598 matches
-
Ioan Lăcustă Rareori mi s-a întâmplat să constat puterea adevărului oximoronic: "vacarmul tăcerii", "muțenia asurzitoare"... Într-o sală pustie a Cinematecii - doar eu și două puștoaice - urmăream derularea cavalcadelor de imagini mute din "Octombrie" ("Oktiabr", 1927) al lui Eisenstein. Filmul se vrusese atunci, în 1927, un fel de poem cinematografic omagial, spre slava celor
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
veni. Din omagiu, "Oktiabr" s-a transformat în sumbru mesager al terorii, al dezastrelor. Textul tăcerii anticipează marea, nesfârșita, inutila tragedie care tot va veni. O istorie sângeroasă țâșnind din tăcerea unui film spre a se închide, revărsată acum, în muțenia unui timp nepăsător, indiferent. Film rulat într-o sală pustie, urmărit de un prozator pornit spre bătrânețe și de două puștoaice, îmi place să cred, cinefile... Ușile batante ale Comitetului revoluționar se deschid și se închid în ritm infernal. Intră-ies
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
un accident, dar nu se știa cât de grav e. Nimeni nu avusese curajul să-i mărturisească cumplitul adevăr. La locul accidentului fu chemată Miliția pentru a efectua cercetările ce se impuneau. O mare de oameni împietrise locului, într-o muțenie desăvârșită. Plângeau femeile, plângeau bărbații, parcă plângeau și pietrele dislocate din asfalt la frânarea bruscă a camionului. Toți cei de față trăiau cu intensitate un eveniment fără precedent. Când apăru Simona, intui de departe că se întâmplase ceva groaznic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
despre oameni și viață și vibrăm solidar în același fel față de valorile umane. Încă o dată vă mulțumesc și prețuiesc prietenia dvs.! și o ultimă problemă. Ca să nu întârzii și eu cu răspunsul am încercat să iau legătura telefonică, dar... tocmai muțenia telefonului m-a determinat să vă scriu. Mi-am închipuit că... fiind o personalitate activă, erați în vreo deplasare oarecare. Cu aleasă prietenie, Al. Mânăstireanu După acest schimb de scrisori am recurs la convorbiri telefonice, mult mai operative și mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
la noi propriul său nume va putea convorbi cu noi prin viu grai sau - dacă ar fi vreo Împiedicare - prin scris“. Exact ceea ce-și propunea să facă și colonelul publicându-și povestea. Să constrângă pe cineva să iasă din muțenie. Avusese loc o ruptură, o pauză, o paranteză, o incoerență. În mormântul lui R.C. nu era scris numai post 120 annos patebo, pentru a reaminti ritmul Întâlnirilor; mai scria și că Nequaquam vacuum. Nu că „golul nu există“, ci că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ciudat, bărbos și mereu nemulțumit, care vorbea puțin și despre care se spunea că ar fi făcut piraterie În Mediterană. Cel puțin așa susținea Angelo, deși nici Yves și nici Arturo nu Îi Împărtășeau părerea. - Unde vezi tu piraterie În muțenia totală a individului ăstuia? spunea Yves, sprijinit cu spatele de un catarg, privind cu nesaț depărtările albastre ale Adriaticii. Dacă nu eram toți cinci, și mai ales Cosmin, nici gând să mă convingi să urc pe coaja asta de nucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
șuieră victima ei principală - în sfârșit un adevărat scandal... Cine până acuma nu se asoțiază la senzația generală sânt foile oficioase și ordinile de zi ale Camerelor, se speră însă că curentul le va scoate în curând din răutăcioasa lor muțenie. În Moldova senzația este și mai accentuată ca la noi. Încărcată de ridicule și de desprețul general, întreprinderea improvizării partidului roșu în Iași a devenit pentru multă vreme imposibilă. Moderații înfuriați aruncă asupra d-lui Panu acuzația de trădare de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
noi, polonezii, nici nu putem să deținem cheia acestei înțelegeri. Fiindcă suntem subiectivi. Părtinitori. Judecăm lucrurile mai mult cu inima. Suntem direct implicați... Și ura ne stăpânește încă... Rămase iarăși tăcut. Turnă din nou în pahare și căzu în aceeași muțenie, complice, intimă, comună... Să-ți spun ceva zise el, privindu-mă blând și oftând... Ceea ce mă întrebi dumitale, pe mine mă frământă de când mă știu... Poate și din cauza asta am urmat istoria. Și, poate, din același motiv și geografia. Disciplinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
stilistic, unde, în descindere bacoviană, Cezar Ivănescu "se dovedește a fi poetul înzestrat cu cea mai mare capacitate de a transforma monotonia în mijloc de persuasiune" (p. 79). Petru Creția îl numește "poeta magnus" și-i recunoaște, vorbind de Sutrele muțeniei (1994), reprezentativitatea canonică. Constantin Ciopraga subliniază lipsa de hiat între om și operă și afirmă că niciun alt poet contemporan, exceptând-o pe Ileana Mălăncioiu, "nu monologhează atât de intens despre moarte" (p. 81). Gheorghe Grigurcu, cel mai bun critic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
facă. Se recunoaște în arhetipul trubadurilor care sunt mai întâi muzicieni și abia după aceea poeți. Logosul divin, vizat de Eminescu, nu e doar cuvânt, ci și muzică. Cuvântul devine necuvânt la Nichita Stănescu în timp ce la Cezar Ivănescu, în Sutrele muțeniei (1994) e "strigăt mut al ființei" (p. 186). Poetul "a fost mereu nemulțumit de insuficientele potențe ale cuvântului scris de a concura muzica, de a deveni muzică primordială. A murit convins că trebuie să se mai reîncarneze o dată, pe treapta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
generațiile care s-au succedat din jurul anului 1900, până la intrarea în mileniul al III-lea. Dl. Theodor Codreanu, chiar dacă este un împătimit după Bacovia, păstrează întotdeauna dreapta măsura în aprecieri și ține la rigorile obiectivității: "Dar cine e ființa destinată muțeniei totale? Numele ei arhetipal este Cenușăreasa. Bacovia a fast întruchiparea ideală, în variantă masculină și literară, a mitului Cenușăresei, particularizat inconfundabil în ceea ce voi numi "complexul Bacovia". Cenușăreasa duce o viață "în cenușă", de râd fetele cele mari, fudule, îmbufnate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
gravitate când fața lui nobilă de Bourbon, buhăită și coroiată, se adâncea în gânduri și se apuca și-ți făcea un portret plin de acuratețe al epocii mecanice, al puterii și slăbiciunii, împănându-l cu mici digresiuni asupra istoriei schilozilor - muțenia spartanilor, faptul că Oedip era șchiop, că zeii erau adesea ciungi, că Moise avea un defect de vorbire și Dimitri Vrăjitorul un braț atrofiat, Cezar și Mahomed aveau epilepsie, Lordul Nelson o mânecă goală - dar mai ales asupra epocii mașinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ce clocotea și vaporii ce tremurau în aer, cu suișul și coborâșul stadiilor în care erau clădirile în construcție sau demolare asemeni unor platouri, și peste toate acestea diversele puteri și sub-puteri ședeau ghemuite și priveau ca niște sfincși. O muțenie îngrozitoare acoperea totul, ca o judecată finală ce nu avea să-și găsească cuvintele nicicând. Simon a venit după mine. A strigat: Hei, ce naiba faci în camera asta întunecoasă, pentru Dumnezeu? Haide, azi ieșim împreună. Dorea să văd cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și încetase. În asemenea momente de evaziune, s-ar fi spus că Ruby se simțea la Belmont mai acasă decât Alex, și aceasta din urmă găsea în bătrâna slujnică un monument de siguranță. Totuși, exista și un aspect contrariu. Marea muțenie a lui Ruby părea să se conjuge malign cu casa, împotriva lui Alex. Existau în clădire locuri unde obiectele pur și simplu dispăreau, se evaporau de pe această lume sau poate că alunecau într-o alta. Era de-a dreptul absurd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
muștele, muștele, muștele! Și vulpoiul șorecit, Care-nghite rățuștele... Atâta mai pot să fac, pentru voi, prieteni. Canalul superior de comunicare, tocmai s-a închis. De tot! Îngerul se reașează resemnat pe scaun, lângă Apostat și se scufundă iar în muțenie. BEELZEBUB III La masă, revenise întrucâtva buna-dispoziție. Cu irascibilul de Cezărică continuînd să doarmă și să sforăie alene, scos momentan din schema jocului, cu toată acea ultimă stranie manifestare, restul amicilor priveghetori, căpătase iarăși chef de flecăreală. Of, noroc că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o nuanță de haut en bas în vorbele lor, Marjorie și Dave erau foarte flatați. — Nu-i așa că e drăguță?, șoptea Marjorie, ori de câte ori Sheba era cu spatele. Nu-i așa că vorbește frumos? Chiar și Dave, un om de o legendară muțenie, conchisese aspru că imaginea Shebei în ziare „nu-i face dreptate“. Ieri dimineață, Sheba și-a câștigat și mai multă admirație cerând în mod special să se alăture familiei la slujba de vinerea mare. Marjorie aproape s-a udat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
canapea. Mă apropiai fără cuvânt. Nici o tresărire, nici o cută a rochiei ei nu se mișca, poate e numai ideea despre Ana, gândii speriat. Mă aflu în fața unei simple idei, îmi vorbii, altfel cum se explică trecerea ei spre diafan, privirea, muțenia, nemișcarea aceasta aberantă? Ba nu! Deodată zâmbi, făcu doi pași către mine, se apropie atât de mult că-i simții suflarea. - „De ce te uiți?” vorbi; ne îmbrățișarăm și camera, toată, căpătă culoarea rochiei ei. „Până când?” - și iată-ne pe canapeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
orașului, în fața primăriei. Primarul vorbi din balconul cu înflorituri de fier, alături de el câțiva, și lângă ei drapelul în bernă. Vorbitorul era, sau ținea să pară, emoționat, grupurile care până atunci se foiseră între ele încetară mișcarea, înlemniră într-o muțenie perfectă, era un moment al Istoriei adevărat, oamenii, dacă te uitai la ei, aveau fețele triste, în realitate țineau să pară triști pentru a nu fi trecuți pe listele ce erau convinși că se întocmeau, chiar dacă nu era așa, - purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la fiecare hop. Coada lăsa În pulbere o dâră tremurată pe care oamenii o priveau cu teamă și cu scârbă. Pe obraji sângele li se Închegase, se scorojise și se făcuse stacojiu. Deasupra lor, cerul era tot de cenușă și muțenia tot le Încetinea mințile și trupurile. La un șleau mai adânc din mijlocul drumului, carul se smuci cu scârțâieli ascuțite și prelungi; grămada de draci tresăltă și ea cu putere, scârbavnicele trupuri se potriviră altfel În devălmășia lor, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
diavolul cel răpus de băutură. În timp ce Își ducea la capăt fapta de milostenie, cuvintele rostite de el cu glas tare răsunau pe toate ulițele și turnau untdelemn cald În urechile rănite ale oamenilor. Duioșia vorbelor Îi vindecase pe toți de muțenie, tulburarea li se risipise din suflete și lumea, Încordându-se din toate ale firii ei, se opinti și ajunse iarăși cum fusese Înainte, fără să-și găsească, nici de data asta, sfârșitul. Un vuiet străbătu văzduhul Încremenit, toate Începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
băieților cartonul pereților era zgâriat de lame de bricege care Închipuiseră desene și cuvinte porcoase. În prima noapte petrecută În dormitoarele cu câte treizeci de paturi, elevii fuseseră obligați să doarmă câte doi. Cum nimeni nu voia așa ceva, iar În muțenia Încrâncenată se putea ghici Împotrivire și revoltă - paturile erau și așa foarte mici -, profesorul care Îi Însoțea hotărâse să se tragă la sorți. Făcuse biletele cu numere: „Unu doarme cu doi, trei cu patru, cinci cu șase și așa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de o uimire care Îl făcuse să caște gura știrbă și-i zvântase lacrimile de pe obrazul zbârcit. Repetentu Își luă de la capăt vorbăria: „Eee, te pomeni că nu mă mai cunoști?!? Eu sunt băiatul lui Director...”. Moșul nu ieși din muțenie și tânărul avu timp, În tăcerea care se lăsă Între ei, să audă cântând un guguștiuc ce-și Îmbia perechea la odrăslit. Satul Întreg i se păru mai pașnic și mai liniștit decât apucase vreodată să-l vadă. Toate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o personalitate). Ca răzbunare însă, activul de partid din catedră a hotărât ca nimeni dintre membrii acelei catedre să nu mai vorbească cu „infamul trădător”. Membrii din catedră n-au îndrăznit să încalce ordinul, iar tânărul a fost înconjurat de muțenia colegilor... timp de doi ani! Situația tensionată din facultăți, conștiința că tot ce faci și ce spui este observat și uneori înregistrat au creat la cadrele didactice o puternică atitudine duplicitară: într-un fel vorbeau și se purtau la universitate
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nu pot fi încadrate în categoria persoanelor cu deficiențe mintale), cauzată de o serie de disfuncții ale zonelor corticale ale vorbirii; poate fi alalie senzorială, motorie sau mixtă, fiind cunoscută și sub denumiri de tipul audiomutitate (mutitatea celor care aud), muțenie idiopatică, afazie congenitală etc. alexie - inabilitate și incapacitate de a citi și înțelege limbajul scris, consecutivă unei disoluții perceptive vizuale determinate de leziuni ale substanței albe din lobul occipital, asociată frecvent cu agnozii și afazii, în care subiectul este capabil
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
-o șoaptă de amin...// eu de-acuma ți-s străin...// nu mai vii și nu mai vin,/ să mă-mbăt de sfântu-ți vin,/ unde-i vin găsesc venin,/ eu de-acuma nu mai vin...// unde vin găsesc venin...” În Sutrele muțeniei (1994) se reface, în cheie proprie, sinteza spirituală dintre Orient și Occident, prin poeme în care filosofia esoterică a Asiei este turnată în tiparele rugăciunii creștine: „! cum vom ierta: cu/ brațele-amândouă/ cu limbile-amândouă/ cu-amândouă (Yin-Yang)/ vom săruta Călăul/ și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]