274 matches
-
Cât am de plătit? I-ai spus că-s o biată văduvă care are de-ntreținut un copil? — Da, i-am spus, zise polițistul Mancuso, stând foarte drept pe un scaun și privind cu jind spre masa de bucătărie acoperită cu mușama. Te superi dacă îmi pun barba pe masă? E cam cald aici și mi se lipește de obraz. Sigur, fă-te comod, băiete. Uite, ia o gogoașă cu dulceață. Tocma’ le-am cumpărat azi-dimineață de pe Magazine Street. Știi, Ignatius mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
scris aici suma. Doamna Reilly luă foaia de hârtie și citi sub antetul antreprenorului coloana de cifre bătute la mașină. — Doamne! O mie două’j’ de dolari. Groaznic! Cum am să pot eu plăti atâta? Lăsă să cadă devizul pe mușama. Ești sigur că-i așa? — Da, doamnă. A angajat ș-un avocat să se ocupe de asta. Totu-i corect. — De unde să scot eu o mie de dolari? Tot ce avem eu și Ignatius i-asigurarea socială a bietului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Mancuso nu face altceva decât că-i gentil. — Mai bine plec, repetă Mancuso împăciuitor. — Fac eu rost de bani, strigă doamna Reilly. Vând casa asta. Vând casa asta de sub tine, băiete și mă duc la azil. Ridică un colț al mușamalei și se șterse la ochi. Dacă nu pleci, îi spuse Ignatius lui Mancuso, care își agăța barba la loc, voi chema poliția. — El e poliția, prostule. — Toată situația asta e absurdă, constată Ignatius și plecă târșâindu-și picioarele. Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cunoștințe de teologie și geometrie, iar eu să pot cultiva o Viață Interioară Bogată. — Un rege? Vrei un rege? — Scutește-mă de bâlbâielile tale. N-am mai auzit pe nimeni să vrea rege. — Te rog! Ignatius bătu cu pumnul în mușamaua de pe masa din bucătărie. Mătură veranda, du-te în vizită la domnișoara Annie, cheam-o pe amica ta Battaglia, exersează cu mingea de popice afară pe alee. Lasă-mă în pace! Sunt într-un ciclu foarte prost. — Ce-i aia „ciclu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de-ai fi și tu așa de curajos. — Înțeleg. Acum sunt comparat cu o bătrână escroacă degenerată. Ba, mai rău! Comparația e în defavoarea mea. Propria mea mamă să îndrăznească să mă înjosească în așa hal! Ignatius izbi cu pumnul în mușama. Ei bine, mi-a fost de ajuns. Mă duc în salon să privesc la televizor ursul Yogi. În pauzele dintre paharele cu vin, să-mi aduci o gustare. Valva mea plânge după o consolare. — Voi de colo, ia mai tăceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sale, în jurul absenței sale fizice. Era ca și cum acestea îi făceau loc printre ele, așteptându-i întoarcerea. Un scaun de lemn pătat de vopsea, cu șezătoarea roasă de nenumărate șederi, era aruncat lângă o masă de joc rabatabilă, acoperită cu o mușama deșirată și pătată. Samovarul de pe ea părea cuprins de o dezamăgire îndoliată, iar cănile ciobite erau împrăștiate împrejur fără scop. Fierăstrăul era aruncat pe podea, lângă o grămadă de cărămizi și bușteni, iar fundul unui butoi era sprijint de unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
aibă o infecție minoră, o intoxicație, ceva nu foarte grav. Acum era curios dacă medicina a avansat și de aceea a rămas mai departe în Bobo. La laborator, profesoara mai aștepta încă, pe coridor, chircită pe o banchetă acoperită cu mușama lipicioasă. Bobo a trecut pe lângă ea vijelios și-a intrat în laborator, începând să vorbească din ușă, uite, Iuli, ce mi-a ieșit pe gât, uite-aici, punctele astea roșii din care se prelinge lichid, pare să fie infectat, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe capul ei. Cam atunci s-a întâlnit cu Eliza, pe care n-o mai văzuse de un an. Era și ea schimbată, ca și fratele ei, își vopsise părul roșcat și era îmbrăcată ca o paparudă, cu fustă de mușama roșie, scurtă și parcă violentată de șoldurile mari, încât arăta mai degrabă ca un gogoșar decât ca o fustă. Întâlnirea cu ea, chiar și în halul în care era îmbrăcată, a fost ca o luminare. Ei îi putea spune orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
zici? În mine își curăță tot corpul! replica cada. Vă gândiți doar la voi! Eu le spăl hainele murdare! spuse revoltată mașina de spălat. A! mi-am amintit cum Andrei își pune pe mine pensulele murdare de la pictură, prosopul și mușamaua pe care pictează, vorbi cada. Obiectele din baie erau revoltate. Voiau mai mult respect din partea familiei. Pe lângă aceste obiecte și cele din sufragerie erau nemulțumite. Pe mine se așează cu hainele de afară în fiecare zi și mă murdăresc! Măcar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tatei, au și demarat, iar eu mi-am luat ghiozdanul, am făcut stânga-mprejur, îndreptându-mă spre casa scărilor, făcusem rost de un nou înaintaș pentru echipa mea de fotbal cu nasturi și eram curios dacă alunecă la fel de bine pe mușama ca pe carton, n-am rămas acolo să-i fac cu mâna și nici nu m-am uitat în urma dubei, așteptând să dispară după colț. Îmi aduc limpede aminte de fața tatei, era neras, mirosea puternic a tutun, părea foarte-foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mult decît pe ceilalți, căci nu se pricepuse să-și găsească o soție care să aibă grijă de el. Chiar nu voia să știe cine i-l răpise? Apoi ochii Îi alunecară spre fratele ei, care sfărîma nervos zahăr pe mușamaua mesei. Și sub descumpănire se făcu simțită mînia născută din neputința de a pricepe. - Și tu, Loïc? articulă ea cu o voce surdă. Tu, care spuneai că Gildas e mai mult decît un frate pentru tine! Nu vrei să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lăuntrice a skipperului. - Știi care e cel mai bun mijloc de a dejuca orice Încercare de identificare atunci cînd te pregătești să comiți un delict? Să fii cît mai vizibil cu putință, Să te Îmbraci Într-o pelerină galbenă din mușama sau să pilotezi o mașină Ferrari, de pildă. Poți fi sigur că martorii au focalizat cu toții acest detaliu, În asemenea măsură Încît să fie incapabili să descrie individul. Așadar, zise el mai departe, sosind cu bacul, ți-am zărit goeleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ați avut noroc, se bucură meseriașul. A ținut cincizeci de ani. Putea să putrezească. Sau să să se topească. Dar o vezi, o crăpătură n-are. Capitaliști de-adevăratelea, încă de pe-atunci! Ce-o fi băgat olandeji ăia, că mușama nu-i. Asta-i clar! Aia se taie, chir de n-o porți. Dădu să-i răspundă. Apucă doar să icnească, sufocat. Un ins subțirel, cu o pelerină galbenă, cam ca acelea purtate de țiganii care mătură pe ploaie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a românilor în cele cinci decenii de dictatură bolșevică, o reprezintă hoția națională. S-a furat în acei odioși ani pentru a slăbi sistemul. În mod deliberat se distrugeau, de exemplu, vagoanele de cale ferată, cu instalațiile sanitare demontate, cu mușamaua canapelelor sfâșiată, cu perdelele de la geamuri zdrențuite, cu spartul neoanelor din compartimente și multe alte de-astea, doar pentru a lovi în regimul dictatorial. „Ca să nu mai vorbim de sustrasul materialelor din construcții - continuă doctorul -, conform principiului juma’ la bloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-o și lui Ceaușescu și tot în decembrie, cinș’pe ani mai încolo, ce mai poți să zici de potriveala asta, îl pusese pă Wintris director și a murit tac-su acolo, după ce l-a ținut acolo la sanatoriu, pă mușama l-a ținut, jos pă ciment, până a murit, doi ani a trăit Wintris ăl bătrân cu ochii la tavan, ca o pedeapsă și pentru fiu-su, care n-avea nici o vină săracu, dar de câte ori venea la spital îl vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dreptate; nu poate fi văzut tot timpul în gașca regizorului. Nici unul dintre actori nu s-ar simți în largul lui în preajma regizorului. Am împins ușa cafenelei, probabil singurul loc nepretențios din Belsize Park unde puteai mânca. Mesele erau acoperite cu mușama în carouri roșu cu alb și lumina puternică. Toate felurile din meniu erau însoțite de pâine prăjită, albă și gumoasă, indiferent dacă o cereai sau nu, și câteva foi veștede de salată creață așezată pe o margine a farfuriei, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bătea să-mi spargă pieptul. Într-un târziu am zărit o geană de lumină. m-am apropiat și am văzut o cameră mare, cu tavanul foarte Înalt, În centrul căreia se găsea o masă cu picioarele verzi, acoperită cu o mușama. m-am uitat În jur după Teo Haiduc, dar acesta dispăruse cu desăvârșire. Am simțit doar În mâna dreaptă răceala metalică a USB drive-ului pe care mi-l strecurase În palmă când mă trăsese de mână În tunel. Am pus
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
bătea să-mi spargă pieptul. Într-un târziu am zărit o geană de lumină. m-am apropiat și am văzut o cameră mare, cu tavanul foarte înalt, în centrul căreia se găsea o masă cu picioarele verzi, acoperită cu o mușama. m-am uitat în jur după Teo Haiduc, dar acesta dispăruse cu desăvârșire. Am simțit doar în mâna dreaptă răceala metalică a USB drive-ului pe care mi-l strecurase în palmă când mă trăsese de mână în tunel. Am pus
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
rufe... ...Indiscutabil e un inel. Misterios ar rămâne materialul din care a fost turnat... Ai idee din ce-a fost turnat? - Unii din talmudiștii pe care îi frecventez eu, zise Genel (din ăi de-ți sorb, una-două, votculița risipită pe mușama ori ți-l agață 91 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Numai pentru a prinde puteri, înainte de a se avânta pe strada Polonă, segmentând Bulevardul Carol, depășindu-l și inundând maidanele din prejurul spitalului Colțea, alcătuind acolo Marea baltă de la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce zăcea, fără roți, cu burta lipită de pământ. Petrache continuă, simțind că fata se strânge și mai tare în el : — N-avea cine să-i oprească, au smuls tot ce se putea, au spart parbrizele, au tăiat cu cuțitul mușamaua de pe canapele. Stați, oameni buni, striga câte unul, dacă le stricați, cum le mai mutăm de aicea ? O mai fi nevoie de ele vreodată, că nu sunt bune numai de dărâmat... După atâtea spaime și supărări adunate, cine să mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e mai adâncă. Poate doar după gustul apei. Ca să știi așadar cât de adâncă e memoria, trebuie s-o trăiești. Dar tot nu vei ști de unde începe și unde sfârșește. E povestea călimării cu cerneală. O pată de cerneală pe mușama are o formă, poate chiar forma unei figuri geome trice ușor de recunoscut. Aceeași pată însă rămasă, după ce scrii, pe degete e mai greu de măsurat, nu știi câtă cerneală a intrat deja în piele și dacă e de ajuns
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
corcodușă. Nu era puțin lucru să așezi banul pe șină și să fugi la vreme. Și pe urmă să-l găsești printre brusturii de pe taluz. Bătrânul se ridică să adune farfuriile. Îl ajutară, el veni cu o cârpă să șteargă mușamaua, apoi le puse câte o bere în față. Ciocniră și băură, ultimul fu Maca, lovi halba goală de tăblia mesei și se stropși. Bătrânul îi privea cu bunătate. Era cu totul altfel decât te-ai fi așteptat. Deși îl chema
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la rând. El ridică din umeri, pentru că povestea lui nu era la fel de frumoasă. — Eu n-am avut niciodată noroc, spuse și apoi tăcu. — Ce fel de poveste mai e și asta ? întrebă Maca. Jenică făcu niște rotocoale cu degetul pe mușama. — Uite-așa, o poveste pentru oamenii mari. — Bun, acceptă Maca. Și care-i povestea ? — Povestea e că mie mi-e frică de norocul altora. Această mărturisire îi strepezi dinții. Luă o dușcă de bere pe care o ținu în gură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
făcu loc, cu halbele de bere. — Uită-te la el ! exclamă Tili. Hei, omule, asculți pe la uși... Namila râse întretăiat, scoțând un sunet ca de gargară. Trânti halbele pe masă, fără să-i pese că spuma făcea cercuri umede pe mușama. — Auzi, spuse Maca, ia du-te înapoi, închide bine ușa, numără până la trei și intră din nou. Namila îl privi nedumerită. Maca făcu semn spre ușă, desenând cu degetul un cerc în aer. Gargara cu mușețel se porni iar, semn
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
berea. — Atât de greu e să numeri până la trei ? îl întrebă Maca. Namila râse din nou, semn că nu înțelesese nimic. Îl bătu pe umeri cu prietenie, zguduindu-l : — Om bun, hârâi. Privi cu satisfacție masa cu farfuriile grămadă și mușamaua umedă și le făcu semn spre halbele de bere. Tili încuviință și namila râse din nou. Erau cu toții oameni buni. Înainte de a ieși, se opri o clipă pentru a domoli clătinarea becului pe care îl lovise cu fruntea. — Azi avem
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]