206 matches
-
În liniște ceva. — O, da, zic eu, uitându-mă disprețuitor În jur la piața de carne, ăsta-i fix locu unde te duci să bei liniștită ceva, ei? Se strâmbă la mine, apoi se Întoarce spre Semi Hoor. Puțoiu ăla mucos de Bladesey vorbește cu amândouă. Nu pot s-aud decât de fapt aia și de fapt ailaltă. Mă duc până la bar să văd dacă e vreo pizdă bagaboantă pe-acolo. Îi fac cu ochiul unei gagicuțe șatene Într-o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
greșit. Am presupus doar, știi, că la Amsterdam... — Păi ai presupus greșit, Îl informez eu laconic, cojind un joint mare din iarbă tare și aprinzându-l pe când ni se aduce micul dejun. Mâncăm În tăcere și Îl las pe puțoiu mucos cu muzeele și galeriile lui de artă. Sunt pus pe porno și droguri. Mă duc până În cartierul roșu și o pungă de căcat obosit șuieră Înspre mine: — Spectacol video. Foarte iee-duu-caa-tiiiv. Simt cum mă cuprinde indignarea. Un semi-vagabond care stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
iar acum sunt patru. Așa că tactica clasică e să-i elimini pe cel mai tânăr și cel mai bătrân, pur și simplu nu-i iei În considerare, asta casă rămâi numa cu două. Eu ar trebui să-i mulțumesc puțoiului mucos că tocmai l-a eliminat pe favorit, adică pe tine, arăt eu Înspre el, ridicându-mi sprâncenele Într-o expresie amenințătoare. Gus pare uluit. — Ce morții măsii... E un vechi tertip Gus, după cum spuneam, o procedură standard de resurse umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
catecolaminergică din care se dezvoltă liniile neuronale enterice (2, 27-30). Într-un anumit segment al intestinului primitiv enteroneuroblaștii sunt cantonați în partea superficială a mezenchimului enteromioformator și pe măsura edificării tunicilor peretelui intestinal migrează centripet formând plexurile mienterice, submucoase și mucos. Timing-ul dezvoltării și maturării SNE, bine cunoscut la animalele de laborator, a fost recent determinat și la embrionul și fătul uman. Prima migrare din ariile vagale începe în săptămâna a 4-a a embriogenezei; neuronii mienterici se edifică în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cale nervoasă continuă pentru fibrele longitudinale și una discontinuă, întreruptă de sinapsă, pentru fibrele circulare. Activitatea în totalitate a plexurilor intramurale este în final unitară, ele integrând aferentele senzitive parietale de la nivelul plexului submucos Meissner cu neuronii eferenți ai plexului mucos Auerbach. Stimularea motricității intestinale în absența inervației extrinseci este determinată mecanic (distensie, atingerea mucoasei) și chimic (soluții hipotone, hipertone și acide). Activitatea neuro-musculară intrinsecă a intestinului subțire, care are rol numai în declanșarea mișcărilor, este controlată și coordonată de inervația
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Aie! strigă el. Și întorcându-se, văzu o ceată de copii între șase și nouă ani, cu praștii, după copaci, la zece metri; încă o piatră zbură în scăfârlia poetului. Și înainte ca Victor Hugo să spună ceva, unul din mucoși, umilindu-se, ridicând capul și mângâindu-și imaginara viitoare barbă hugoliană, recită, imitându-l pe poet: Pan! Pan! Pan!!! Victor Hugo, adânc insultat, fuge să-i prindă. Copii se urcă-n pomi. Victor Hugo încearcă să se cațere dupe ei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o așteaptă pe Lorna. Doar că Lorna nu mai apare niciodată. — Cum naiba a putut să dea jos din mașină o copilă de patru ani? Insch râse amar. — Așa vorbește cineva care n-a avut copii. Imediat ce Învață să vorbească mucoșii ăia mici, nu se mai opresc până nu dau năvală hormonii și devin adolescenți. Atunci nu mai scoți de la ei nici un cuvânt. Dar un copil de patru ani poate să se smiorcăie toată ziua și toată noaptea dacă vrea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu nimic faptul c-a fost Închis În ultimele șase luni. Nu e el. Nu zic că-i el. Zic doar că se putea. Gary se uită urât. Și când mă gândesc că v-am lăsat să-mi mâncați biscuiții, mucoșilor! Pici nerecunoscători! 24 O băutură se făcu două, două se făcură trei, trei se făcură un curry și Încă patru. Până să ajungă Logan să Își ia la revedere de la inspectorul Insch și agenta Watson, totul era din nou În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
negru. Nu-i așa, domnule Porc? — Vrei să chem un doctor? Îl Întrebă Logan. Bătrânul râse cu amărăciune, iar râsul i se dizolvă În alt acces de tuse. N-are rost, șuieră el, respirând rapid și Întretăiat. Am văzut un mucos din ăla de dimineață. Ți-am zis, domnule Porc: io am cancer. Numai că nu mai e un an sau doi. Doctorul zice acum că mai e o lună. Își lovi pieptul cu o mână pătată cu sânge. O tumoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
uitându-se la telenovele și bând ceai. Oftând, stinse lumina de la bucătărie și privi zăpada. Sunetul, când se auzi, o făcu să tresară. Un pocnet la ușa de la intrare. Toate firele de păr de pe spate i se sculară. Se Întorsese! Mucosul se-ntorsese acasă ca și cum nimic nu s-ar fi-ntâmplat! Un zâmbet sadic i se Întipări pe față pe când se furișa afară din bucătărie, În holul Întunecat. Clanța se lăsă În jos, iar ea se Încordă. Se deschise larg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
treabă cu băiețeii. Nu-i așa? Îl Împunse puternic În piept cu un deget osos. — Mi-ai adus poliția-n casă! Mi se face rău din cauza ta! Dacă mai trăia taică-tu, te bătea de-ți suna apa-n cap, mucos mic și pervers ce ești! — Mamă, eu... Dintotdeauna ai fost doar o lichea! Un vierme oploșit la sân! El făcu un pas Înapoi. — Mamă, nu... Nu te-am vrut niciodată! Ai fost o greșeală! M-auzi? Ai fost o neplăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu se întâmplase până atunci), așteptând ca Russell să-i spună că nu va tolera să fie tratat așa și că nu-i făcea nicio plăcere să i se vorbească de parcă ea ar fi fost maică-sa, iar el un mucos care tocmai a mânjit covorul cu unt de arahide. În schimb, el zâmbi. Și nu era un zâmbet încărcat de nemulțumire sau resemnare; era un surâs sincer, înțelegător, cu care încerca să se scuze. — Iubito, nu vreau să te stresez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Și ghici câți ani are tipa! —Treișpe ani! m-am hazardat eu. Nu! a urlat ea. Trei’șapte! —Doamne-Dumnezeule! am exclamat eu. Eram șocată. — Da, a șoptit Laura abia mai reușind să vorbească din cauza lacrimilor. Puștiu’ zice că sunt imatură. —Mucosul! — Că are nevoie de cineva mai cu picioarele pe pământ. Ce tupeu pe capul lui! Și eu care îi făceam o favoare ieșind cu el. Și-acum mi-a dat papucii, a zis plângând Laura. Nu mi-a mai lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
găsim. — Acum vreau să mă ocup de Jones. Vreți să-mi faceți un serviciu? — Orice. — Pregătiți-l pe Fontaine. Scoateți-i cătușele și dați-i să citească ziarul de dimineață. Green arătă spre oglinda camerei 3. — Ăstălalt o să cedeze curînd. Mucos nenorocit! Tyrone Jones plîngea, iar sub scaunul lui se formase o băltoacă de urină. Ed Își mută privirea. Domnule, rugați-l pe locotenentul Smith să citească ziarul În difuzor calm și rar. În special rîndurile despre mașina zărită la Nite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fost surprinse. Bud, negrii ăia e de vină! Or să și-o ia rău pentru curviștina aia mexicancă! Dudley ne trece prin toată nasoleala asta pen’ că Parker vrea să demonstreze cît e el de grozav și-i dă ascultare mucosului ăla de Exley, cu vorbăria lui pomp... Un deget Înfipt energic În pieptul celuilalt: — Inez Soto nu e o curviștină și poate că nici negroteii nu-s de vină. Așa că tu și Carlisle mișcați-vă curul și faceți ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
superiorii: —Ți-am pus documentul de la Brengt Bergman pe birou, Katharine, mă anunță el. Îmi pare rău să văd că iar ai avut probleme să ajungi la timp. A se remarca folosirea cuvântului „iar“ - stropul de otravă din vârful pumnalului. Mucos nenorocit. Când l-am trimis acum trei ani cu o bursă la European Business School, era un tocilar de la Oxford Îmbrăcat Într-un costum din patru piese și cu o deficiență de igienă personală. S-a Întors de-acolo Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de fapt dobitocul de Rommford, care e În acest moment plecat În Dubai În concediu cu tema: futaiuri cu o dansatoare la bară pe care a agățat-o dintr-un bar de pe Farington Road. Șansele de a-l smulge pe mucosul ăla oribil din așternut: zero.) Vă voi suna eu după ce vom alcătui un plan de acțiune. De peste pajiște plutește spre liniștea rece, transatlantică, a lui Abelhammer vocea soacrei mele, limpede ca sunetul clopotului unei catedrale: Pe cuvânt, americanii ăștia n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tuturor că aproape sigur Kate va ajunge la un moment dat. M-am simțit ca Mama Ursoaică și mi-a venit să mormăi: Cine a stat pe scaunul meu? N-am zis nimic. N-am vrut să-i dau satisfacție mucosului nenorocit. Plus că trebuie să mă duc la New York să „Împac“ un client. Nu l-am văzut niciodată pe Jack Abelhammer, dar Îl urăsc deja. De la: Candy Stratton Către: Kate Reddy Dragă Desdemona, stai cu ochii pe Guy „Iago“ Chase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ecran. „Ce se întâmplă aici?“ Mihnea a zâmbit larg, cu înțelegere. Eram toți trei frumoși, deștepți, dar niciodată în același timp. Ar fi ieșit un dezastru și n-am mai fi avut ce povesti. „Știți episodul din Star Trek cu mucosul ăla mic, nepotul căpitanului sau ce era?“ „Care din ele, că sunt vreo două sute?“, am protestat eu. „Ăla când o ia nava razna și-ncepe metalul să vorbească și să dea ordine, de zici că au toți halucinații.“ Îl văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fost prea costisitor pentru părinți. Ce puteam să fac? Nu puteam să stau acasă. Mă interesam pentru un post oarecare, indiferent unde și ce fel de post, însă m-am izbit mereu de refuz. Eram considerat încă un copil, un mucos, care nu poate avea un post. Acum îmi dau seama ce deziluzii pot avea unii absolvenți de liceu și chiar de facultate, care nu găsesc un loc de muncă. Nu mi-a rămas decât o soluție: să depun o cerere
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
și care încercau să evadeze din umilele poziții oferite de soartă. Mare ne-a fost surpriza s-o cunoaștem pe Katia, nevasta profesorului Vasilică. Era o blondă de o frumusețe răpitoare. În plus, era amabilă și dansa cu noi toți "mucoșii". Dacă la început o prindeam cu sfială și cu un soi de frică, cu timpul o apropiam mai strîns de noi, ca să-i simțim căldura corpului. Katia dansa cu plăcere și rîdea cît putea, dar fără alt efect decît acela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și geamul fără perdea al fetei și uneori stătea martor la scene reușite, chiar dacă erau improvizate de flăcăi amatori și începători. Bărbatul suferea la vederea unui corp splendid de femeie, cu o carnație minunată, cu o dăruire totală pentru niște mucoși. Cu toții habar n-aveau de ce bijuterie de femeie aveau parte și ieșeau repede ca să se laude cu trecerea lor în rîndul bărbaților. Lara, nu te mai da și tu așa de ușor la toți mucoșii ăștia, o sfătuia Costică. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o dăruire totală pentru niște mucoși. Cu toții habar n-aveau de ce bijuterie de femeie aveau parte și ieșeau repede ca să se laude cu trecerea lor în rîndul bărbaților. Lara, nu te mai da și tu așa de ușor la toți mucoșii ăștia, o sfătuia Costică. La început fata s-a rușinat, apoi însă îi răspundea dezarmant de sincer: Ei se bucură așa de mult... Să fie o pomană pentru Vasilică al meu. El se bucura la fel de mult. Și tu? Eu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fie o pomană pentru Vasilică al meu. El se bucura la fel de mult. Și tu? Eu mă bucur cînd îi văd pe ei bucuroși. Tătuța, adică vecinul Costică Bostan, nu îndrăznea să spună că el ar fi și mai bucuros decît mucoșii aceia. Totuși face o încercare: Bucuros aș fi și eu, Lara, dacă m-ai lăsa... Pe mata, tătuță, te respect prea mult. Mata ești tatăl meu. Costică pleca acasă și blestema rolul de "tătuță", uneori își promitea că o să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
eu, Lara, dacă m-ai lăsa... Pe mata, tătuță, te respect prea mult. Mata ești tatăl meu. Costică pleca acasă și blestema rolul de "tătuță", uneori își promitea că o să-și forțeze puțin norocul. După un "spectacol" de noapte, după ce mucosul ieșea plutind pe norii fericirii, Costică intră decis în camera fetei. Foarte naturală, Lara întreabă cu naivitate: L-ați văzut, v-ați întîlnit? Nu. Să vedeți cît era de fericit. La început plîngea că nu merge... L-am luat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]