vadă o bluză cu multă dantelă. În hol pe frigider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
execute un test nu să trăiască alături de un bărbat, să formeze împreună cu el un cuplu. Fana vorbea mai departe cu vocea ei cântată, atât de plăcută auzului, din când în când gesticula punându-și în evidență unghiile îngrijite, lăcuite cu mov. Carmina nu se mai concentra, obosise, își aminti de trecuta răzvrătire când se scuturase din vraja acelui monolog ispititor al Fanei, pentru că avusese credința că timpul trece pe lângă ele inutil, că vor îmbătrâni acolo, una vorbind, cealaltă ascultând, că alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]