803 matches
-
forță și slăbiciune, titanismul și asceza, damnarea și harul creației": cetate: "Babilon, cetate mândră cât o țară, o cetate Cu muri lungi cât patru zile, cu o mare de palate..." (Memento mori) "Memphis, colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stâncă pe stâncă o cetate de giganți " castel: "Dar poate acolo să fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele..." (Mortua est) " Un castel vechi c-o grădină părăginită se-nalță pe o coastă de deal... Părea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
slăbiciune, titanismul și asceza, damnarea și harul creației": cetate: "Babilon, cetate mândră cât o țară, o cetate Cu muri lungi cât patru zile, cu o mare de palate..." (Memento mori) "Memphis, colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stâncă pe stâncă o cetate de giganți " castel: "Dar poate acolo să fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele..." (Mortua est) " Un castel vechi c-o grădină părăginită se-nalță pe o coastă de deal... Părea mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Dar poate acolo să fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele..." (Mortua est) " Un castel vechi c-o grădină părăginită se-nalță pe o coastă de deal... Părea mai mult o grămadă de pietre decât o zidire, cu murii ei risipiți, cu copacii uscați pe a cărora tulpină creștea generații tinere de arbori noi și subțiri... Era un parc cu o pădure veche, unde pe ruinele copacilor vechi și putrezi cresc cei noi și tineri" (Avatarii faraonului Tla). turn
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și se-ncheagă, Se formează, -ncremenește și devine-o domă-ntreagă, Plin de umbra de columne ce-1 înconjură-mprejur;" (Memento mori) arcuri: "Trece-un pod, un gând de piatră repezit din arc în arc" (Memento mori) " În sala cu muri netezi de-o marmură ca ceara, ... Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară..." Sunt, toate aceste forme, "gândire arhitectonică", "schelărie de tipul imens" care au un semn distinctiv "bătrânețea"12. Putem vedea acest semn al tablourilor arhitectonice în formele stihinice
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a clarurilor", prin distribuția culorii care este "împrăștiată domol"27, egal, asupra tabloului, o astfel de natură "exercită asupra omului acea apăsare ce se cheamă jale"28: "Din colți de stânci despre apus se ridica o monastire veche înconjurată de muri, asemenea unei cetăți, și de după muri vedeai pe ici, pe colea, câte-un vârf verde de plopi ori de castan. Acoperemintele țuguiete de olane mucigăite, bolta neagră a bisericei, zidurile împrejmuitoare, risipite și năpustite în risipa lor de plante grase
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
este "împrăștiată domol"27, egal, asupra tabloului, o astfel de natură "exercită asupra omului acea apăsare ce se cheamă jale"28: "Din colți de stânci despre apus se ridica o monastire veche înconjurată de muri, asemenea unei cetăți, și de după muri vedeai pe ici, pe colea, câte-un vârf verde de plopi ori de castan. Acoperemintele țuguiete de olane mucigăite, bolta neagră a bisericei, zidurile împrejmuitoare, risipite și năpustite în risipa lor de plante grase, de furnici ce-și formau state
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
galbenă pată" (Diamantul Nordului) "Galbena steauă fără lumină" (Nu e steluță) " Ce caută raza din ceruri venită, Din galbena steauă ce aleargă prin cer" (Cînd marea) Amprenta grea "a elementarității cosmice" apasă și asupra interioarelor din proza poetului: "Între acești muri afumați, plini de mirosul tutunului, de trăncănirea jucătorilor de domino și de cadențata bătaie a unui orologiu de lemn, ardeau lămpi somnoroase răspândind dungi de galbenă lumină prin aerul apăsat"45. Astrul de veghe rămâne luna pală "epitet cheie al
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
camera îngustă lângă lampa cea cu oliu". Nu facem decât să repetăm gestul: " Uriașa roat-a vremii înapoi eu o întorc". Teza lui M. Eminescu astfel trebuie citată: la temelia zidului este fapta umană (Ghilgameș, cezarii, sclavul care poartă piatra în "murii" cetății), dar timpul preface mărețele ziduri în pulbere. Omul nu poate rivaliza cu timpul. Există însă o "rivalitate demiurgică", prin creație: cântecul despre zid. Mânat de dorința de a-și sfărma "arfa" el se luptă (într-o "cameră îngustă lângă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de stampă penumbră în care viețuiește și mușchiul verde și paloarea sură a vedeniilor și jocul razelor pe coifuri hieratice: "Înrădăcinată-n munte cu trunchi lungi de neagră stâncă, Răpezită nalt în aer din prăpastia adâncă, Sarmisegetuza-ajunge norii cu a murilor colți; ..." În "varianta de tranziție" (D. Murărașu) a ms. 2259 f. 93-95 găsim parcă o sinteză a arhitecturii ei: "Și-n cetatea cea zidită din a stâncii coaste sure ... Ce se vede un vis de piatră ridicat dintr-o pădure
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
distrugerii cetății (parcă protejându-și "visul de piatră"!) privându-ne de o viziune plastică de mare emoționalitate: "Au dat foc cetății mândre și din cranii ei ciocnesc. Arderea în stâlpi de flăcări mai cu cerul se unește, Grinzi se sparg, murii se clatin', fumu-n muri negru izbește. Focul prin ferești pătrunde ... / ... / ... Muntele-și aruncă-n nouri sângele de foc și lavă Frânt stejarul cade-n vale după cel din urmă dac..." Poetul a mutat accentul de pe distrugerea zidului spre moartea omului
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a revela singularitatea imaginarului eminescian: "arfa" sa poate ridica "stâncă pe stâncă" într-o construcție de mare forță arhitecturală. Fragmentul din Memento mori e, cu siguranță, un răspuns la întrebarea lui Odin: Mai stă-nrădăcinată-n munți de piatră, / Cu murii de granit, cu turnuri gote, / Cetatea-mi veche Sarmisegetuza?" (Odin și Poetul). "O văd / Pentru întâia dată acum înălțată / Prin părul tău ca o coroană mândră...", zice poetul și trebuie să-l credem: el a înălțat cetatea prin cântul harfei
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
sălașuri ale verii, Teșind hătișuri de-ncîntare de-a lungul raiului cel însorit, Întortocheate labirinturi. Mi-a născut fii și fiice, Si ei departe-au dus-o și-au ascuns-o să n-o mai pot vedea. Împresuratu-m-au cu muri de fier și de arama. O Miel 100 Al Domnului învesmîntat în hainele lui Lúvah! puține știi Despre Eternă moarte, că mergem toți spre Moartea cea Eternă, Spre-al nostru Caos Dintru Început, în vălmășagul cel minat de întîmplare de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tot mai deslușit urletele lui Orc cel roșu. Și îndoindu-și nemuritoarele strădanii, prin văile înguste Cu greu jos coborînd, călăuzit de-a să Ureche Și de-al său glob de foc, pe Valea lui Urthona coborî 295 Printre imenșii muri de fier zidiți de-ntunecatul Spectru. Globu-i se-ntunecắ împurpurîndu-se cu cețuri, și toată înaintea caii sale, Pasînd peste îngustă vale, Umbră lui Urthona Vastă năluca se ivi, care-n picioarele cu șolzi de fier Călcat-a stîncile-ntărite în așteptarea necunoscutului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
caută peșterile somnului Printre Florile lui Beula, în egoista-i tihna rece Frăția părăsind-o și dragostea Universală, în egoistă huma 630 Înfășurîndu-și áripile caste ale minții, căutînd întunecoasele unghere Scoase 328 din rădăcinile Științei; apoi cuprinși în jur De muri de Aur îl azvîrlim că pe-o sămînță în Pămînt Pîn' ce trecut-au vremi și spații peste el; așa cum se cuvine, în fiecare dimineață Mergem să-l vedem, acoperind c-un Val sămînță cea nemuritoare; 635 Cu ferestrui din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu mânecă șterg ochiuri ude. Un vecin prin zidul meu aude răbdarea neagră a aceluiași pas. (Elegie) (Blaga, 2010 : 147) (abba) Sans pensée, sans élan, sans voix, de mă manche j'essuie des yeux ruisselants. Un voisin à travers mon mur entend la patience noire du même pas. (Élégie) (Miclău, 1978 : 341) (abba) La tête vide, sans élan, sans voix, j'essuie de mă manche des yeux humides. À travers le mur un voisin entend La patience lugubre du même pas
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
essuie des yeux ruisselants. Un voisin à travers mon mur entend la patience noire du même pas. (Élégie) (Miclău, 1978 : 341) (abba) La tête vide, sans élan, sans voix, j'essuie de mă manche des yeux humides. À travers le mur un voisin entend La patience lugubre du même pas. (Élégie) (Stolojan, 1992 : 71) La traduction de Paul Miclău illustre ce que l'on peut appeler " sacrifier en traduction le contenu pour la forme " : afin de garder la rime embrassée du
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
locomotivă a răsunat în depărtare. Răsunetul lui domolit de aerul cald al serii aducea cu un suspin, cu un vaiet. Între clădirea în care locuia Charlotte și stepă era un fel de pădurice foarte deasă, de nepătruns chiar: desișuri de muri sălbatici, crengi spinoase de alun, tranșee surpate, pline de urzici. De altfel, chiar dacă, în cursul jocurilor noastre, reușeam să răzbatem prin zăgazurile naturale, altele, făurite de om, astupau trecerea: șirurile încâlcite de sârmă ghimpată, hățișurile ruginite ale barajelor antitanc... Locul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se bat În spade; spadele se frâng; Și se iau În brațe, se smucesc, se strâng. Când tătarul scoate o secure mică Și lovind pe Preda, pavăza Îi strică. Dar el cu măciuca astfel Îl lovi, Încât deodată căzu și muri. Iar după aceasta, oastea românească Pleacă și Învinge hoarda tătărască. versuri de D. Bolintineanu Cuvinte: floarea românimii = tineri ostași români; ager armăsar = cal iute; pavăză = scut, apărătoare din metal; hoarda tătărască = o ceată de tătari Înarmați. CÂNTECUL LUI MIHAI VITEAZUL
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
și esistența? - Ca să arate-n urmă că-i minciună. Negațiune a vieței. TEXTE AFERENTE 1 2254 Că zmeii Daciei, Ca constelații sîngeros-profetici, Au strălucit în fața Romei vechi, O lume-a tremurat la arătare Și marea-i și-a-ndoit spumații muri Naintea mândrei fulgerări a lor. 2 2254 [LONGIN] Nu-i rolul meu să cercetez mînia-ți * Sau ce gândești. Pin gura mea vorbește Imperiul și lumea... Mă ascultă Și-mi răspunde. [DECEBAL] Da, da... imperiul... El cade s-universu-i liber - liber! 3
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
te bate cu dacii. [ÎMPĂRATUL] Asta-i toată înțelepciunea ta? [CELSUS] Toată-nțelepciunea - da. Toată prevederea - nu! Acest popor a început să miște lumea. Cu căderea lui va începe curgerea popoarelor. Un rival numai aveți - nul striviți, pentru Dumnezeu. Un mur e acest popor contra Asiei întregi, contra ginților ei, cari se mișcă asemeni nisipului zburător al pustielor... La zgomotul căderii se va mișca pământul... Din vârful Alpilor veți vedea fluvii de popoare pe *** malurile lor. Lumea-i în mâna voastră
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stătea încă [î]nfiptă. Departe vedeam zidul împresuratei Varne, Corbii roteau deasupră-mi și îmi mușcau din carne. {EminescuOpVIII 81} Ca-n vis aud un tropot de cal, o umbră vine, În mâni îmi luă capul, s-așază lângă mine, Apoi murii în pace... Când m-am trezit din moarte, când ochii-mi deschisei, Văzui un om la capu-mi, veghind, Roman Bodei. [SCENA IV] ROMAN (Intră pe ușa cu cruce), DRAGUL ROM[AN] N-aveți nimic pe suflet, preaînălțate Doamne, Vro
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
MAIO (care începe să cînte) NORDICĂ Norul țipă, dunii * latră, Marea se zvîrcole-n veci Pin scheletele de piatră Ce-n natura cea, maratră Stau bătrâne, slabe, seci. În castelul trist și mare Ce se-nalță rece, sur, Cu fantasticul lui mur {EminescuOpVIII 180} Printre stânci cu poala-n mare Și cu fruntea-n cer de-azur, În castel c-umerii-n, nouri Stă-n fereastră ca un arc, Într-a mărei triste-ecouri, Fața-n văl de gând și nouri Al serafilor monarc, Un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și torente. În fund pe-un deal se vede ruina încă fumegândă a unui sat de colibi; mai în avanscenă turnul vechi și negru a bisericei satului - c-o mică biserică de lemn, cu ferestrele mici și cu zăbrele, cu muri parte risipiți, cu acoperământul de șindrile negre și mucede. Un aspect trist și de risipă. Asupra întregului plan se revarsă o galbenă lumină de lună. În avanscenă, de-a lung, e un trunchi răsturnat și putred care coprinde avanscena. Pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și torente. În fund se văd ruinele încă fumegânde a[unui] sat de colibe, risipite ca cuiburi mari în dosul stîncelor. Mai în avanscenă turnul vechi și negru a bisericii satului. Biserica de lemn cu ferestre mici cu zăbrele, cu muri parte risipiți cu acoperământ de șindrile negre și mucezite. Asupra întregului plan se revarsă o galbenă lumină de lună. Avanscena o cuprinde de-a curmezișul un trunchi răsturnat, putred, pe care M[ureșanu] șade visători. De tot în fund codri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și falnici fauri, Ei făuresc furtunei coroana ei de aur... Se zvîrcole în valuri marea cea sură-n veci Și în de stânci schelete, bătrâne, slabe, seci, Ea aiurind lovește. Colo și-nalță sur Castelul lung și rece fantasticul lui mur. L-a fulgerelor fugă se văd bolțile sparte, Iluminate găuri pe generații moarte... Ah! în fereasta veche apare-ades, ades Un înger, o femeie cu chip așa ales. Dar cine-i ea? Ce vine, ce caută-n castel Când marea își
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]