474 matches
-
dinspre Soveja și vizitând Cașinul, pe 5 August 1905, a scrie în lucrarea sa „Sate și Mănăstiri”: „Biserica cea veche din Cașin chiamă deodată privirile. Ea amintește în totul bisericile muntene și este un frumos tip al acestora. Caracterul ei muntenesc s-ar lămuri prin obârșia locuitorilor”."Biserica este clădită din cărămidă, dar cadrul fin sculptat al ferestrelor este din piatră. Pridvorul este deschis având patru stâlpi despărțiți prin arcade ogivale. Alți stâlpi ca aceștia arată asemeni unei perdele între naos
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
siguranță. Și continuau să se îmbărbăteze astfel, dar pentru oamenii frânți de oboseală distanța părea să aibă peste o sută de leghe. Am intrat într-un sat. — Trebuie să fie Ogurusu. Treceți în liniște. Ici și colo se vedeau colibe muntenești, cu acoperișuri groase de stuf. Partizanii lui Mitsuhide ar fi preferat să evite cât mai mult posibil asemenea așezări omenești, dar drumul trecea printre case. Din fericire, nicăieri nu strălucea vreo lumină. Casele erau înconjurate cu desișuri maride bambus, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
doua legătură prin Koneț-Polski cu Mustafa Pașa vizirul, să nu fie slobozi tătarii a locui în Bugeac, făcând dodăială crăiei lor. Au ieșit poruncă la hanul și la Vasile Vodă (Lupu), domnul țarii noastre, și la Matei Vodă (Basarab), domnul muntenesc, să meargă cu hanul asupra lui Cantemir. Deci au venit hanul cu oști și au purces și Domnii cu îmbe țările asupra lui Cantemir care, temîndu-se de hanul, au fugit în Țarigrad, iar oardele lui le-au luat hanul cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în documentele maghiare: „Moldvàr”. Voievozii români din Maramureș (voievodat situat in nordul Transilvaniei): Dragoș (« Inițiatorul ») și Bogdan I (« Întemeietorul ») întemeiază aici un nou voievodat. Miron Costin spune în lucrarea "De neamul moldovenilor" (1686) că "lăcuitorii țării noastre, Moldovei și Țării Muntenești și românii din țările ungurești, că tot un neam sunt și odată discălicați", și că "descălicatul ... de Traian împăratul Râmului" a fost făcut. Pe vremea lui Bogdan I, voievodatul Moldovei nu depășea ținutul râurilor Moldova, Suceava și Siret. Urmașii săi
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
stilul său sarcastic: "...suntem țara cu cel mai ridicat procent de critici pe cap de scriitor, avem 20 de critici excelenți și numai 3 - 4 prozatori lizibili". Ca și Paul Georgescu, craioveanul prin adopție manifestă o permanentă nemulțumire cîrtitoare, tipic muntenească. Amîndoi au geniu în perifrază și, țintuiți prin forța lucrurilor într-un spațiu restrîns, fac din scris o terapie declarată. Se descătușează prin Rîsu-Plînsu oricărei filosofii, trecînd cuvintele prin toate măsurile sitei sociale. Se "golănesc" savant în expresii de argou
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
adevăr și o credință, marele cronicar a înțeles și a proclamat unitatea aceasta. Moldoveni, munteni, ardeleni, spunea el, "tot un neam și odată descălecați sunt". Rămas în nota timpului său, Neculce a putut spune în minunata sa cronică: "pentru țara muntenească să scrie muntenii; iar noi să scriem pentru țara noastră". Costin scrie pentru tot neamul, a cărui unitate sufletească îl făcea să-i apară ca un tot nedespărțit. De altfel, spiritul acesta îl întâlnim, într-o formă ceva mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a treia Domnie a Domniei mele la veleat 7224. Început-au puternica împărăție turcească război cu Nemții; iară la veleatu 7225, trimis-au Nemții de la Ardeal pe un Căpitan anume cu o samă de cătane ș-au luat pe Domnul Muntenesc, anume Nicolai Mavrocordat din scaunul Domnesc din târg din București... cu toată casa lui și l-au dus în cetate în Sibiu. După care... Domnul Muntenesc, pus-au în gând și pentru noi ca să ne ia, și au trimes pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe un Căpitan anume cu o samă de cătane ș-au luat pe Domnul Muntenesc, anume Nicolai Mavrocordat din scaunul Domnesc din târg din București... cu toată casa lui și l-au dus în cetate în Sibiu. După care... Domnul Muntenesc, pus-au în gând și pentru noi ca să ne ia, și au trimes pe un Franț Căpitan Vetroșanu, c-o samă de Nemți și cătane și cu multă adunătură ce au strâns de Moldoveni..." (Restul nu se poate descifra, monumentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
literă. întR-o după-amiază de august. Scoatem afară literele care ne interesează: în, R, o, du, pă, mia, ză, d. Le recombinăm: R, în, du, mia, pă, do, ză. Să vedem ce iese: Rându mia pă do ză. Pă e muntenescul pentru pe; do ză e prescurtarea veche pentru două zeci (sau doauo zăci, cum se spunea atunci), se folosea tot în Muntenia, pe vremea lui Anton Pann. O mie, împărțit la douăzeci. 50. E vorba de rândul paginii. Pagina 128
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aici te afli Domnia Ta, că se țesură legende că ai sabie descântată și ieși biruitor acolo unde nimeni n-ar putea... - Mai sunteți, măi, din părțile Olteniei? Întrebă Oană. - Mai suntem... se auziră voci În jurul focului. - Suntem și din părțile muntenești, și din Transilvania... - Care ești, măi, din Transilvania? - Ion Moț mă cheamă, taman din Țara Moților! se sumeți un oștean Înalt, cu mustața pleoștită. Suntem și din părțile Clujului, și din munții Făgărașului! - Și ce căutați voi, măi, la Cetatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
venit nici în ajutorul aliatului lor, Vlad Țepeș. După încheierea campaniei din Țara Românească, se presupune că Radu cel Frumos, domnul sprijinit de turci ca să ocupe scaunul Țării Românești, ar fi încercat să înlocuiască garnizoana ungurească din Chilia cu una muntenească. Presupunerea se bazează pe mențiunea din Pomelnicul de la Bistrița în care sunt pomeniți „munteni” din Chilia. Cronicarul polon Jan Dlugosz menționează și el că pe cetatea Chilia „Radul o ocupase cu ușurință, după ce alungase pe unguri”. Pasajul din cronică este
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a ridicat o cetatea la hotarul cu Moldova, cetatea Crăciuna. Scriindu-i regelui, la 13 iulie 1473, Ștefan arăta că nu poate să trimită oameni în ajutorul regelui, deoarece a avut nevoie de ei ca să ridice o cetate în fața celei muntenești. Nu se poate spune însă că secuii și ungurii amenințau Moldova în acest an. Disputa pentru tronul Boemiei crează o situație politică favorabilă domnului român. Faptul că domnul arăta în scrisoarea sa că Moldova este atacată „din toate părțile”, nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
trimes în țara noastră și împotriva noastră o mare oștire în număr de 120.000 de oameni, al cărei căpitan de frunte era Soliman-pașa beglerbegul; împreună cu acesta se aflau curtenii sus-numitului Turc și toate popoarele din Romania, și domnul Țării Muntenești cu toată puterea lui, și Assan-beg, și Ali-beg și Schender-beg, și Grana-beg, și Oșu-beg, și Valtival-beg, și Serefaga-beg, domnul din Sofia, și Cusenra-beg, și Piri-beg, fiul lui Isac-pașa, cu toată puterea lui de ieniceri. Acești toți mai sus numiți erau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cucerească Cetatea Albă și Chilia, și că sunt chiar pe drum, aproape. Împăratul are să vie însuși pe uscat împotriva noastră, ca să cucerească în persoană țara noastră, cu toată puterea lui și cu toată oastea lui, și cu toată puterea Țării Muntenești”. De aceea Ștefan îi îndemna pe vecinii săi să se grăbească zi și noapte, să se apropie cu oștile lor de hotarul Moldovei. Abia acum, când turcii amenințau Cetatea Albă, regele Cazimir a înțeles că Ștefan cel Mare nu a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ar fi justificat laudele din scrisoarea trimisă papei, în legătură cu felul în care îi „macină” el pe turci. Este greu de precizat în ce a constat ajutorul dat de Matei. Formula „Ștefan al Moldovei, cu voia craiului a așezat în Țara Muntenească pe un oarecare fiu de voievod”, nu înseamnă că Ștefan a acționat numai cu îngăduința regelui. Dintr-o povestire despre Vlad Țepeș aflăm că Ștefan l-a pus pe Vlad: „Iar acest Vlad a fost din tinerețe călugăr, după aceea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a ridicat la domnie și s-a însurat, a luat pe soția voievodului care a fost, scurtă vreme, după Dracula și pe care îl omorâse Ștefan al Moldovei. Pe soția acestuia a luat-o și acum este voievod în Țara Muntenească Vlad, cel care a fost călugăr și egumen”. Asta înseamnă că Vlad Călugărul era frate cu Vlad Țepeș și cu Radu cel Frumos. După lupta de la Râmnic, un document ni-l arată pe Țepeluș la Pitești, la 6 august. Vlad
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cumpără un groș de vită, un groș la 10 oi, un groș la 10 porci, 10 groși la 100 de piei de vită, un groș la 100 de piei de miel, doi groși la 100 de piei crude. Pentru ceara muntenească și ungurească se plătea un groș pe piatră. La vama de la Bacău se plătea pentru jderii ungurești un groș și jumătate de grivnă. Mănăstirea Pobrata. Cu hramul Sfântul Nicolae, numită și mânăstirea din Poiana Siretului, Pobrata este una din vechile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oastea cea mare, numai în momente de mare primejdie, ca în timpul campaniilor din 1475, 1476, 1497, nu este conformă cu realitatea. Grigore Ureche scria că Ștefan, în anul 1470, “strâns-au țara și slujitorii săi și au intrat în Țara Muntenească, de au prădat marginea, fevruarie 27 și au arsu Brăila în săptămâna albă, marți”. Este vorba de o acțiune limitată și nu de organizarea unei campanii de amploare. Vitejii. În Letopisețul lui Ștefan cel Mare (p. 46) se arată că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
În curtea Chesturii Iași am văzut că operațiunile de arestare cu toată gama de violențe aplicate evreilor au fost făcute de oamenii Chesturii Iași, jandarmi și de un grup de gardieni publici foarte numeros și care vorbeau cu un accent muntenesc. Am aflat ulterior că acești polițiști din Muntenia XE "Muntenia" au fost aduși special la Iași În curtea Chesturii. Am văzut câțiva soldați germani neînarmați și care luau fotografii. Erau În număr foarte mic”122. În curtea Chesturii, după ce fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
la Poliția din Iași (?), fără dată (1945), ibidem, vol. 37, p. 28 (USHMM, microfilm 43). Majoritatea „polițiștilor basarabeni” nu erau născuți În Basarabia XE "Basarabia" , ci erau originari din Muntenia XE "Muntenia" (mulți evrei au declarat că vorbeau cu accent muntenesc). 120 Declarația lui Eduard Eidingler XE "Eidingler, Eduard" la Poliția din Iași, fără dată (sfârșitul anului 1944), ibidem, vol. 40, p. 398. 121 Depoziția lui Leon Reicher XE "Reicher, Leon" la Tribunalul militar, 28 mai 1947, ibidem, vol. 50, p.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
86; Răzvan Theodorescu, Bizanț, Balcani, Occident. La începuturile culturii medievale românești (secolele X-XIV), București, 1974, p. 173; Istorii mai noi, printre care și cea slavo-bulgară din 1762 a călugărului Paisie de Hilandar 18. Analiza documentelor redactate în slavonă în cancelariile muntenească și moldovenească la sfârșitul secolului XIV și în secolului XV sau a primelor scrieri emanate din mediile bisericești din Țara Românească și Moldova relevă faptul că asimilarea liturghiei slavone de către români a avut loc în condițiile existenței unor particularități zonale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ales de predominarea covârșitoare a creștinilor de rit oriental asupra catolicilor − realitate pe care domnii munteni și moldoveni nu o puteau ignora −, la consolidarea elementului ortodox, inclusiv a celui din anturajul familiilor domnitoare 20, a contribuit și așezarea în mănăstirile muntenești și moldovenești a unor călugări din Balcani. Chiar dacă o astfel de mișcare a fost, nu de puține ori, respinsă de către istoricii români, există destule indicii care vin în sprijinul acestui scenariu. Astfel, represiunile la care a fost supusă ierarhia bulgară
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au putut determina și în mediul sud-slav tendințe de emigrare către regiunile ortodoxe rămase în afara controlului turc, inclusiv spre Țara Românească și Moldova. În acest sens, revelatoare este și apariția în documentele interne moldovenești, la fel ca și în cele muntenești, încă din prima jumătate a secolului XV, a unor toponime și antroponime derivate din bulgari, șchei, și sârbi 22. Există, de altfel, mențiuni documentare privind mișcări demografice dinspre sud spre nord în timpul ostilităților militare din Balcani la sfârșitul secolului XIV
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
-și un rol copiat după practica bizantină 30, Biserica ortodoxă din Moldova și Țara Românească a urmărit statuarea și respectarea unor norme conforme propriei ideologii. Nu este de mirare faptul că, într-un timp foarte scurt, ierarhia ortodoxă moldovenească și muntenească a reușit să impună modelul bizantin într-un domeniu atât de important în evul mediu: cel al raportului dintre stat și Biserică 31. În timp ce Biserica ortodoxă din Țara Românească și Moldova a cunoscut, începând din a doua jumătate a secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ocară înfundat neamul acesta de o samă de scriitori, iaste inimii durere. Biruit-au gândul să mă apuc de această trudă, să scoț lumii la vedere feliul neamului, din ce izvor și sâminție sîntu lăcuitorii țărâi noastre, Moldovei și Țărâi Muntenești, și românii din țările ungurești, cum s-au pomenit mai sus, că tot un neam și o dată discălicați sînt (...)“. Totodată, el intenționează să facă mai mult decât predecesorii săi întru mânuirea condeiului, propunându-și să istorisească „de la discălicatul cel dintâi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]