358 matches
-
gunoier din Cluj, dacă el își face treaba bine, cum mi-o fac și eu. Nu există munci superioare și munci inferioare; există numai munci prost făcute și munci bine făcute. M-apuc-așa, câteodată, o mânie proletară pe toți intelectualii de mucava, care privesc de sus la popor și cred că zgârieturile lor pe hârtie, bune să facă să juiseze vreo babă frigidă sau vreun tânăr imberb, sunt opere hieratice, eterate, pentru care națiunea trebuie să le poarte recunoștință veșnică. Țara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu discursuri tragicomice și își freca mâinile exact ca la scenele tari din ficțiuni. Tresărea pe scaun, țupăia când scenele erau „palpitante”. Totuși, imediat după Crăciun am reușit să ne întoarcem. Nimic nu mă siguranța mai mult decât imaginea de mucava ciuruită a lui Ceaușescu. Nu mi-a fost o clipă milă de ei, nici o clipă. Acum revăd acel film cu detașare și în afară de faptul că băieții îmi par morți mai demult, că prea au pe față un rigor mortis bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lumină. Julián, În ce-l privea, simțea că inocența fortuită a Începutului se risipea și că trebuia să Înceapă să cedeze teren. Astfel, Începu să-l mintă pe don Ricardo pe seama planurilor sale de viitor, să afișeze un entuziasm de mucava față de viitorul lui În bancă și În finanțe, să simuleze o afecțiune și un atașament față de Jorge pe care nu le simțea, pentru a-și justifica prezența aproape constantă În casa de pe bulevardul Tibidabo, să spună numai ceea ce știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
depărtare, iar apoi niște pași care se apropiau. Am improvizat un pretext cu care să-mi justific vizita neașteptată În fața prietenului. Silueta ce apăru În pragul vestibulului era tot a fetei. Cecilia Îmi adresă o privire Îndurerată, iar zîmbetul de mucava mi se risipi. Domnișorul Tomás mi-a zis că e foarte ocupat și că nu vă poate primi acum. — I-ai spus cine sînt? Daniel Sempere. — Da, domnișorule. Mi-a spus să vă zic să plecați. Mă cuprinse un frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Depresie nocturnă Împlânt cuvântul în îmbinarea secretă, tresar când surp viața care... sigur valsează jubilând. În rest aud aceleași incantații sonore fără umbrele de ploaie, fără umbrele iubitelor sub acoperământul stărilor de mucava. Încerc să pătrund molcom în involuția spre copilărie, adesea mă învingi în discuții mă prefac un timp că opun rezistență. Dar știi... un timp indestructibil se zbate amarnic iar peticul acela de cer hărăzit numai mie se extinde, jocul minții
Depresie nocturn? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83722_a_85047]
-
ceva mai complex decât o masă de oameni ale căror suflete nu fuseseră salvate. Zi de zi îi urmări cu mai multă atenție, văzu oameni care cărau tăvi cu pahare de ceai, cutii cu cărămizi, baloturi de bumbac, idoli din mucava, cadavre acoperite de flori și începu să se mire cât de plină era lumea aceea, plină de lucruri pe care nu le înțelegea. Andrew a fost fericit când ea și-a recăpătat puterile. S-a implicat în munca de la misiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
venea cumva dintr-o lume trecută. Deprimarea lui Lucian nu dură decât câteva clipe. Își aminti că pe drum, într-o străfulgerare, privirea îi căzuse pe scenă. Scena văzută din culise. Reconstitui la iuțeală în minte formele ciudate, adânc crestate. Mucava întărită cu stinghii de lemn bătute în cuie, în neorânduială. Dumnezeule, trebuie să fi fost brazii, văzuți dindărăt! Doamna Chivu spuse: Haideți să ne facem frumoși, copii. Poate că-i ultima serbare de Crăciun pentru mulți ani de-aci înainte
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în goana urcușului, tot încerca să ascundă capătul de hârtie zdrențuită strecurându-l între alte două fâșii. Când, ajuns sus în capul scării, își ridică privirea, avu deodată în fața ochilor scena în toată imensitatea ei. Spatele scenei și spatele de mucava al brazilor înalți. Se pomenea printre brazi, într-o încrengătură de sârme cu care brazii erau ancorați, întinse oblic până la marginea podelei. Cineva în culise, o siluetă, se agita cu ochii pe băieți, plină de o energie poruncitoare. Nu era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cerurile cântă. Se opreau alături de Moș Crăciun unul lângă altul, ținându-se de mână și cântau. Apoi tot cântând, cu Alin Pivniceru în frunte, o porneau în cerc apropiindu-se de rampă. Lucian avea atunci prilejul să vadă brazii de mucava pentru prima oară din față. Erau de un verde mohorât, mult mai spălăcit decât verdele din cutia cu creioane colorate, primită în dar acum două zile. Dar se înălțau foarte sus și erau așezați în planuri diferite, dând senzația de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Crăciun trebuiră să rămână nemișcați îndărătul său. Era rândul lui Moș Crăciun, înalt și masiv, îmbrăcat într-o manta roșie de satin, tivită cu vată, s-o pornească domol către marginea cealaltă a scenei, unde, la piciorul unui brad de mucava, dormeau cei doi copii sărmani. "Fulg-de-Nea" zburătăcea deja pe tot întinsul scenei. Sala nu-i vedea, dar Lucian, ridicându-și privirea către pasarela înaltă de metal de sub tavanul scenei, zări doi lucrători în salopete cenușii, pe care nu-i văzuse
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu sine, niciodată contrariată ori bulversată de vanități, orgolii ori puseuri subiective aleatorii. Omul public avea conștiință profesională și morală - exact ceea ce ar trebui să aibă un profesionist al presei și - vai! - este exact ceea ce lipsește astăzi multor publiciști de mucava, grafomani insațiabili și veleitari agresivi. Fațetele multiple ale personalității regretatului nostru concitadin cuprindeau încă una definitorie: chemarea scriitorească. Volumul de debut, Sorin și Sorina, apărut la Editura Ion Creangă, București, 1988, cuprindea povestiri nutrite din universul frăgezimilor infantile, cu doi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
din România și al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO). Coautor al Memorandumului pentru construcția regională a României, 2001, președinte al Atelierului civic Ariergarda, Timișoara. Este autor a numeroase cărți: Povestiri cu strada depozitului, Editura Cartea românească, 1985, Valahia de mucava, Timișoara, Editura Amarcord, 1996, Decembrie, ora 10, Editura Albatros, 1997, Apocalipsa 9, Editura Paralela 45, 1999. Premii si distincții: 1985, Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor, Premiul Asociației Scriitorilor, filiala Timișoara, 1996, Premiul ASPRO, 1996, Premiul revistei "Tomis" și al
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
să o răzbune pe Sheeba, sub cerul Marelui Război. Psihedelică și carnivoră, istoria povestită de Koinski este parte din istoria pe care oamenii preferă să o uite, fascinați fiind de statuile pe ale căror socluri se înalță idolii lor de mucava. Coșmarul visat în deșert este o fabulă ambiguă despre secrete, remușcări și moarte. În tot acest cosmos al celui de-Al Doilea Război Mondial, Ernie Pike (creație a argentinianului Hector Oesterheld și a lui Hugo Pratt) deține o poziție privilegiată
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
al trădării sale. Umanismul lui Kirk implică și această vocație a solitudinii - pentru a evita un război ce ar nimici semințiile indiene, Kirk se predă, ca dezertor, armatei. Eroismul din istoriile lui Pratt și Oesterheld se desparte de patetismul de mucava al propagandei rasiste. Comunitatea pentru care Kirk vrea să se sacrifice, deliberat, este cea pe care foștii săi camarazi o înfruntă cotidian. Loialitatea lui Kirk nu este față de uniforma pe care o îmbracă, ci față de idealul pe care îl urmărește
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
polița aceea, ce colecție frumoasă de coloane vertebrale și cutii toracice. Un osuar de toată frumusețea, nu-i așa? Apoi se leagă oasele cu fire metalice și, odată reconstituit scheletul, i se montează o armătură, de obicei folosesc fân, sau mucava, sau gips. Apoi se montează pielea. Remediez și eu daunele morții și ale degradării. Uitați-vă la bufnița asta. Nu pare vie?“ De atunci Încolo, orice bufniță vie avea să-mi pară moartă, dăruită de Salon acelei eternități sclerozate. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu ștreangul acela - dar asta-i altă poveste. Cât despre povestea mea... Mi-am recăpătat cunoștința pe o canapea toată ruptă, într-o cameră umedă, supraîncălzită, cu pereții plini de drapele naziste mucegăite. Se mai afla acolo un cămin din mucava, după părerea magazinelor de duzină un mijloc de a-ți petrece un Crăciun fericit. În el erau butuci de mucava, o lumină electrică roșie și niște limbi de celofan reprezentând focul etern. Deasupra căminului era o cromolitografie a lui Adolf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ruptă, într-o cameră umedă, supraîncălzită, cu pereții plini de drapele naziste mucegăite. Se mai afla acolo un cămin din mucava, după părerea magazinelor de duzină un mijloc de a-ți petrece un Crăciun fericit. În el erau butuci de mucava, o lumină electrică roșie și niște limbi de celofan reprezentând focul etern. Deasupra căminului era o cromolitografie a lui Adolf Hitler. Era drapată cu mătase neagră. Eu în schimb fusesem dezbrăcat de toate hainele, în afară de rufăria de corp oliv-maronie, acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
bazate pe un liberalism politic ostentativ, care au dus mai degrabă la construirea unei „democrații de carton”. Un caz tipic de acest fel a fost explozia numărului de partide: circa 200 în primele luni ale anului 1990. Explozia „partidelor de mucava” a fost tratată de către guvernarea provizorie drept un semn al voinței sale de a susține necondiționat libertatea politică, în timp ce colectivitatea a perceput-o mai degrabă a fi semn de oportunism și iresponsabilitate. Gestul arăta bine ideologic pentru Occidentul destul de suspicios
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
își construiește un stil ironic, refuzând astfel unul sever, sau afectat obiectiv, sau îmbătat metaforic. El vede o primejdie în stilul metaforic, în pasiunea formulei fericite, dar una și mai mare în poza obiectivității, în comedia autorității, în solemnitatea de mucava a verdictului, a "judecății de valoare". De aceea, el alege să folosească o versiune "reîncărcată" de limbaj critic modernist, molcom, retractil, autoironic Patraș se plânge în mod repetat de "moldovenitatea" lui, care-l împiedică să fie mai energic și mai
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pentru că-i acoperă flamura Partidului sau a vreunui "tătuc". Și mai discutăm despre înnoirea clasei politice, despre un alt mod de a face politică, european nu-i așa? Cu cine, domnule? Cu aceleași păpuși ruginite plus altele mai noi, de mucava? Această clasă politică e cuprinsă de un rău sistemic. Această clasă politică trebuie ștear-să cu buretele. Mai merită acești oameni să-i mai votăm? Categoric, nu. Totuși, în lipsă de altceva, cred că vreun sfert din populație o să-i voteze
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
interioară. Timpul, clipa înghețată, pusă între paranteze, pornește din nou. Ea zice: "La naiba!", ia o țigară, o aprinde, începe să tragă din ea, s-ar zice cu voluptate și ușurare. Un cuplu se agită într-un decor ca de mucava, eclerajul scenei accentuînd această impresie. Intrăm în lumea lor pentru a descoperi că bărbatul, soțul fumătoarei, e director de școală, dezabuzat și alcoolic. Viața ei, a fumătoarei, care, fără îndoială, și-a iubit cîndva soțul, e un șir de mici
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
unde prima se mulțumește să redea fără menajamente) și urmărind să creeze o atmosferă rarefiată de straniu. Literatura canonică preferă, instinctiv, să cultive teroarea, care este selectivă și elitistă, în detrimentul groazei, ca expresie a senzaționalismului vulgar și a fiorilor de mucava 12. Teroarea macină cu rafinament; ea exploatează falii din psihic cărora le permite, la anumite intervale, să se relaxeze, tempo-ul fiind fixat de circumstanțe. Uneori în cavalcadă, alteori în ralanti, teroarea contribuie la estetizarea unui peisaj pe care simpla
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Terror.) În perioada interbelică, în Statele Unite ale Americii, încep să fie publicate, în paralel, romanele de groază de duzină, dar și așa-numitele horror pulps, publicații periodice ieftine, de cel puțin o sută douăzeci de pagini netăiate, oferind fiori de mucava oricărui doritor de senzații tari. Literatura de groază se desparte radical de literatura terorii, ultima continuând să supraviețuiască în proza canonică, cealaltă devenind deliciul absolut al maselor de adolescenți grăbiți să regăsească atmosfera de grotesc degajată de poveștile copilăriei. Odată
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Arta nu trebuie să râvnească la impactul mediatic al reclamelor. Este mai ușor să scrii un roman postmodernist, decât să - l citești. În artă, nu se poate miza pe o celebritate câștigată ca la loz în plic. În teatru și mucavaua are responsabilități artistice. Marii artiști știu să dozeze corespunzător alchimia dintre singurătate și zaiafet, dintre disperare și entuziasm. Trec unii prin cultură ca sfoara prin mămăligă. Prin capacitatea de a declanșa revelații, muzica este marea aliată a religiilor. Muzica de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
caldă, gura lui se simțea adesea rece, umedă și puțin respingătoare pe pielea ei. Limba lui căuta cu prea multă lăcomie, buzele lui păreau când prea rigide când prea moi. În noaptea asta, pe ceafa ei, se simțeau ca din mucava înainte să se întărească de-a binelea. Mucava congelată. — Russ, oftă ea strângând din ochi. O mângâie pe păr și o masă pe umeri, încercând s-o facă să se relaxeze. Ce e, iubito? E așa îngrozitor? Nu îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]