455 matches
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > HAIKU (GÂNGURIT DE PRUNC...) Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 282 din 09 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului gângurit de prunc- razele lunii aurind leagănul de lemn cântec de leagăn- petalele mușcatei pică de somn la sânul mamei- o muscă dă târcoale pruncului lacom drum înfundat - până și pădurea are secretele ei peste poiană ascultand ruga florii - un nor rătăcit prin zăpadă doar pașii ultimului drumeț - firavă luna ... bradul aruncat împodobit de
HAIKU (GÂNGURIT DE PRUNC...) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356961_a_358290]
-
a certat îndelung într-o limbă sâsâită, ciudată. El scuipa, râgâia, se opunea și se asmuțea ba spre mine, ba către ea ... Înfuriată poate, rusalca și-a dezvelit de pletele-i înverzite fruntea pe jumătate. Era roșie ca floarea de mușcată. El a dat îndărăt, a scâncit, a închis ochii ca un mort. Era palid acum și din ce în ce mai supus, de parcă ar fi fost dus și apoi scos de la duș. S-a aplecat chiar de șale, i-a cerut iertare, sărutându-i
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
Dacă alergătorul nu o are, nu numai că se poate să nu ajungă primul, dar se poate să nu ajungă deloc la finnish”. Interpretarea muzicală și actoricească ale artistei Medeea Marinescu, ce sunt altceva, dacă nu glastre în care înfloresc mușcatele spirituale ale pianului, teatrului, filmului și poeziei?! Pianista și actrița Medeea Marinescu reproduce în aceste flori spirituale propria floare a talentului ei, iar în măsura în care aceasta devine spectacol și gală a cinema-ului, cărora Europa le închină cronici, este asimilabilă în
MEDEEA MARINESCU NU SE ÎNSTRĂINEAZĂ ÎN NOAPTEA CULTURII ROMÂNEŞTI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346143_a_347472]
-
cat: mahmur scot - făr' să vreau - doar cartea... “Spânzurat”! N-AM CUI SĂ SPUN - ÎN MIEZUL ZILEI - “RĂMAS BUN” n-am cui să spun - în miezul zilei - “rămas bun” când onoranta moarte mă zorește hulubi cântă patetic - parcă se răzbun' - mușcata mea din geam se vestejește... nu-i timpul bun de moarte - dar pastelul mă plictisește până la demență așa că vieții-i smulg din mână - iar - penelul și-mi fac propria schiță-n decadență iar de-am întors pe dos și legi
SUMBRE ZIDIRI (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356091_a_357420]
-
MINE Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017 Toate Articolele Autorului MAMĂ, ȘTIU CĂ EȘTI CU MINE Mamă, când deschid fereastra, Simt o mână că m-atinge... Să fii tu? - se mișcă glastra, Iar mușcata-ncepe-a plânge. Casa-i plină de lumină, Chipul tău aură poartă... Tu ești maica mea blajină? Vino! fiul tău te-așteaptă. La tine vin, măicuța mea! Întinde mâna s-o sărut... Mi-e dor de tine să te văd
MAMĂ, ȘTIU CĂ EȘTI CU MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368990_a_370319]
-
ziua doar în familie și pe care mi-l amintesc bătrân în capul unei mese lungi lăudându-mă pentru premiul trei la secția germană, care locuia într-o casă boierească cu uși și camere înalte având o terasă plină de mușcate pe pervaze de îți era mai mare dragul să stai vara și de unde se vedea vârful unui munte ce veghea ca un martor al oropsiților, fărădelegilor și nedreptăților. Casa a fost naționalizată și dărămată pentru ca să construiască o clădire rece de
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE II de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370818_a_372147]
-
ziua doar în familie și pe care mi-l amintesc bătrân în capul unei mese lungi lăudându-mă pentru premiul trei la secția germană, care locuia într-o casă boierească cu uși și camere înalte având o terasă plină de mușcate pe pervaze de îți era mai mare dragul să stai vara și de unde se vedea vârful unui munte ce veghea ca un martor al oropsiților, fărădelegilor și nedreptăților. Casa au naționalizat-o și au dărămat-o pentru ca să construiască o clădire rece
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE.11 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370978_a_372307]
-
purtate de Fuego pe toate scenele României, lin și curat, îmbălsămitor ca ruga, cu amară tristețe, precum umbra lacrimei în pragul casei străine, cu dulce tristețe precum lumina surâsului în pragul în care părinții își îmbrățișează copiii. Din fereastra cu mușcată a casei părintești, în ungherele lumii, drumul lung al străinătății e mers în plâns de oameni neplecați de bine de-acasă. Pentru ei și pentru cei care îi așteaptă în fiecare an, în fiecare zi, în fiecare secundă, acasă, Fuego
FUEGO. ACASĂ DE CRĂCIUN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369841_a_371170]
-
de ea și încerci să-i vorbești fără lacrimi și să răspunzi tot tu. Daca vârsta fragedă nu te-a părăsit încă, iar mama e plecată departe, te retragi într-o cameră înaltă, cu pereții curat văruiți și miros de mușcate și citești Frații Karamazov, uitând cum e atunci când soarele intră în casă numai prin ochii ei. Dacă auzi dimineața, până în răsăritul soarelui, pași de mamă sosiți cu primul tren și cine mai știe cu ce alte vești din locuri și
CUM ÎI SCRII MAMEI? de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369307_a_370636]
-
și cu relele ei, până când mă voi reântoarce acolo de unde am venit, dând socoteală Creatorului, pentru faptele mele. Hodăița aceea, era o căsuță din lemn, alcătuită dintr-o singură cameră de 2 metri jumătate, pe doi metri jumătate, pridvorul cu mușcatele mamei în toate culorile, podul căsii unde taică-meu își ținea cojoacele, pieile de porc și de vițel ca să-și facă opinci, precum și nelipsitele bâte din lemn de corn, trecute de trei ori prin foc, ca să le întărească, și acoperișul
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
pentru care absența luptei ar fi însemnat moartea definitivă. La celălalt antipod, Emanuel avea resorturi și disponibilități similare emotivițății și sensibilității ei, iar compatibilitatea creativă întărea relația care curgea ca un șuvoi limpede și miraculos, făcând sângele să zvâcnească ca mușcata, înghițând gândurile amare și dureroase,Doar scopurile lor înalte învingeau acea spaimă că nu va birui spiritul și natura nobilă, valorile clasate, unanim acceptate, recunoscute.În fiecare întâmplare pe care o trăiau se ascundea ceva magic, pentru că ei trăiau adevărul
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
răsădească în straturile sale cu pământul îngrășat din toamnă. O parte dintre jardiniere, din care după ce scotea și răsădea majoritatea plantelor tinere, le agăța în chioșcul său de refugiu din mijlocul grădinii. Aici lăsa să crească de obicei plantele curgătoare, mușcatele sau tufănelele pitice. Vara trecută scosese toți bulbii de lalele, narcise și zambile și le depozitase în magazie la loc ferit de curenți de aer, să se usuce în timp, iar astă toamnă i-a replantat pe alte poziții. Prin
ROMAN , CAP. CINCISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370109_a_371438]
-
Pe-un ram de alun lângă ciutura slută Ultimul zvâcnet al iernii se simte - Fulgii valsează în curgere mută Și-un cânt răgușit de hulub se mai minte. În vatră-i jăratec, un iz de rășină Plutește-n odăi cu mușcate arzând - Crâmpeie de suflet, trăire divină, Răbojuri de stele pe bolți lunecând. În colțul de veghe - eu, rob al tăcerii, Cu tâmple albite, de dor fremătând, Din pulberi de clipe, la marginea serii Iubirea renaște din muguri de gând. Te
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
Acasa > Stihuri > Semne > ASTĂZI NICI MĂCAR... Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1360 din 21 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului din, vol " Pașii sufletului meu", Editura Dandes Press, 2014 În grădina Raiului, îmi cresc tot mușcate Pe o frunză moartă, în colț, o iubire... De demult iertată prea mult aplecate Moare-ngenuncheată umil, în neștire. Împletește viața astăzi lin se scurge Crucea-și face crucea semnului decurge, Pe icoana mamă astăzi cine-o plânge... Cine s-o
ASTĂZI NICI MĂCAR... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354412_a_355741]
-
unde va avea loc masa și darul. Jocul găinii, răpirea miresii, recompensa destinată celui care o aduce înapoi ginerelui, darul și jocul sticlei de țuică roze - legată cu betiță roșie. De obicei se leagă la ploscă o floare albă de mușcată, simbolizând cinstea și curățenia fetei. Jocuri, strigături și plimbarea socrilor cu roaba (tărăboanța, cotigă, săniuță dacă este iarna, etc.) g) „Nașterea” - ursitoarele. Ruga păriților însurățeilor, presărarea de petale de trandafir și crenguțe de brad, ramuri de busuioc sfințit cu aghiasmă
ZILELE HESPERUS TRADIŢII POPULARE ROMÂNEŞTI de FUNDAŢIA CULTURALĂ HESPERUS în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353861_a_355190]
-
prin când încercare adun toate nici eu nu mai știu. poate Domnul știe să-mi aline frământările crescânde la pragul dintre tăcere și alint discută semințele gemenelor una tace cealaltă frământă pâinea serii afară plouă mărunt cad petalele florilor plămânului mușcata înflorește înflorește înflorește ca într-o cascadă simt liniștea cum se așterne cum vreau să se aștearnă sunt suprafețe încă aspre dalta fină le cioplește neîncetat ele se tot aspresc în care fragment de lumină să-mi răcoresc trupul timpanele
MĂRUNT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353891_a_355220]
-
șezând în culcușul ierbii,/ Cu spatele proptit de o tulpină rugoasă,/Mușcând din de brânză,/Privind la odihna fluierului...” (Până adorm, p. 45) Căsuța natală, cuibul copilăriei, impresionează prin frumusețe vegetală, cromatică vie și relaxantă: “Căsuța albastră, cu ochi de mușcate,/ Cu iederi suite pe poartă.” (Din lumea mică, p. 45) Liniștea vieții este însă stricată de un vârtej care se ivește pe drumul din fața casei și ia cu el un cuib de pui, imagini tulburătoare ale drumurilor și vârtejurilor vieții
SENTIMENTUL PATRIOTIC ÎN ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN ÎNTREAGA LUME COORD. LIGYA DIACONESCU de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353839_a_355168]
-
conchizând: „Crâmpeie de visare în șoapte dulci coboară / Căci ele-ndrăgostirea gustau întâia oară...” Ne-ntâmpină apoi cu o avalanșă de poezie sensibilă din care „plouă” cu „Flori de liliac”, „Lăcrimioare”, „Panseluțe”, „Flori de cireș - petale de vis” peste „Casa cu mușcate” în care Paula Diana Handra așterne în poeme „Parfum și culoare”: „Parfum și culoare din suflet de floare / E nesfârșirea-n binecuvântare / Ce-aduce-n suflet dulcea alinare / Din veșnicia clipei ce nu moare. Parfum și culoare din suflet de floare / Se-
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
-o și-n inima ta. La fereastră Stă la fereastră mama și privește. Ai drum până la școală. Te zorește Să nu întârzii. Ce grijă protectoare Și cu iubire, ce mama o tot are!..... Și-acum mai stă-n fereastra cu mușcate Chiar dacă ai plecat așa departe... Se mută-n poarta veche, ce stă mereu deschisă Chiar și cu școli mai multe iubirea e permisă. Ce dor i-aduce drumul, privind de la fereastră? S-au ofilit mușcate, aflate într-o glastră... Mai
ELISABETA IOSIF POEME DIN VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354589_a_355918]
-
mai stă-n fereastra cu mușcate Chiar dacă ai plecat așa departe... Se mută-n poarta veche, ce stă mereu deschisă Chiar și cu școli mai multe iubirea e permisă. Ce dor i-aduce drumul, privind de la fereastră? S-au ofilit mușcate, aflate într-o glastră... Mai speră în iubirea cea oferită-odată, Căci mama-i mamă. Își caută copilul de-altă dată. Referință Bibliografică: ELISABETA IOSIF POEME DIN VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENȚEI / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1076, Anul III
ELISABETA IOSIF POEME DIN VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354589_a_355918]
-
funcționale - ea este, mereu, “ca prima dată” - solaritatea ei neînsemnând tranziție temporală, ci însemnând doar statornicia întoarcerii luminii la origini; de aceea și autorestricția sa, de consubstanțială, până la identitate, cu SOARELE/FLOAREA/VEGETALUL!), deci, evadare spre istorie-ofilire: “S-au ofilit mușcatele, aflate într-o glastră.../ Mai speră în iubirea cea oferită-odată.../ Iar mama-i mamă! Își caută copilul de-altă dată” (cf. La fereastră) - și : “Spune-i mamei că o iubești, într-o zi datată,/ Împarte-i soarele din priviri, ca
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
dimineții. Așteptau, să-și facă intrarea în lume ... să atragă atenția Crinului Imperial. Aveau să fie dezamăgite. Inima lui era dăruită. Regina Nopții îl primea în grădinile secrete, ținut captiv în mrejele ei, îmbătându-l cu parfumul exotic. Sora lui, Mușcata, rebelă și plină de personalitate, fugise în lume cu sălbaticul Mac, hipnotizată de puterea lui de seducție. Vântul adia ușor. Se făcea simțit, aducând cu el reinnoirea primăvăratecă a vegetației. Diafană, Crăiasa Florilor a apărut învăluită în mantia de albăstrele
POVESTE DE PRIMĂVARĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354617_a_355946]
-
vecine sau mai depărtate printr-o itinerare a programelor artistice. În afara corului, o bogată activitate va desfășura secția de teatru amator a căminului cultural condusă o vreme (și) de autorul coordonator al acestei cărți. Piese de teatru ca "Titanic vals", "Mușcata din fereastră", "Zorile", "Se face ziuă", "Cuiul lui Pepelea", "Piatra din casă", etc. au fost bine apreciate și mult gustate de spectatorii din Rucăr, Dragoslavele, Bran și alte așezări. Este de menționat că între primele piese jucate la Rucăr de
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXVII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357109_a_358438]
-
cel mai adesea pe tataie. Nu am înțeles niciodată rostul camerelor “din față”, nu le locuia nimeni. Ne înghesuiam toți în camera cu soba, fie că era iarna, fie că era vara. Cele mai frumoase, în afara ștergarelor de pe pereți erau mușcatele din ferestre, înflorite și vara și iarna, dând o nuanță de veselie și sărbătoare continuă. Tataie își construise în fața casei o bucătărie pentru vară, tot cu plită și cuptor. Vara, în mijlocul camerei agățau un felinar care ne lumina până terminam
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
au trecut... Nu mai este timp să se împrietenească, se gândea Ana, interval în care el a fost chemat la masă, iar ea a plecat numaidecât. Mătușile, din casa de pe colț, o răsfățau cu atenția lor, îi povesteau despre secretele mușcatelor crescute cu coroane bogate până la cer... le plăcea pe verandă unde nu bătea soarele direct... altă dată o serveau cu șampanie de soc... dar eu nu beau băutură, se scuza fata... stai liniștită Ana, nu e băutură, e socată... a
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]