1,851 matches
-
îi zice, da’ dă-l dracului, că mi-aduc io aminte, acu’ am treabă cu golanii ăștia cărora am să le scot ochii dacă în trei zile nu-i gata fântâna, daaar eheee, atunci când la fântână se vor aduna toate muierile din sat, să vezi bârfă, să vezi ce-o să le mai trag eu de limbă... heheee... voi fi cea mai informată, voi ști tot ce se întâmplă în lume și cine este informat... hăhăhăăă.... Precum știm, din propriile experiențe, atunci când
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1420477231.html [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
Te-așteptam fremătând pe miriști sau pe cale, Și-apucasem să uit de amoruri banale, Când în să te goleai de un caftan străveziu. Mă făcuseși postaș între mâine și ieri, Peste toamne împărțind jurămine deșarte, Pe la alte caftane ale altor muieri, Țesălate dorințe peste dulci primăveri, Galopând înspre viața, galopând către moarte. Dar din goana-mi nebună de comis-voiajor Sub copite scrâșnindu-mi, apucate pe-un hau, Mă opream prosternat peste aprinsu-ți bujor, Nechezând după nopți și-amintirile lor, Ca să
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/daniel_ionita_1448805898.html [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
a fost așa, nu! Uite că intru la ideii: cu cine-și pierde el nopțile și de la cine cheltuie bani?!... că proastă nu sunt să-i las lui paralele pe mână? Nu l-o pune dracu’ să umble cu vreo muiere avută... care i-a luat mințile că, așa cum mă vedeți de calmă, îmi sar din pepeni și-o iau de gât. Cu mine nu să pune nimeni, când e la o adică... trebuie, chiar dacă m-am născut în zodia peștilor
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 by http://confluente.ro/Cine_ma_tine_pe_mine_marin_voican_ghioroiu_1331444937.html [Corola-blog/BlogPost/354783_a_356112]
-
care cu flexuri sau cu autogene ca să taie bucăți din el, știută fiind apetența acestui brav neam pentru obiecte strălucitoare. Doar că, la cam un metru distanță, o flacără albăstruie îi spulberă pe atacatori. Restul muțiră și priveau îngroziți... Nici muierile nu mai chirăiau... Din obiect se ridică un fel de lumină și văzură toți cum un om înalt, cu părul lung, cam roșcat și cu ochi albaștri de o insuportabilă blândețe, le spune: - Fraților, este vremea păcii și a iubirii
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Mesajul_mihai_batog_bujenita_1380815212.html [Corola-blog/BlogPost/352337_a_353666]
-
câte-oțâr, tot câte-oțâr... Așe, îi binie... Să nu carecumva să miști mâna tare, că să turbură tot. Alțî, dupa ce-l sparg, îl lasă coperit mai giumăta de ceas, ca să s-așeză sângur. Da laptele-i viu... îi ca o muiere... Trăbă să știi cum să umbli cu iel de la un capet înt-altu. Cu drag șî rabdare, cu inimă, cu vână... Avea trup alb-gălbiu și pielea-i călduță îmi dezmierda mâna. - Spune-mi că mă iubești... I-am surâs. Își întinsese
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele by https://republica.ro/povestea-ca-viata-de-cate-feluri-sunt-vorbele [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
explica logic, ceea ce am să vă povestesc. Nea Ilie Firfirică, din Izvoru, cam drojdea. Sugea din sticlă, mătrășea pahare pline cu zeamă de prune și cu spirtoase și foarte rar îl vedeai neagheazmuit. Era roșu și vesel tot timpul. Marghioala, muierea lui, săraca, îl mai certa: ‒ Nu mai bea, mă, fir-ai al Nu-știu-cui cu limba ta, că mori! ‒ Fă, năroado, îi răspundea el vesel, păi când o fi să te ia Dracu’ te ia și din brațele lu’ popa! A
CA ECATERINA TEODOROIU -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1443002185.html [Corola-blog/BlogPost/374748_a_376077]
-
clătească și să le întindă pe sîrmă, la soare, ca să le bată vîntul și să le usuce, ca să fie albe și curate ... Erau cămășile iubitului ei mare și frumos și deștept ... și inima i se umplea de fericire! Dintre toate muierile, numai Lilicuța muncea cot la cot cu bărbatul ei, mai ales că începuseră să-și împrejmuiască livada de pe deal cu sîrmă, pentru că nu de hoți se temea Neacutare Pandișpan, ci de vite, care pasc bezmetice peste tot și îi distrug
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_56_59_ioan_lila_1341239779.html [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
și trebuia să se gîndească cum să atace peretele de cărbune, ca să dea jos bucăți cît mai mari și să trimită cu echipa lui mai multe vagonete la suprafață și să încaseze mai mulți bani, nu ar fi găsit o muiere mai bună ca asta, harnică de se crucea lumea și iubăreață ca o adolescentă, că nici nu trebuia să tragă el de ea, că o și simțea băgîndu-se fierbinte la pieptul lui și mîngîindu-l pe spinare cu palmele ei aspre
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_56_59_ioan_lila_1341239779.html [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
a luat o ceapă, a pus-o în palma stîngă și, cînd i-a trîntit un pumn, a spart-o în bucăți de parcă o lovise cu barosul! s-a minunat și s-a împăunat în sinea ei Lilicuța, pentru că ce muiere mai avea bărbat cum avea ea?! și i-a zis poftă bună, bărbate! și el a rîs și a început să mănînce încet, ardelenește, cum se deprinsese în anii trăiți printre ortaci, care se îndemnau la muncă, da' la masă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_56_59_ioan_lila_1341239779.html [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
întreba cu duioșie, ca ardelenii: tu, femeie, tu ai înțeles ceva din ce-am spus eu?! și ea dădea din cap că nu și parcă se simțea vinovată și el o strîngea la piept și îi zicea, rîzînd: lasă, tu, muiere, că nu-i bai, uite ce cur fain ai, mie îmi ajunge numa' atîta, că nu-s lacom, auzitu-m-ai tu pe mine ori ba?! iar ea îi zicea: ba! ori, ba da! ori, ba nu!, că nici nu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_56_59_ioan_lila_1341239779.html [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
zicea: ba! ori, ba da! ori, ba nu!, că nici nu mai știa ce cuvinte vor fi fost mai potrivite pentru un răspuns sau măcar dacă trebuia să-i și răspundă sau el doar se juca de-a bărbatul și muierea cînd începea s-o pipăie și căuta un loc mai neted, ca să nu-l facă să aștepte și nici ei nu-i plăcea s-o lungească cînd i se înfierbînta sîngele de dorință ... și se părea că după o țigară
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_56_59_ioan_lila_1341239779.html [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
chiar ăi mai buni, că pe jigodii ... Adelina l-a îmbrățișat și ea, bucuroasă, pentru că nu-l mai văzuse de cîteva săptămîni, sau poate chiar mai demult, era tot bărbat frumos și nu era de mirare că avea succes la muieri și că era fustangiu, ea încă nu aflase ce transformări profunde se petrecuseră în sufletul lui, așa că îl luase de braț și îi promisese, ca să destindă atmosfera, că va încerca toată noaptea să îl seducă. Gabriela rîdea veselă, pentru că era
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_56_59_ioan_lila_1341239779.html [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
mi-am luat sofabed! și le arătă geanta de pe umăr. ‒ Oleleoo, muicăăăă! Și ce e ăla sulfapet, mă, Silvică? ‒Ei, ce să fie? E un pat, pe care îl umfli cu pompa, ca pe bicicletă și după aia dormi cu muierea sau singur pe el. Păi și dacă o iei la coțăială, nu se dezumflă, mă?!... Nu, că e foarte rezistent. ‒ Auzi, Marioaro, a ieșit toate minunili pe pământ? Auzi, futelniță plină cu aer. ‒Bă, Silviule, maică, brava că te gândiși
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1443848144.html [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
Păi,cum? sări alta; aia a lu’ Piuliță. ‒ Auzi, că o găsi bietu’ Silviu, agățată de frânghie în pătul. ‒ Hai, fă, nu mai spune! Da, fă! Zice că Silviu lu’ Năcăjitu, venise la ea cu flori, s-o ceară de muiere, că o iertase că i-a furat banii, și avea si un pat cu aer la el, unu’ de-i zice Sulfamid. ‒Poate Sulfcarbit... Așa am auzit că-i zice. ‒ Mă rog, cum i-o zice!... Așa!... și a intrat
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1443848144.html [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
Adrianooo, Adrianoooo, floarea mea, frumoasa mea, ce-mi făcuși tu mieeee?... Mă lăsași singur și golopan. De ce te omorâși tu, fata meaaaa, că eu te iertasem, uite vruiam să-ți fac o surpriză, venii cu flori, să te cer de muiere... Cumpărai și sofabedîîîîîî, ca să ne culcăm amândoi pe el și tu murișiiiiii! Ce mai fac eu cu el acumîîîîîîî?!...” Și așa, fată, auzi tu?... ‒ Aoleoo, fată, săracu Silviu al lu’ Năcăjitu, cât de năcăjit trebuie să fie!!!... Referință Bibliografică: DIN
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1443848144.html [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
degeaba, Da-i-ai cui,s-agati în el, Lucruri de ori și ce fel. Toate bune,ce să zic, Doar că,stai să vezi un pic. Cuiu’acesta cu pricina, Nu’i acasă la vecină, Ca să vezi cum e muierea, Vrea,în cuiul lui Pepelea! Și Pepelea,na belea, Are cui în casa mea. Tot mă gândesc, cum să fac, De cuiul asta să scap. Nu de alta,dar așa, Tot un drum prin casă mea, Ba să pună,ba
CUIUL LUI PEPELEA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/adriana_papuc_1420739328.html [Corola-blog/BlogPost/352323_a_353652]
-
unor oameni de înaltă ținută morală din ținutul vechilor daci, vestiții luptători pentru libertatea și neatârnarea comunei Atârnați. Mai târziu veniseră în vest să aducă și aici lumina înaltelor lor cunoștințe inițiatice moștenite din moși-strămoși, dar se cam încurcaseră cu muierile de prin partea locului și se stabiliseră pe aceste noi meleaguri. Încă de mic își dorise să cunoască istoria omenirii să studieze și să lucreze în acest domeniu care i se părea fascinant. Însă, la absolvirea școlii, a fost repartizat
PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1409129605.html [Corola-blog/BlogPost/357331_a_358660]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > GLORIOASA DOMNIE Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 2247 din 24 februarie 2017 Toate Articolele Autorului GLORIOASA DOMNIE La moartea împăratului, cum succesorul la tron era considerat în mod unanim un idiot, soția acestuia, muiere aprigă și plină de inițiativă, a luat hotărârea ca pe tron să urce fiul ei în vârstă de optsprezece ani. Înțeleaptă hotărâre! Tânărul era înalt, frumos, iar uniforma roșu-alb de general al cavaleriei îi venea impecabil. Ce se afla dincolo de
GLORIOASA DOMNIE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1487928328.html [Corola-blog/BlogPost/367070_a_368399]
-
chinezești. Prima născută, o fetiță, a dus la acutizarea relațiilor interfamiliale, iar moartea ei la numai trei ani și la acuze de neglijență din partea soacrei dar și de otrăvire din partea nurorii. Cert este că împăratul ca să mai scape de gura muierilor și-a tras o metresă. Mde, om și el... Pe scurt, împăratului îi mai moare și fratele, asasinat de mexicani, niște tipi nespălați care nu prea înțelegeau de ce trebuie ei să aibă un împărat care nici nu știe mexicana, soția
GLORIOASA DOMNIE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1487928328.html [Corola-blog/BlogPost/367070_a_368399]
-
te-ai primițât de tot, ce moarti, zău așa! El, săracul, să n-audă de lapte, brânză, urdă, unt sau pastramă de oaie, era sătul de ele, toată viața numai din astea mâncase: - Fă, ’hre-a dracilor să fii tu de muiere, fă-m’, fă, crumpene prăjâte, că dacă mă dau jos din pat șî viu la tine, te dehulez de oase, auz’ tu, fă? - striga moșu’ Hobza la bunică-mea, ridicându-se chinuit într-un cot din patul în care zăcea
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1430840010.html [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
zăpadă, cei doi soți erau în bucătărie, iar copilul se juca undeva pe hol, nu l-au văzut. La un moment dat, soția a zis către Marian: - Ia uite, măi, ce țâțe are fata colonelului, nu ca mine! - De, măi, muiere, ce să-ți fac, fata colonelului e mai de rasă decât tine!... - Ești un măgar, să știi!, i-a replicat ea supărată, nu atât pentru că o asemuise cu o vacă de lapte, ci pentru că nu suporta termenul „muiere”; degeaba îi
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1454948012.html [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
De, măi, muiere, ce să-ți fac, fata colonelului e mai de rasă decât tine!... - Ești un măgar, să știi!, i-a replicat ea supărată, nu atât pentru că o asemuise cu o vacă de lapte, ci pentru că nu suporta termenul „muiere”; degeaba îi explicase el că acesta este unul obișnuit în limbajul loviștenilor, neavând nimic peiorativ în el, ți-ai găsit însă - ea, prin „muiere”, înțelegea... „curvă”! La bătrânețe, „s-a lăsat de sportul ăsta”. Într-adevăr, în blocul vecin locuia
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1454948012.html [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
supărată, nu atât pentru că o asemuise cu o vacă de lapte, ci pentru că nu suporta termenul „muiere”; degeaba îi explicase el că acesta este unul obișnuit în limbajul loviștenilor, neavând nimic peiorativ în el, ți-ai găsit însă - ea, prin „muiere”, înțelegea... „curvă”! La bătrânețe, „s-a lăsat de sportul ăsta”. Într-adevăr, în blocul vecin locuia comandantul Centrului Militar - un colonel tare sociabil, în fiecare dimineață se salutau: „Să trăiți!”, „Să trăiți!”, iar fiica lui - medic rezident, își alăpta copilul
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1454948012.html [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
la rațe. - Dacă spui tu... Ce știu eu ce rânduieli o mai fi și prin țărișoara voastră?! - Tabitha, sunt ori nu? - Ce să-ți spun, când roata se învârtește? Omul, azi e copil, mâine îmbătrânește... - Prostii! Baba Ioana, o știi, muierea lui moș Gheorghe, aproape în fiecare zi, când mă ținea el pe genunchi, să-mi spună câte-n stele și pe lună, ea se minuna: ,,Mă, omule, ai dat în mintea copiilor! Aoleu, muiculiță, da` rău s-a mai întors
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Iertatori_si_iarasi_de_la_cap_de_n_balasa_al_florin_tene_1327003393.html [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]
-
să s‑a întâmplat. Vasile își privea cu neîncredere femeia și, când a văzut‑o că tremură de frică și nu se uită‑n ochii lui, s‑a uitat chiorâș la ea și i‑a vorbit amenințător: - Ascultă la mine, muiere fără minte! Tu ai făcut ceva fără să știu eu? - Doamne ferește, ce să fac, mă omule, ce‑ți veni în cap? a exclamat ea, simțind cum i se scurge sângele din cap către picioare. Nu știi că mie îmi era
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_11_.html [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]