489 matches
-
slăbiciune și un mic puseu hepatic îl învineți puțin. Chelnerii păreau turnați în gheață! - Tăticu’, acili-șa mă nemeriși! Biata mama mai făcea tocană din piept dă pui așa gustoasă ca la voi. Uite, să știi că m-ai câștigat dă mușteriu! Brava! - Suntem deosebit de încântați de înaltele aprecieri asupra acestor splendide cochilii St. Jaques, aduse astăzi, special pentru domnia voastră, și pregătite de maestrul nostru gastronom cu un delicios sos bordelez după o rețetă a maeștrilor francezi. Ministrul nu prea mai era
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
Moldoveanu avea buzele ca o cucoană, intens colorate în roșu. “Iar ai gustat din damigeană, Nae!? “Nu, nu, domnule Macedonescu, răspunde jupân Nae fonfăind și care își pregătise răspunsul la o întrebare ce revenea de fiecare dată când îi avea mușterii pe cei doi. “Ia privește, aici! Din salon, învățătorul luase din cui o oglindă, pe care i-o puse în față. Cârciumarul s-a înroșit tot. Fusese prins cu minciuna. “Deverul” s-a mutat, pentru ceva timp, la altă unitate
JUPÂNUL NAE MOLDOVEANU ŞI CULOAREA VINULUI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348105_a_349434]
-
satele comunelor Boișoara, Titești și Perișani, cum-pă¬ra en gros țuică, pe care apoi o vindea en detail, adică la ciocan, mic-50 de mililitri, sau mare-100 de mililitri. Se-ntâmpla asta în special seara, când în casa lui se adunau mușterii pentru obișnuitul ațâfelnic de dinainte de cină și pentru a sta de vorbă, timp în care nevestele lor puneau de mămă¬ligă; nu-i vorbă, acestea așteptau mult și bine cu căldarea pusă peste mămăligă pentru a o ține caldă până ce
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
În timpul războiului, tata Laie a făcut parte din Regimentul de Gardă Regală, fiind sergent. I se mai spunea și Laie Legionaru’ deoarece fusese legionar și șef de cuib. Acum începuse să aibă mari probleme cu Pluștoaica, fiindcă, tot servind ea mușterii cu țuică, dăduse în patima băuturii. Referință Bibliografică: OAMENI ȘI CÂINI (miniroman) (I) / Marian Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2090, Anul VI, 20 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Pătrașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
toți mahării din județ, cu primul secretar „se trăgea de șireturi”. Ehei, câte n-a „rezolvat” el cu palinca aia!... Autoritățile „închideau și ele ochii” la faptul că seara casa lui se transforma în cârciumă particulară, adeseori se numărau printre mușterii. Bineînțeles că și Marian a folosit palinca de la socru-său pe post de mită de nenumărate ori după ce s-a căsătorit. Cei care se lăsau mituiți, în primul rând - medicii, se-nțelege, erau sătui de „Kent”, cafea și coniac „Drobeta
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
greu, apoi fugea repede după-amiază să-și vândă creațiile. Luă doar câteva ulcioare făcute de el mai demult. Erau cele mai frumoase, le păstra în locuința lui pentru a-i încânta ochii. Dimineața, lumea din târg era diferită. Erau alți mușterii, călători veniți din alte părți. Printre ei, olarul remarcă un personaj aparte, îmbrăcat în haine scumpe. Avea trăsături nobile și din mersul lui se vedea că era un om puternic și hotărât. Omul se opri chiar în fața olarului și începu
OCHII – POVESTEA OLARULUI LENEŞ ŞI A ÎNŢELEPTULUI MUT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345681_a_347010]
-
dinspre stradă Ferestrele-s-inchise cu șapte mari zăvoare, Ai să îngheți în ierni de așteptări și doruri Și tot n-ai sa-ntelegi durerea mea cea mare. Tu esti un vechi ziar uitat pe-o masă Într-un vechi birt cu mușterii săraci, Care intre-o tigare și-o cinzeaca Joacă la riscă ultimii pitaci. Ești emigrant prin gândurile mele Și te mai răsfoiesc din când în când, Nu meriți să îmi călci nicicând hotarul Și nici să zăbovești la mine-n
EMIGRANT de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352123_a_353452]
-
altă naționalitate - se bucura de calificativul „jidan fricos”. La puțini am văzut atâta dispreț pentru lașitate. Iar maică-mea era poreclită Bunătate. Mi-o amintesc dând bucățele de zahăr („zahăr cubic”) cailor înhămați la trăsurile care, pe vremuri, își așteptau mușteriii de-a lungul trotuarelor”. O altă calitate morală a părintelui Nicolae a fost sinceritatea. El dezvăluie cu multă franchute și fără menajamente ori subterfugii de prisos, amănunte despre sine care pe alții i-ar dezavantaja. Dar, transpunând totul într-un
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356206_a_357535]
-
care femeia avea de gând să plece, așa că așteptă, străduindu-se să pară indiferent. - Cu cât dai cerceii aceștia? întrebă femeia întorcându-se brusc spre el. La auzul acestor cuvinte, Ahmed nu putu să-și ascundă zâmbetul de mulțumire. Când mușteriul întreabă cât costă, nu doar că poți cere orice preț dorești, dar poți considera marfa pe jumătate vândută. - 80 de dirhami, spuse el semeț. - Îți ofer 50, dacă mi-i împachetezi frumos într-o cutie din acesta, spuse femeia ridicând
BELAY, REGELE MAIMUŢĂ de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/355994_a_357323]
-
oraș- scormonind râul după pești la grătar din ușa casei un melc trezit din somn miroase iarba... salcâmi în floare- pe cărare grăbite furnici aurii noaptea de-nviere - în fiecare baltă licărind o stea târg duminical - melc fără cochilie printre mușterii Referință Bibliografică: haiku / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 243, Anul I, 31 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356070_a_357399]
-
de seama lui. Ducând vacile la păscut sus pe deal, a dat de un om agățat cu un cap de funie de-o creacă, în marginea pădurii. Bietul copil, speriat, dă fuga în cârciuma lui jupân Tănasie și cei câțiva mușterii ce se găseau pe la mese, cu greu au înțeles despre ce este vorba. Când ajung la locul cu pricina, îl găsesc pe Mărin spânzurat cu funia din capul boilor. Jupan Tănasie, mai mult pentru sine, a și zis: -‘’Ce v-
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
de seamă privirile sfâșietoare ale domnului în vârstă. Ea știe cel mai bine cine are prioritate, iar aceștia sunt evident clienții de vază, cei cu miros de bani adevărați, aflați în pauza de prânz, deci foarte galanți. Ca toți ceilalți mușterii și noii veniți la această masă poartă haine de firmă cu etichete la vedere, cămăși și cravate ce costă mai mult decât pensia medie pe un an de zile, ghiuluri, telefoane celulare așezate la vedere, negre, sau argintii, cu melodii
UN ET PRINTRE CORPORATIŞTI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357820_a_359149]
-
de minunatele daruri pe care Domnul ni le dă în fiecare zi. Cu toți s-au ridicat în picioare și au întins paharele, ca Madam Mami să le atingă pe rând cu paharul ei. Felul în care se comporta cu mușterii de "vază” cărora le spunea „invitații mei speciali”, te făcea să crezi că-i o guvernantă (trecută binișor de prima tinerețe), educată (la vreun pension parisian) în arta bunelor maniere. Le trimitea fiecăruia un „pusi” discret, pe care-l aștepta
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
din caligrafia întreruptă, unduitoare, rătăcită și nu fermă a literelor. Dacă această boală se accentuiază, voi fi ca și infirm. Ar fi dezastruos să nu mai scriu. Să încerc să continui, chiar trecând peste acest tremur de nestăpânit ... Ca să atragă mușterii pentru localul său bine cotat în epocă, Ion P. Dragomir a cumpărat un billiard. Aici se aduna mai ales intelectualitatea rucăreană. Se juca în sistemul partidelor de câte doi, având în jurul lor vreo 10-15 “gură cască”. “Pe ce jucăm?, întreba
CÂTE CEVA DESPRE ACTIVITATEA EXTRAŞCOLARĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360117_a_361446]
-
ghinion. Eu am ghinion cu ei de fiecare dată când ies în Centrul Vechi și trebuie să mă întorc acasă la miezul nopții. Fie că merg la Universitate, lângă statuia lui Mihai Viteazul, unde stau permanent înșiruite taxiuri în așteptarea mușteriilor, fie că aleg un taxi din zona Unirea, în apropiere de Mitropolie, acolo unde întoarce linia tramvaiului 32, oricum ar fi, taximetriștii de care mă lovesc, fără excepție, sunt dispuși să mă ducă la destinație doar dacă umflă prețurile dublu
„- Bă, mi-ai dat decât 15 lei!...” Antidot contra taximetriștilor care îți cer pe o cursă dublu față de cât face () [Corola-blog/BlogPost/338254_a_339583]
-
fumătorilor români, încasează bani legali, dintr-un comerț legal, pe care îl acceptă. Orice comerciant sau beneficiar al unui produs se îngrijește să creeze și condițiile decente de consum. De exemplu, unui cârciumar nu i se permite să-și trimită mușteriii pe bordură când comandă o ciorbă de burtă cu smântână și ardei iute, hotelierii nu-și cazează musafirii în debara, iar taximetriștii nu-și bagă clienții în portbagaj. Atât timp cât fumătorii nu fac un rău altora, ei au aceleași drepturi ca
„Fumez. Știu, nu contez!” Mesajul meu către „România care respiră” () [Corola-blog/BlogPost/338368_a_339697]
-
neamuri apropiate care în timp, și-au făcut un nume bun în urbe. E vorba, între alții, de „Nășan Melichian, tatăl faimosului Agop Melichian, care a fost proprietar de cafenea, la Universitate (...). Da, toți studenții Craiovei, multe decenii, au fost mușterii lui Agop Melichian. Cafeaua care se bea acolo nu putea fi găsită în altă parte”. Între valorile orașului, sunt teatrul, dintre ale cărui figuri de prestigiu, Varujan Vosganian își amintește de Amza Pellea, și echipa mare a Craiovei, de pe vremea
Mircea Pospai: Convorbiri de după-amiază () [Corola-blog/BlogPost/339547_a_340876]
-
neamuri apropiate care în timp, și-au făcut un nume bun în urbe. E vorba, între alții, de „Nășan Melichian, tatăl faimosului Agop Melichian, care a fost proprietar de cafenea, la Universitate (...). Da, toți studenții Craiovei, multe decenii, au fost mușterii lui Agop Melichian. Cafeaua care se bea acolo nu putea fi găsită în altă parte”. Între valorile orașului, sunt teatrul, dintre ale cărui figuri de prestigiu, Varujan Vosganian își amintește de Amza Pellea, și echipa mare a Craiovei, de pe vremea
Mircea Pospai: Interviuri ca la carte. Recenzie de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339540_a_340869]
-
mi-a permis nimic cu atingere la onoarea ei. De aceea am și venit la ea acum. Anul trăit departe de ea a fost searbăd. Ce vești pentru bârfitoare. Nici n-au trecut câteva ore că Ion, socrul, a primit mușterii la uleiurile stoarse de făbricuța lui și toți îi lăudau fata. Marga a aflat la serviciu de aureola care se țesea pe capul ei. A invitat la nuntă toate colegele, deși înainte nici nu-i trecea prin cap să o
NUNTĂ-N MAHALA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341195_a_342524]
-
dinspre stradă Ferestrele-s-inchise cu șapte mari zăvoare, Ai să îngheți în ierni de așteptări și doruri Și tot n-ai sa-ntelegi durerea mea cea mare. Tu esti un vechi ziar uitat pe-o masă Într-un vechi birt cu mușterii săraci, Care intre-o tigare și-o cinzeaca Joacă la riscă ultimii pitaci. Ești emigrant prin gândurile mele Și te mai răsfoiesc din când în când, Nu meriți să îmi călci nicicând hotarul Și nici să zăbovești la mine-n
EMIGRANT de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341413_a_342742]
-
care se găsea și, într-un moment de furie, a măturat tot ce era pe masă spărgând câteva pahare și și oala plină cu vin, care tocmai o așezase „nepotul”, un băiețel de prăvălie care lucra de dimineață, că erau mușterii mai puțini, dar nu s-ar fi putut descurca în locul Didinei, care trebuia să vină de la cinci după amiază. A plătit consumația și paguba făcută lui Madam Mami, și s-a trezit pe loc. Costache Dinuț, cel care îi era
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
la fiecare articol pe care l-am editat și adresa de e-mail a autorului pentru a se putea crea legături mai puternice și colaborări fără intermediul meu... M-au întrebat unii dacă nu mi-e frică să nu îmi pierd mușterii. Nu, nu mi-a fost frică... de aceea am continuat trimiterile cu adresa lor de e-mail la vedere. Motivația muncii mele? Sunt plecat de 32 de ani din țară și deseori am dus (aici... la capătul Pământului) dorul de literatură
PREGĂTIRI DE PLECARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342072_a_343401]
-
noroc. Intrăm într-un cazinou imens. Arhiplin... lume concentrată asupra unor mașini de jucat foarte monedofage... Toți apăsau în neștire pe butoane, doar-doar or câștiga potul cel mare! Câte un zbârnâit strident pe ici-pe colo atrăgea atenția că unul dintre mușterii a câștigat câțiva firfirei credit! Firifirei care până la urmă rămâneau tot acolo... pentru a rotunji averea cazinoului, spre disperararea jucătorului care rămânea cu buzele umflate... Ani și Mariana au jucat doar de formă, iar eu nu prea mă împac cu
JURNAL DE CĂLĂTORIE PRIN VESTUL AMERICAN de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341907_a_343236]
-
să-i fluier, la politică să-i înjur. De ce n-aș fi și vânzător? Păi nu vezi că nu se leagă? Nu vezi că ești paralel cu negustoria? --Dar tu, cum ești, Nae? Că văz clar: nu prea te calcă mușteriii. Și mărfurile alea...Mai mult le-ascunzi în rafturi. Zi așa că ai intrat în rahatul ăsta cu negustoria și nu mai știi cum să ieși. --Nea...s-a înfuriat Nae, roșu la față, suntem noi vecini, dar nu-ți permit
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
Jur pe ce-am mai sfânt, el era. Hemanuche, și el la doi pași. Dacă job-ul i-ar fi permis, cred că și-ar fi plesnit fruntea cu palma. Îmi aruncă o privire plină de milă. Pleacă la următorul mușteriu oprit tot pe interzis în fața mea. Și uite cum fortăreața ridicată de butonul de avarii s-a năruit într-o clipă! Nici măcar nu știam că așa ceva e posibil... Uluit de ce-mi pregătise soarta pentru dimineața asta, rămân în mașină
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche () [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]