616 matches
-
Ariel, despre care, timp de 12 ani, Miranda nu știe nimic, căruia i se poruncește să călăuzească nava spre Neapol fără știrea nimănui, e greu de presupus că se va spune ceva. Totul să fi fost tradus în termeni pur mundani? Misterul eludat? Enunțat în termeni generici? Mai degrabă da. Ariel nefiind un spirit oarecare, tăinuirea lui este încă o formă a eliberării sale, poate că încă o dovadă de iubire dată adevăratei lui naturi. ea (cu 14 intrări și ieșiri
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
manifestându‑se Întotdeauna cu solicitudine, fiind dispus să ajute efectiv și din toată inima, bine știind că religia creștină nu se reduce la simple formulări teoretice sau complicate Înșiruiri de construcții ideologice, ci reco‑ mandă Întruparea principiilor sale În viața mundană a omului, așa cum ne‑a arătat Însuși Întemeietorul creștinismului : Hristos Domnul. Conștienți de Înalta lor misiune, creștinii vor să‑L reprezinte pe Mântuitorul și să‑I slujească, pătrunși de vocația lăuntrică de a fi În vremea vieții lor o „Evanghelie
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
recurge la exemplele și nici măcar la textele utilizate de Eliade, ci la altele, al căror ecou cred că l-ar fi surprins. Ele se aflau oricum În afara interesului lui teoretic pentru coincidența perfectă Între „participarea” la o ordine transcendentă celei mundane, față de care Încă mai pâlpâie solidaritatea intrinsecă cu un univers convingător depășit. Textele budiste, cu enormă relevanță pentru Înțelegerea istoriei medievale a budismului (concilii, schisme, școli și secte), care documentează spațiul dintre realizare (Într-un sens aici generic) și moarte
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
care transgresează, prin natura lor, "veacul", nu poate rămâne sub conducerea statului, care este o ființă "seculară". Autonomia rezultă din necesitatea firească a Bisericii de a trage o linie netă de demarcație între sacru și profan, de a împiedica intervenția mundanului în rostul eternului. Cu toate acestea, au existat cazuri de preoți care au făcut politică. O dată ce s-a stabilit o linie de demarcație între acțiunea lumească și chestiunile duhovnicești, preoții, în calitate de reprezentanți ai Ecclesiei, își arogă dreptul de a funcționa
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
desăvârșirii și atingerii treptelor de sfințenie. Revoluția spirituală trebuie să plece de la recuperarea fondului de credință pe care omul l-a pierdut în timpul mutilării ateiste, prin întoarcerea cu fața spre Dumnezeu și, implicit, spre Trupul Său mistic, în dimensiunea sa mundană, Ecclesia. În acest sens, cuvintele unuia dintre Părinții Bisericii, Sfântul Simeon Noul Teolog, egumenul Mânăstirii Sfântul Mamas din Xirokerkos, sunt elocvente 1. Sfântul Maxim Mărturisitorul, precum și alți Părinți ai Bisericii, au vorbit de mișcarea spre sfârșitul nesfârșit în care se
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
arheologie filologică Figura îl pune la baza unei interpretări creștine a conceptului de figurare: toate evenimentele și acțiunile evocate în Vechiul Testament sunt "prefigurări" ale mântuirii - și, în acest sens, au o funcționare alegorică: Profeția figurativă conține interpretarea unui eveniment intra-mundan printr-un altul; primul este un semn care îl anunță pe cel de al doilea, care îl și împlinește. Fără îndoială, și unul, și celălalt, rămân fapte intra-istorice; dar amândouă, din această perspectivă, au totuși ceva tranzitoriu și incomplet
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
rezultă ele din poziția în viață a individului și care tocmai astfel devine Beruf (profesia sa)"4. Weber insistă asupra unui anume context din Noul Testament, care i-a permis lui Luther să opereze acest transfer al apelului divin asupra activităților mundane. Este fragmentul care evocă profesiile pe care le exercită indivizii în intervalul în care așteaptă mântuirea, ceea ce oamenii fac atunci când sunt "chemați", munca și starea lor socială în acel punct de întâlnire cu timpul mesianic 5: 17. Încolo, fiecare să
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nu se supune nici unui principiu heteronom, ci își dă sieși propria lege și propria formă: puterea rațiunii constă în distrugerea oricărui element substanțial și în faptul de a se erija în propriul său fundament. Exercițiul rațiunii este virtutea unei ascetici mundane ce recunoaște și acceptă caracterul creat al lumii, dar care renunță la orice valoare de transcendență, considerând finitudinea drept unica dimensiune temporală prin care se măsoară succesul sau eșecul existenței. În acest sens poate fi citită abstinența pe care Weber
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și evaluării fenomenelor comunicaționale. Astfel, presupoziția teoriei sale, în forma sa îmbunătățită, este că întreaga comu-nicare umană poate fi apropriată în formă narativă, cu alte cuvinte, orice act de comunicare constituie, în esență, o poveste, o interpretare a unor evenimente mundane cu caracter temporal și (in)formate de istorie și cultură. Studiul din 1987 al lui William Lewis preia aparatul conceptual al lui Walter Fisher, aplicându-l într-o situație care îl ajută să pună în lumină valoarea euristică a orientării
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Sufletului Universal și pregătirea elementelor pentru zeii subordonați, care vor plăsmui din foc, pământ, aer, apă trupurile muritoare ale ființelor cărora li se vor adăuga mișcările periodice ale sufletului nemuritor (43 a, b), se retrage (42e). Sufletul Universal (, Comm. anima mundana), prima și cea mai veche creație a Demiurgului, este rezultatul amestecului (I, 6, 46, contextio, I, 6, 12 ex... permixtione, intertextuisse; alternis... contextio II, 2, 17; Tim. 35a-35b) a două esențe, cea dintâi indivizibilă, imparul (Comm. imparis, ), imuabilă, identică cu
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
admiră, din perspectiva Căii Lactee, cele 9 sfere concentrice, ca și la Platon: cea mai din afară conține stelele fixe, apoi cele 7 sfere care se rotesc în jurul Pământului, apoi Pământul, imobil în centrul Universului (Comm. II, 9, 8 ergo universi mundani corporis sphaerae novem sunt. Prima illa stellifera, quae proprio nomine caelum dicitur et apud graecos vocatur, arcens et continens ceteras. Haec ab oriente semper volvitur in occasum: subiectae septem quas vagas dicimus ab occidente in orientem feruntur, nona, terra sine
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
de lămuriri suplimentare: el nu exprimă decât ceea ce este cuprins în conținutul etimologic, adică ni se arată ceva sacru.“ Dacă Otto subliniază caracterul cu totul diferit al numino sului, ca diferență absolută, fără rest, prin raportare la tot ceea ce este mundan sau omenesc, Eliade transferă această discontinuitate la nivelul relației dintre sacru și profan. Pentru Eliade, sacrul se manifestă ca fiind ra dical diferit de profan. Această înțelegere, mult mai nuanțată, nu reușește, totuși, să se desprindă de postularea, chiar și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și la polarizarea sacru-mundan, în cazul lui Otto, respectiv sacru-profan, în cazul lui Eliade, granițele fiind ambiguu trasate, deși delimitările se doresc a fi clare. Otto așază sacrul într-un registru inaccesibil, însă cu valoare „obiectuală“, împrumutând totodată un chip mundan prin manifestările lui, cu care, însă, nu se identifică. „Obiecti vi zarea“ se produce în trei registre: numinosul are „concretețe“ în transcendent, se manifestă în lumea percepută ca exterioritate sensibilă și reprezintă în același timp o dimensiune inerentă, constitutivă umanului
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
pune accent pe spațializarea trecerilor în trepte, care, de regulă, pot fi asimilate sau așezate în corespondență cu spații ale unei geografii reale. Trecerile își vor urma una alteia, consecutiv. Spațiul și timpul își păstrează întru câtva îngemănarea din sfera mundanului. Se poate avansa ipoteza că un discurs religios care favorizează reprezentările concentrice va pune accent pe interioritate și va surprinde lumile în sincronicitatea lor, în vreme ce un discurs care utilizează cu precădere imagini axiale va pune accent pe exterioritatea lumilor, treptelor
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
esențială și preeminentă a umanului, care subsumează și înnobilează toate celelalte dimensiuni sau dome nii de activitate ale omului. Indiferent de tradiția avută în vedere, dimensiunea „religioasă“ este deschisă printr un tip de relație aparte, de neregăsit în alte contexte mundane: mai precis, religiosul va circumscrie acele aspecte care îl leagă pe om, interior și exterior, de ceea ce depășește limitele vizibile, perceptibile și cognoscibile, ale mundanului, de o „realitate ultimă“, dificil sau imposibil de surprins în lucruri și ființe, care este
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
dimensiunea „religioasă“ este deschisă printr un tip de relație aparte, de neregăsit în alte contexte mundane: mai precis, religiosul va circumscrie acele aspecte care îl leagă pe om, interior și exterior, de ceea ce depășește limitele vizibile, perceptibile și cognoscibile, ale mundanului, de o „realitate ultimă“, dificil sau imposibil de surprins în lucruri și ființe, care este „dincolo de toate“, instituindu-le în același timp, și a cărei prezență aici poate fi sugerată ori resimțită în moduri care prind fie forma ritualului ori
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în același timp, și a cărei prezență aici poate fi sugerată ori resimțită în moduri care prind fie forma ritualului ori a simbolului, fie forma experienței „religioase“, ca trăire subiectivă. Mărturia acestei „legături“ cu ceea ce nu este de natura celor mundane, în dife rite tradiții religioase, se regăsește, în primă instanță, sub forma reprezentărilor cu privire la ierarhiile divine. Manifestarea prezenței legăturii prin nașterea reprezentării ca primă întrupare a ei va sta mărturie pentru realitatea și posibilitatea experienței religioase. Recunoașterea legăturii și, astfel
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cu tot ceea ce presupune el, să fie recuperat, fără rest, ca (re)născut prin chiar această relație. Orizontul de înțelegere și transmitere a unei asemenea experiențe va fi și el diferit de modurile comune de înțelegere și transmitere a cunoașterii mundane. El presupune o „trans figurare“ ca asumare implicită a unei dislocări: ceea ce se vede este doar un semn pentru prezența a ceea ce nu poate fi întruchipat, ci doar sugerat, adus aproape, indicat prin multele chipuri ale lumii acesteia. La nivelul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
întruchipare a legăturii descrise ca manifestare a prezenței divine. Această legătură nu poartă trăsăturile unei relații obișnuite: legătura presupusă de dimensiunea religioasă trimite la o relație în care „interlocutorul“, „partenerul“, „celălalt“ nu este o ființă ori un lucru din sfera mundanului, ci o prezență dincolo de înfățișările cunoscute nouă, care însă poate lua orice înfățișare, manifestându se pentru noi în forme(le) vizibile. Această particularitate a relației naște religiosul ca modalitate privilegiată de cunoaștere și viețuire a omului. Prezența divină se va
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
devierea și întoarcerea privirii, a dorinței din spre un centru către altul (sau altele). Dedublarea ca descentrare, urmată de multiplicarea punctelor fixate drept reper ori țintă, creează mișcarea rectilinie și, ca prim reflex, diferențierea la nivelul formei corpurilor în lumea mundană. S-ar deduce că tipul de mișcare a sufletului imprimă tipul legăturii cu materia (prin survenirea multiplicității) și schema corporală. Corpul, forma materială survin ca ex presie a mișcării interioare. Astfel, duplicarea presupune deja ma teria, prin prezența concomitentă a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
aceea, doar sugerate de către cei ce au ajuns, au fost lăsați ori conduși să călătorească prin ele și s-au „reîntors“ la noi. Geografia acestor lumi este necu noscută, iar imaginile, câte sunt, au valoare simbolică, ele traducând în limbaje mundane ceea ce este, prin natura sa, diferit. în fragmentul referitor la scara lui Yaakov, de exemplu, Domnul (în text, YHWH, numele tetragramat) nu vorbește de pe ultima treaptă a scării, ci de „deasupra ei“ sau de „dincolo de ea“, imagine sugerată fertil prin
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
particulare este derivat și se instituie ca parte a unui întreg accesibil nouă ca „ierarhie“. Altfel spus, părțile întregului se deosebesc unele de altele, însă păstrând unitatea întregului. Principiul ierarhic presupune o ordine a treptelor, așa cum la nivelul univer sului mundan se regăsesc, de exemplu, diverse ierarhii. Multiplulacoperă un spectru ale cărui trepte sunt în armo nie, prin așezarea lor într-o anumită ordine, naturală - așa cum culorile spectrului sunt dispuse într-o anumită ordine. Rezultă, prin urmare, că ierarhia înglobează toate
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
lumii. Un astfel de exemplu sunt sistemele filozofice și științifice care își propun să explice lumea și, nu arareori, au pretenția de a fi oferit cheia înțelegerii omului și universului... Prin urmare, fie „primești“ centrul ne concentrându-te pe ceva mundan, fie creezi un arc (ori un cerc) ce decupează mundanul încercând să îl explice - „încercare“ veșnic sortită să rămână parțială. Științificul, câtă vreme nu reușește să incorporeze spiritualul, rămâne condamnat la parțialitate. O viziune nouă ar aduce cu sine o
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
care își propun să explice lumea și, nu arareori, au pretenția de a fi oferit cheia înțelegerii omului și universului... Prin urmare, fie „primești“ centrul ne concentrându-te pe ceva mundan, fie creezi un arc (ori un cerc) ce decupează mundanul încercând să îl explice - „încercare“ veșnic sortită să rămână parțială. Științificul, câtă vreme nu reușește să incorporeze spiritualul, rămâne condamnat la parțialitate. O viziune nouă ar aduce cu sine o schimbare radicală de accent și perspectivă: de la încercarea de a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de limbă greacă, și neoplatonicienilor de limbă arabă. El se transformă și de o parte, și de cealaltă în simultaneitate, în co-prezența lui Dumnezeu-Unul și a Figurilor divine multiple.“ Ființele și entitățile spirituale care se fac prezente în spațiul mundan au, în orice tradiție care este transmisă fidel, o calitate pe care aș numi-o fluiditate, înțeleasă ca posibilitate de a fi oricând altfel și deci de a lua diferite chipuri și forme. De aceea, ele sunt descrise înfățișându-se
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]