162 matches
-
să Înțeleagă ce se Întâmplase. Iar ceea ce se Întâmplase nu putea fi adevărat. Moldova nu mai exista. Exista un nou teritoriu al Imperiului Otoman. Un pașalâc, unde sultanul avea să numeasă un guvernator, inginerii arabi aveau să construiască moschei, iar muezinii aveau să cânte la fiecare răsărit și la fiecare apus al soarelui. Europa Începea abia la vest de munții Carpați. La est, Începea infernul. 27 iulie 1476, ora 17.00, munții Dornei, Valea Bistriței Aurii - Nu se poate, măria ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Pe șes veșted, cu tutun, La mijloc de Rău și Bun, Pîn' la cer frîngîndu-și treapta, Trebuie să înflorească: Alba, Dreapta Isarlîk! Ruptă din coastă de soare! Cu glas galeș, de unsoare, Ce te-ajunge-așa de lin, Când un sfânt de muezin Fâlfâie, înalt, o rugă Pe fuișor, la ziua-n fugă... * - Isarlîk, inima mea, Dată-n alb, ca o raia Într-o zi cu var și ciumă, Cuib de piatră și legumă Raiul meu, rămâi așa! Fii un târg temut, hilar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lui de blonde tăiate cu grijă din reviste porno și cu care Își tapetase cabina ca să-i țină de urât până la Întoarcerea acasă. De ele s-a despărțit cel mai greu. De dor și jale s-a tânguit ca un muezin care Îndeamnă lumea la rugăciune. Era gata să dea și tirul la o adică pentru cinci litri de apă cu cifră octanică scăzută Întrucât pe acolo toate au gust de benzină. Cel puțin așa i se părea lui. Acum Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lehamite, și vai de cel care îl întreba din ce motiv: „Atunci când Ziditorul tău te va întreba ce-ai făcut când a fost asediul Granadei, vei cuteza să-I răspunzi că ți-ai cănit părul?“ În fiecare dimineață, la ora muezinului, urca pe acoperișul casei, una dintre cele mai înalte din oraș, nu pentru a-i chema pe credincioși la rugăciune, așa cum o făcuse vreme de ani de zile, ci pentru a scruta în zare obiectul furiei sale întemeiate. Uitați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dădu la iveală o modestă pungă pe care o aruncă pe jos, cu un gest disprețuitor. Banditul o ridică fără să se formalizeze și se întoarse spre maică-mea: — Acum e rândul tău. În clipa aceea, răsună în depărtare chemarea muezinului din sat. Tata ridică ochii spre soare, care părea înfipt în mijlocul cerului, și, cu o mână iute, luă de la oblâncul calului covorașul de rugăciune pe care-l întinse pe nisip, apoi, căzând în genunchi cu fața spre Mecca, porni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la Fès; câteva persoane s-au refugiat în munți, jurându-se că nimeni nu le va da de urmă; toți ceilalți au primit botezul. Nimeni nu mai putea spune „Allahu akbar“ pe pământul Andaluziei, unde, vreme de opt veacuri, glasul muezinului îi chemase pe fideli la rugăciune. Nimeni nu mai putea recita Fatiha la mormântul părintelui său. Cel puțin nu în public, căci acei musulmani convertiți de-a sila refuzau să-și renege religia. Ei au trimis la Fès mesaje sfâșietoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
beznei. Sufeream ades de lipsă de somn de la sosirea mea la Roma și, până la urmă, ghicisem ce anume făcea ca orele să fie atât de apăsătoare: mai mult decât lipsa de libertate, mai mult decât absența unei femei, simțeam absența muezinului. Niciodată până atunci nu mai trăisem astfel, o săptămână după alta, într-un oraș în care nu se înalță chemarea la rugăciune, marcând timpul, umplând spațiul, liniștind oameni și ziduri. Trecuse o lună de când fusesem închis la castel. După neplăcuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și ceva după ce am sosit În sudul Crimeii. Familia mea s-a stabilit În apropiere de Ialta, la Gaspra, lângă satul Koreiz. Totul mi se părea complet străin; mirosurile nu erau rusești, sunetele nu erau rusești, răgetul de măgar al muezinului care psalmodia În fiecare seară din minaretul satului (un turn zvelt, albastru, care se profila pe cerul de culoarea piersicii) era categoric un sunet al Bagdadului. Și iată-mă stând pe un drum de călăreți calcaros lângă albia calcaroasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu convingere. I-am cunoscut bine în tot timpul ăsta și sunt convins că, chiar dacă unii dintre ei o vor face, cei mai mulți vor continua să se cramponeze de nisipurile și obiceiurile lor - arătă spre exterior, spre îndepărtatul turn de unde un muezin chema la rugăciune... E ora de rugăciune... Veniți la moschee? Guvernatorul încuviință în tăcere, se apropie de masă, stinse havana într-o scrumieră masivă de cristal și răsfoi hârtiile pe care le studiase: — Pe urmă ne întoarcem, spuse. Să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
petroliere pentru colaborarea ta. — Mai puțin decât pe tine, probabil. Bineînțeles, recunoscu Ali Madani fără să se scandalizeze. Dar în momentul de față tu ești cel pus sub semnul îndoielii, nu eu... Se îndreptă spre fereastră să se uite la muezinul care-i chema la rugăciune pe credincioși din minaretul moscheei și comentă, fără să se întoarcă să-l privească: — Roagă-te să pot repara ce-ai stricat, sau o să pierzi ceva mai mult decât slujba de guvernator. — Vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un marinar de pe punte. Apoi, indianul coboară prin văzduh ținîndu-se cu mîinile de celălalt capăt al parîmei, pînă ce debarcă, îndemînatic, pe creștetul capului. De acolo - încă fiind cu mult deasupra celorlalți marinari - Tashtego le strigă ceva, întocmai ca un muezin turc ce-i cheamă la rugăciune pe credincioși; primind de la ei o săpăligă ascuțită, cu mîner scurt, începe să caute cu dibăcie locul cel mai potrivit pentru a opera o deschizătură. în această operațiune, el procedează cu foarte mare atenție
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu indispusă mirare, cum difuzoarele (unor de tristă amintire stații de amplificare) sparg lumina dumnezeiască a dimineții cu vocile slujbelor. Atît de tari, atît de discreționar-orgolioase, atît de nepotrivite. În locul oficierii strămoșești în taină și în reculegere aceste melisme de muezini ieșiți în minarete. Îndrituite acolo, evident, dar cît de nedorite aici. Lumina din înalturi în mințile noastre! 24 decembrie Întotdeauna, copilăria noastră e cea mai... (a lui Creangă e, oricum, cea mai...). Crăciunul copilăriei noastre e cel mai... (unde sînt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]