489 matches
-
de odihnă erau întinse perdele, cu blazonul familiei Oda, fluturând în vânt. Se vedeau soldați, dar Nobunaga nu era nicăieri. Și pe malul opus se afla o tamără asemănătoare. Caii nechezau și tropăiau din copite, iar glasurile surescitate ale războinicilor mugeau de pe ambele țărmuri, destul de tare ca să stârnească valuri. Un cal fără călăreț se zbătea înnebunit în mijlocul apei, după vcare, în sfârșit, sări pe uscat, în amonte. „Și asta numesc ei instrucție de înot!” își spuse Hiyoshi, uimit. În majoritatea, opinia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
desiș de brazi. O potecă strâmtă ducea de la intrare până între brazi și, cu excepția cetinei căzute care acoperea pământul, nu se zărea nici un fir de murdărie. Continuându-și mersul cale de vreo cincizeci de metri, ajunseră la casă. O vacă mugea în staulul ei dintr-un hambar învecinat. Se auzea un foc trosnind în vânt, iar fumul său umplea văzduhul. Hideyoshi rămase nemișcat. Își frecă ochii care-l usturau. Dar o pală de vânt dinspre munte, însă, risipi dintr-o dată fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și vorbea calm, zâmbitor. Dar era îndoielnic dacă la suprafața acelei făpturi omenești se manifesta cu adevărat adevărul ascuns dedesubt, la fel cum, de exemplu, în acea zi muntele părea destul de liniștit pentru o hoinăreală plăcută, dar în ajun furtuna mugise prin vale, suflând cu destulă putere pentru a face copacii să urle. — Ei, de fapt... O clipă, Hideyoshi zâmbi, îndreptându-și puțin umerii. Am venit să vă întâlnesc la ordinul Seniorului Nobunaga. N-ați vrea să coborâți de pe acest munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-l pe Nobunaga, samuraiul inamic se pregăti să sară peste un taluz scund, când călcă pe bareta sandalei și se împiedică. Kyusaku se aruncă peste el, răpunându-l cu iuțeală. În timp ce era târât de Kyusaku spre sediul lui Nobunaga, omul mugi: — Taie-mi mai repede capul! Imediat! Nu potopi cu rușine un războinic! Când îl văzu pe prizonierul care urla, altul, în timp ce era dus de-acolo, izbucni: — Domnule Kizaemon! Chiar și pe dumneavoastră v-au prins viu!? Omul acela extraordinar, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Nobunaga. Mai ales având în vedere felul cum arăta Nobunaga în acel moment. Deși întotdeauna le era destul de dificil să-i vorbească franc seniorului lor, în acea zi Nobunaga părea un demon înarmat cu o spadă de foc. — Tăcere! Tăcere! mugi Nobunaga, potolindu-i pe Takei Sekian și Akechi Mitsuhide, care se pregăteau să-l susțină pe Nobumori. N-ați simțit nici un strop de indignare când ați văzut insurecțiile și această rușinoasă stare de fapt? Călugării încalcă Legile lui Buddha, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
războinici, cu capul tăiat în mijloc, porniră în direcția scaunului de campanie al lui Ieyasu. — Shonyu a fost omorât! Acest strigăt deveni un val care zbura dinspre piscuri peste laștini, făcând trupele clanului Tokugawa de pe tot câmpul de luptă se mugească de satisfacție. Soldații clanului Ikeda care reușiseră să scape nu scoteau nici un strigăt. Într-un moment, oamenii aceia își pierduseră cerul și pământul și, asemenea frunzelor veștede, căutau acum un loc unde viețile le puteau fi cruțate. — Nu lăsați unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-și renega limba și naționalitatea, să nu îi plângem, ci din contră, asemenea spartanilor, să ne îmbrăcăm eu haine de sărbătoare, căci am scăpat de Pausania. Reacțiunea nu întru târziu va începe și legătura va cădea de pe ochii asupritorilor! Vijelia mugește împrejurul stîncei care cu nepăsare ține capul sus, disprețuind sforțurile ei zadarnice. Norii se risipesc, stânca a rămas neclintită la locul ei, tot cu fruntea sus; iată viața naționalităței române din vremuri uitate. Dacă s-ar urma apelului "Telegrafului romîn
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fost nenorocire, cum e Artimon de sensibil... Și atunci el are așa un sentiment de... chiar o iubește pentru imensa cantitate de suferință de care ea l-a apărat... E o fată cinstită..." Cum l-a apărat, cum e cinstită, mugi parcă roșcatul agresiv, f... mama ei dacă în locul lui Artimon nu i-ași frânge gîtul..." Matilda vrusese să spună că acel Artimon îi purta numitei Tamara o recunoștință vecină cu iubirea fiindcă ea înșelîndu-l cu alții îl împiedicase astfel s-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
scoase un pachet de țigări și începu să fumeze. În clipa aceea roșcatul scoase un urlet: " Să bem în cinstea cumnatului nostru, dom' profesor universitar, care nu ne ține minte, căruia îi cer permisiunea să mă recomand... îmi dați voie? mugi el. Vă rog să-mi dați voie..." Și se ridică de la locul lui cu paharul în mână, trase scaunul lovind-o pe Tasia care tocmai intra cu un platou cu fripturi și care protestă și îl împinse la loc. "Petea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e ceva proaspăt, microbii urii sânt vioi sub lumina microscopului, cei de-atunci, de la botez, au murit demult. O să aflu ce e, dar nu acum! "Hai să conchidem discuția asta, zise atunci pricăjitul tranșant, hai să bem!" Am spus eu, mugi și marele Vasile, o viață are omul, și un trai neno..." "Ba nu e deloc, zise Matilda cu o urmă din exaltarea de altădată, omul are o singură viață și trebuie să și-o trăiască așa cum e! Iubește, urăște, iar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nască, s-a văitat Hugo. Atunci, de la celălalt capăt al firului, s-a auzit ceva care semăna cu un chicotit răutăcios. — Copiii nu fac întotdeauna ceea ce trebuie, a spus moașa. Așa cum probabil că sunteți pe punctul să aflați. —Au, a mugit Amanda. Au. Au. AU! Durerea pe care o simțea era incredibilă. Nimeni n-o avertizase că avea să fie așa de rău. Trebuise să renunțe să mai ia notițe, la persoana întâi, pentru un articol de tipul „așa e“ pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Mă rupe în două. Ce naiba ești tu? Vreo sadică? Nu putem să facem rahie înainte ca tu să dilați patru centimetri, a spus moașa al cărei nume, conform ecusonului, era Una. —Ei, se poate ca acum să am patru, a mugit Amanda cuprinsă de un nou spasm. Dac-ai vrea să te deranjezi să te uiți. Una s-a uitat la ceas. — Eu uitat acum treizeci de secunde. Apoi s-a îndreptat către ușă. — Unde te duci? a urlat Amanda întinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pat. Și cu nenorocita mea de cezariană cum rămâne? Una și-a pus brațele curate pe piept. — Doctorul spus că cezariana nu necesară. Amanda s-a ridicat în fund, atât cât îi permitea starea în care era. — Nu necesară? a mugit ea consternată. Dar eu sunt mult prea elegantă ca să împing. Seriosul argument n-a mișcat-o deloc pe Una. —E operație periculoasă. Nu face decât dacă necesitate medicală. Dar asta e o necesitate medicală, a țipat Amanda. Oare mormanul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Amandei. Ce pizda mă-sii mai are acum? E un nenorocit de copil, Amanda. Asta are. — Și hoașca aia ce face? a vrut să afle Amanda înfuriată. E obligată să aibă grijă de el pe timpul nopții. Cine dracu’ știe, a mugit Hugo. Oare hoașca măcar îl auzise pe Theo? Trebuia spus că de obicei îl auzea. În trecut, de fiecare dată când Theo o luase razna, așa cum descria Hugo situația, plânsetele încetaseră aproape imediat în mijlocul sunetelor înfundate, dar eficiente ale ușilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
oricum, a continuat asistenta Harris uitându-se prin bucătărie cu o privire disprețuitoare, ăsta nu e deloc genul de situație cu care sunt eu obișnuită. Vă pot spune că așa ceva nu s-ar fi... —....întâmplat în casa lordului Fairbourne, a mugit Hugo în timp ce asistenta Harris și-a ridicat valiza, a deschis ușa și a dispărut în noapte. Capitolul 11tc "Capitolul 11" —Crăciun fericit tuturor! Jake a așezat pe masă un castron mare de plastic cu varză de Bruxelles aburindă. Cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și cu puterea ta de convingere. Așa că trebuie să te duci și să-i dai pe spate. Așa că acum, când urcau treptele creșei, iar Theo a înțepenit ca un bloc de stâncă și-a început să protesteze urlând, Hugo a mugit disperat. Cum dracu’ să poată cineva să facă față unei asemenea situații și să se mai gândească și la muncă în același timp? Hugo a observat-o pe una dintre mame împleticindu-se către intrare. A recunoscut-o: era Sue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pâinea în chiuvetă, l-a luat pe Theo și l-a așezat rapid pe podea, i-a dat cheile de la mașină ca să aibă cu ce să se joace, după care s-a repezit pe hol. — Aici e numărul patru? a mugit bărbatul îmbrăcat în uniforma United Parcels Service. Avem o livrare. — Dar nu aștept nimic, a zis Hugo aruncând o privire îngrijorată peste umăr, către hol. Oare Theo era tot unde-l lăsase? Curierul s-a dus în spatele microbuzului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu un sentiment de groază care creștea cu fiecare secundă. —Huuuuugooooo! a mieunat Laura la el de pe pat. Iar începuse să se frece de coloana baldachinului. Cu una dintre mâini își împingea sânii către el. — Am nevoie de tine, a mugit ea printre buzele bosumflate. Neatent, Hugo se uita fix la ea. În lumina a ceea ce tocmai auzise, situația în care se găsea părea mai ireală și mai absurdă ca niciodată. —N-ai nevoie de mine, Laura, a spus el rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
faptului că rămăsese prizonier. Care a fost urmată, la scurt timp, de descoperirea că mobilul nu-i funcționa în subteran. Nu putea s-o contacteze nici pe Alice - care era singură, în parc, cu copiii - și nici agenția. Hugo a mugit, s-a ridicat în picioare înțepenit și-a început din nou să se miște, în sus și-n jos, prin parcare. Întunericul ăla de nepătruns era îngrozitor. Pumnii îl dureau și sângerau de cât bătuse cu ei în ușa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mândria ei este sclipitoare. N-am luat în seamă vechea etică... cu bună știință. Rezultatul va fi satisfacția unui copil bun. Presupun că ai dus-o tot într-un desfrâu de când nu ne-am mai văzut. Femei și bărbați care mugesc „ghilotină, ghilotină“. Nici prin cap nu-mi trece să te rog să renunți la felul ăsta de viață. La urma urmei, o fi ultima zvâcnire a propriei tale lupte. Nu mai am chef să spun: „renunță la băutură, ai grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
folos ! Un fulger înconjură deodată zarea și începu să cadă ploaia. Repede și deasă. Așa de deasă, de parcă ne scufundaserăm deja. Peste tot, numai apă. Și în nările mele. Abia respiram. Marea fierbea. Îi auzisem pe alții spunând că marea "mugește", "urlă", dar nu era nimic din toate astea. Cu fiecare fulger, se făcea tot mai mare tăcerea mării tunet după tunet se rostogoleau și acopereau tot ce se putea auzi. Cade cerul ! am mai apucat să strig. De văzut nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Sfântului Francisc, Poverelul. "Dumnezeule mare, dă-mi puterea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba!" suspină Fratele. Declanșate de interferențele și descărcările de câmp și de vârfurile de potențial, alarmele electronice de securitate din muzeu, încep să mugească și să țiuie! Furibund, prelung, perforant, alternant, făcându-i pe Avocat și pe Poet să se ia efectiv cu mânile de cap, într-un acces sincer de stupefacție și de groază. Ambele lampadare electrice, susținute de sculpturile alegorice din hol
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
uriașă dintr-o sticlă) DESIRÉE: Ha, a făcut pe el. Trebuie să-i punem scutece proaspete lui papa. BIANCA: Lui papa, mânia i-a ridicat în sus sertarul cocoșelului. Vezica lui papa s-a ușurat fără știrea lui. (Domnul Kovacic muge ca o vită și se lovește peste șolduri cu pumnii) DOMNUL KOVACIC (scos din fire): Asta... tot universul e umplut cu o grămadă de muieri împuțite. Tot pământul e... plin cu găuri. (Istovit) Lumea o să dispară înfometată într-o gaură
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cărei puf vine de la gâștele pe care el le-a înfulecat în întregime. E plăcut și este o vacanță fierbinte. Eu nu sunt un om care să fie format pentru a fi apăsat de răspunderi. Nu fac nimic. Vacile mele mug furioase nemulse în grajd, legătura mea telefonică aparține din fericire statului și din partea mea nu simt nici o nevoie specială ca să vorbesc cu cineva anume. Te-aș lăsa să-mi săruți fiecare parte a corpului meu, dacă m-aș simți în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mult mai înalte, căci disperate, ale suflării din sat. Cavalcada copitelor infernale venea din toate direcțiile, răpind cu o singură manevră și posibilitatea de orientare, și calea de scăpare. Dăduseră cu toții buzna în pod. Cum apa continua să se ridice, mugind vorace și amușinându-i cu botul ei umed, pe el, care era cel mai mic, îl scoseseră primul afară pe o lucarnă, să se cațere mai departe, salvator, până pe culmea acoperișului. Ceilalți nu mai apucaseră însă să-l urmeze, căci casa
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]