377 matches
-
aceasta, după ezitarea necesară, a salutat și s-a oprit el. M-a întrebat: Ce mai faci? (ca și cum habar n-ar fi avut despre ce voi fi făcut și voi fi făcând). Bine, i-am răspuns El m-a privit mulțămit. M-am uitat și eu la el zâmbind convențional; era ofilit și avea o dantură falsă care parcă clămpănea. He-he! și eu sunt bine, a clămpănit el. Eu cred că avem să mai trăim vreo douăzeci de ani. Ce zici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
interpelează d. Nichifor Crainic. Am stat de vorbă o oră, în care mi-a comunicat o serie de puncte de vedere privind literatura mea și ținuta "regretabilă" pe care a avut-o față de mine la un moment dat. Mi-a mulțămit în același timp cu recunoștință pentru exemplarul din "Opere" pe care i l-am trimis prin "Fundație", cu autograf, și a anunțat pentru toamnă un număr din "Gândirea", închinat operei mele etc. Mi-a trimis la Iași două opere cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
multă ardoare ca să câșige, decât ca să păstreze. (De aici izbânda, în etaje, a răsturnărilor sociale) Soldatul și hoțul sunt mai curagioși decât proprietarul. În general satisfacția oamenilor supuși e în insolență. În general oamenii supuși preferă să fie insolenți, nu mulțămiți, iar cei mici sufără mai degrabă impilarea decât umilința. De aceea făgăduiala și bunăvoința celor mari fac mai puțini ingrați decât serviciile reale; căci bunăvoința se adresează vanității, pe când serviciile nevoilor curente. Rezultă că trufia își crează mai mulți dușmani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de vedere al libertății, căci a lipsi pe un om de necesar mai gravă atingere a libertății decât a-l împiedeca să acumuleze superfluul. (Bertrand Russel, Essais sceptiques) AFORISME, MAXIME, PROVERBE, BALADE* Bogat e acel care economisește. Cine nu se mulțămește cu puțin, n-are să aibă mult niciodată. Pământul gras învață pe om leneș. Încetul cu încetul se face oțetul. Cu vremea, și frunzele dudului se prefac în matasă. Ban bun e numai cel muncit. Sanatatea-i bogăția cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
multe ori prostul e bogat ca să poată șmecherii pune iar în circulație bogății acumulate. Față de proști, Casanova socotea permis să corecteze norocul la jocul de cărți. P. se supără fără pricină, vorbește fără nevoie. Numai prostul se poate culca perfect mulțămit și se trezește perfect fericit, încredințat că asta va dura până la sfârșitul timpurilor și că echilibrul universal e în funcție de buna sa dispoziție. Bețivul nu face rău că bea ci că umblă; prostul nu face rău că tace ci că vorbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
e Mitrea Cocor nu se putea săvârși însă decât în împrejurările nouă de care vorbesc. Poporul însuși mi-a fost călăuz și colaborator. Pentru participarea mea într-o nobilă lucrare colectivă cu experiența și însușirile mele artistice, primesc cu recunoștință, mulțămind din toată inima, partea de distincție cuvenită scriitorului. De aceea cu emoție deosebită primesc distincția Cons. Mond. P. considerând-o nu numai a mea ci a tuturor acelor care au îndrumat țara de astăzi spre pace și progres. Dimitrie Cantemir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Republica socialistă moldovenească nu-și dă de sminteală neamul cel vechi și vrednicia pe care au arătat-o strămoșii săi în veac. Se adeverește și după înfățișare că Chirilă Grigorie Spărie vacă e adevărat moldovean get-beget. 9 Iunie Iubite Prietine, Mulțămesc din inimă și d-tale și lui Boris Polevoi pentru rânduiala bună a călătoriei mele în care ne-am simțit atât de aproape de oamenii sovietici și atât de bucuros de toate câte am văzut. Țin să adaog la buna dv.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au surpat margini de șosea. Întâlnesc lucrători care repară șoseaua, bărbați, femei, fete. Unii blonzi ruși; alții bruni: aceștia sunt locuitori ai Abhaziei. Câteva femei mă întreabă cât e vremea. Le arăt ceasul; îmi răspund că nu cunosc cifrele. Se mulțămesc cu răspunsul meu. La fundul lacului Rița, o vilă frumoasă cu grădini de pomi de curând sădite. Muntele din fața hotelului Rița, împodobit cu diferite figuri fantastice de omăt, se chiamă Apituka. Valeria a citit o carte scrisă de un romancier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pot vedea ziduri ruinate, rămășițe ale palatului regelui de odinioară al Abhaziei, Bagrat IV. Cei mai răspândiți arbori în laturea străzilor sunt oleandrii, rămuroși, bogat înfloriți alb, roz și roș. 5 noemvrie 1955 [CUVÂNT LA SĂRBĂTORIREA A 75 DE ANI]* Mulțămesc din toată inima pentru laudele ce mă covârșesc și dragostea ce mă împresoară. În euforia mea sîmt totuși că picură un strop de melancolie. Am vedenia poetului anonim, strămoșul meu din veacul cel negru al poporului, care a cântat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sufletului național. Mă adresez tinerilor care se îndeletnicesc cu asemenea prospecțiune. Dacă a greșit marele Alecsandri, și cu alții după el, neînțelegând deplin taina poetului anonim, cu atât cei care încearcă a o înfățișa astăzi sunt supuși greșalelor. Să ne mulțămim numai cu ceea ce e adevărat scump și fără scădere în opera marelui anonim. * Pe o femeie n-o dezonorează niciodată faptul că a fost iubită și cântată de un poet de talent. (Sainte Beuve). * Îmi pare rău că mustrarea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fraților noștri de peste Milcov. Am înțeles de mult de ce frații noștri dunăreni preferă, de pildă, pe moldovenescul "dumbrăveancă" lui "căcău", care se aude în lunca Dunării și pe "stăncuță" "cioacei" și pe prisos căcălăului. Și mulți munteni inteligenți nu se mulțămesc cu perifraze în exprimarea unor noțiuni precise: de pildă ac, spelcă, bold (la cuvântul "bold" din Dicționarul limbii literare, am văzut curioasa explicație: "bold", moldovenism pentru ac cu gămălie.) agrafă le preferă acului de cusut, acului de cap, acului cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cânta, mă rog, precum paserea. Cercul de oameni care împresura pe povestitor asculta cu plăcere. Badea Chirilă se întoarse cătră soți clipind dintr-o geană. Povestitorul era încă în aburul ahotei lui, nedesfăcut deplin de farmecul nopții. Iar i-am mulțămit, a adaos ungureanul, ș-am poftit-o la scaunul meu. Vin nu? întreb. Nu! îmi răspunde. Atunci primește încă o hârtiuță de douăzeci-și-cinci de lei cu stema Republicii. Mulțam frumos, îmi răspunde ea. Și să-mi mai zici încă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mână o scrisoare a țăranilor din Moțca, prin care chemau la revoltă și pe cei din Boureni, el a trimis scrisoarea parchetului, care a operat arestări. Tot timpul a stat printre oameni, liniștindu-i. Sturdza, proprietarul de la Cristești, i-a mulțămit pentru ceia ce a făcut. Ion Murariu, Gâștești În sat mare agitație. S'au făcut pregătiri pentru devastarea Pașcanilor. Învățătorul a intervenit cu multă energie. S'a vârât printre oameni, i-a adunat în jurul lui, le-a vorbit, și i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aceasta nu a noastră etc. CUVÂNTAREA* MARELUI MAISTRU AL FRANCMASONERIEI ROMÂNE UNITE D.M. SADOVEANU ROSTITĂ ÎN PRIMUL CONVENT FEDERAL, ÎN BUCUREȘTI, LA 15 APRILIE 1934 În calitatea cu care ați binevoit a mă învesti, de călăuzitor moral al Federației, după ce mulțămesc pentru dragostea și încrederea cu care sunt onorat, am datoria, din prima clipă, să vă încredințez că voiu fi un păzitor fidel al tradiției legii morale a Ordinului. Într-adevăr, în tot ceea ce voiu enunța, nu voiu face decât să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și redactată, interesantă și atractivă, persuasivă, care să miște și să Înrîurească conștiințele cititorilor”. „Ce ne-a oferit pînă acum a fost numit impropriu <<anchetă>>”, scrisese omul cu stiloul plin cu zeamă de lămâie. Schimbând diapazonul pe o altă notă, mulțămit se declarase și față de alte titluri și texte aferente: „Graiul faptelor”; „Spre Înalte cote morale”; „Conștiința - Înalt comandament”; „Șantierul - școală a muncii” ș.a. Ce părere ar avea cititorii zilelor noastre ai unui ziar oarecare (fără să pupe-n fund vreun
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
înțeleaptă m-a întrebat: "Ghiorghiță, unde-i mai bine în timp de război la front ori la coloană?", că am fost trecut la coloană. Și eu i-am spus: că-i mai bine la coloană. Atunci ea a zis: "Să mulțămești lui Dumnezeu că te-a dat la coloană". 9 mai 1971 La mobilizarea din Bulgaria am fost cu Regimentul Nr.16 Suceava Fălticeni în compania a 7-a comandată de căpitan Frunzeti. Om rău peste măsură. S-a făcut nebun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
o stâncă peste casă, gardul și caprele Irinucăi. Văzând paguba, cei doi copii se sperie și fug cu pluta pe Bistrița până la Borca și apoi la bunici, în Pipirig. Bunica i-a vindecat de râie iar bunicul ―fără vorbă, a mulțămit pe Irinuca cu patru galbeni-. Nică a ajuns acasă în Sâmbăta Paștilor iar ―în ziua de Paști am tras un Îngerul a strigat, la biserică, de-au rămas toți cu gurile căscate la mine. Și mamei îi venea să mă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
el elaborează „Filosofia limbii române”, în care este preocupat de istoria cuvintelor românești, nu de noțiuni, care sunt generalizări teoretice. Pentru a atenua contradicția în care a intrat, Scraba aduce argumente precum: „Prin bogăția și înmlădierea ei, limba românească poate mulțămi cu prisosință toate cerințele (cunoașterii)” (p. 8); „Limba românească este tot atât de bogată ca și cea franceză, prin variația de forme și nuanțe. Caracteristica limbii românești, se poate spune, e că față de vorbă, noțiunea are întotdeauna precădere” (p. 120), încercând astfel
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Sus pre apa Jiului,/ Domn din cer!/ Vin coconi de-ai Diiului/ Și de-ai Diamantului,/ Dar nainte cine-mi vine?/ Vine...(cutare), Făt-Frumos,/ P-un cal negru mângâios,/ Vine, calul tot jucând,/ Tot jucând și nechezând,/ La părinți tot mulțămind,/ Ce bun cal de-ncălicat,/ Bune haine de-mbrăcat./ Calcă calu-n câmpu roșu,/ Câmpu roșu și-nverzește,/ Voinici cai că-mi priponește;/ Calcă calu-n văi adânci,/ Văi adânci și apa cură,/ Voinici cai că mi-i încură;/ Calcă calu-n
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
19 zile se împlini în București un act și mai măreț, alegerea lui Cuza-vodă de domn al Țărei Românești. Astfel că dorința cea mai vie, cea mai aprinsă, cea mai generală a națiunei române, Unirea țărilor surori, era acum îndeplinită. Mulțămesc lui Dumnezeu că mi-a fost dat să le văd toate acestea! Desigur că mulți din generațiunea actuală, care vor ceti aceste rânduri amintitoare din vremi trecute, vor sta la îndoială dacă nu cumva am alunecat în exagerări sentimentale. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fost pentru mine de un neprețuit folos, deoarece m-a dezgustat pentru totdeauna de a mai pune mâna pe cărți, încât pot zice cu mândrie că prețul biciului n-a mai sporit pănă-n ziua de astăzi cu un ban macar. Mulțămesc lui Dumnezeu că s-a întâmplat așa! A quelque chose malheur est bon80. V La Focșani!... La Focșani!... A strigat odinioară marele Mihail Kogălniceanu de pe tribuna parlamentului Moldovei cu vocea sa înfocată care electriza mulțimea, pe când lupta pentru Unire ajunsese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
uitată. Slabe mângăieri, nu-i așa? îmi vei zice, iubite cetitor. Așa este, dar tot e ceva, căci e o dovadă că sămânța aruncată într-un pământ cât de ingrat, pe ici, pe colo tot răsare, și trebuie să ne mulțămim și cu atâta, într-o țară unde nimene nu cetește și unde trebuie mult curaj și abnegațiune de a te supune unei asemenea munci sterpe. Astăzi cupoanele sunt în onoare, nu rimele; iar cărțile românești mucezesc sub învălișul lor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
râs de fiorii ce-mi dăduse. Iar eu nu tăgăduiesc că în acea clipă de strașnică emoție am simțit o nespusă bucurie, văzând că ursul s-a prefăcut în veveriță. În același moment sosiră și haitașii și goana se isprăvi. Mulțămit că am scăpat de cei trei urși care în timp de vreo trei oare au stat ca o amenințare asupra capului meu, îmi reveni, ca după orice primejdie trecută, curajul la loc, ba încă îmi reveni mai mare, ca și când m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
îndesat, făcând un număr de prepelițe și cristei pe care nu vreu să-l spun, ca să nu fiu bănuit că mă laud. Iar când s-a întunecat, de nu se mai vedea țelul puștei, ne-am suit amândoi în căruță mulțămiți de izbânda făcută și ne-am dus la curtea lui Millu, unde eram așteptați la masă. II Cine nu a cunoscut pe Alecu Millu în județul Suceava și, aș putea zice, în toată Moldova? Era unul dintre cei mai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și pănă în ziua de astăzi n-am mai comis pacatul de a spune vreo minciună. Leacul a fost prea drastic, ca să nu mă fi tămăduit radical. Când am plecat cu trăsura spre casă, mi-am făcut trei cruci mari mulțămind lui Dumnezeu că am ieșit cu obraz curat din beleaua ce-mi stârnisem singur. Parcă mă renăscusem a doua oară. Numai galoșii mi i-am lăsat înadins uitați pe câmpul de luptă, ca să se întemeieze și mai bine credința că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]