943 matches
-
biserică. În 1767, Ferdinando Fugă efectuează lucrări de renovare cu ocazia căsătoriei regelui Ferdinand al IV-lea cu Maria Carolina și în 1778 este reproiectat de Boccascena. În 1797, Domenico Chelli realizează o restaurare a decorațiunilor sălii. În 1809, Joachim Murat îl însărcinează pe arhitectul toscan Antonio Niccolini cu proiectarea noii fațade principale în stil neoclasic. După un incendiu care îl distruge în noaptea de 13 februarie 1816, el a fost reconstruit de către același arhitect. Nouă sală a fost inaugurată la
Teatrul San Carlo din Napoli () [Corola-website/Science/333321_a_334650]
-
de la Brienne/La Rothiere și Arcis-sur-Aube. După Primul Tratat de pace de la Paris (1814), a fost numit guvernator al fortăreței de la Mainz, iar în 1815 comandant suprem al armatelor austriece din Italia, cu care a învins armata condusă de Joachim Murat, apoi a avansat spre Franța, unde după ce l-a învins pe Louis Gabriel Suchet, a cucerit Grenoble, iar la 11 iulie a capitulat și orașul Lyon. Frimont a fost numit comandant al trupelor austriece de supraveghere, staționate în Franța, pentru ca
Johann Maria Philipp Frimont () [Corola-website/Science/317964_a_319293]
-
reduce Franța la frontierele din 1792. După dezastruoasa retragere din Rusia, resturile "Marii Armate" reușesc să treacă fluviul Niemen pe 13 decembrie, urmăriți de o armată rusă superioară numeric dar la fel de epuizată. Comandanții francezii și mai ales comandantul armatei, Mareșalul Murat nu reușesc să reorganizeze trupele pentru a reconstitui o forță militară viabilă, astfel că, neamenințată, Prusia se pregătește de război și se alătură Coaliției. Campania se desfășoară în Saxonia, debutând pe 28 aprilie 1813 la Saale și apoi la Weissenfels
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
pe care prima sa soție, Josephine, nu reușise să i-l ofere. În afară de Imperiul Francez, Napoleon controla Confederația Elvețiană, Confederația Rinului, Ducatul Varșoviei și Regatul Italiei. Teritoriile aliate includeau: Regatul Spaniei (Joseph Bonaparte), Regatul Westfaliei (Jérôme Bonaparte), Regatul Neapolelui (Joachim Murat, cumnatul lui Napoleon), Principatul Lucca și Piombino (Felix Bacciochi, cumnat al lui Napoleon), și foștii inamici, Prusia și Austria. În 1812, Napoleon a invadat Rusia. El încerca să-l silească pe țarul Alexandru I să rămână în cadrul Sistemului Continental și
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
Charles Oudinot și 30.000 sub comanda lui Louis Nicolas Davout. Confederația Rinului i-a furnizat lui Napoleon un ajutor format din resturile armatelor lor, cu Saxonia și Bavaria ca principali contribuitori. În plus, în sud, Regatul Neapolelui al lui Murat și cel al Italiei al lui Eugène de Beauharnais aveau o forță combinată de cam 100.000 de soldați. Din Spania erau în retragere între 150.000 - 200.000 de francezi din fața spaniolilor și britanicilor. Pe toate fronturile, aproximativ 900
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
l-a detronat din nou pe regele Ferdinand și l-a numit pe fratele său, Joseph Bonaparte, rege al Neapolelui. În Edictul de la Bayonne din 1808, Napoleon l-a mutat pe Joseph în Spania și și-a numit cumnatul, Joachim Murat, rege al celor Două Sicilii, deși el a controlat doar porțiunea continentală a regatului. În această perioadă napoleoniană, regele Ferdinand a continuat să domnească în Sicilia, capitala regatului mutându-se provizoriu la Palermo. Regele Ferdinand I a fost restaurat pe
Regatul celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/320374_a_321703]
-
au fost cei care au triumfat. Lannes și-a condus apoi Corpul al V-lea împotriva oamenilor lui Bagration și după lupte grele a reușit să îl alunge pe iscusitul comandant rus din bătălie. A vrut să îl urmărească, însă Murat, care era comandantul acestui sector al câmpului de luptă, nu a fost de acord cu ideea. Atenția lui Napoleon s-a îndreptat acum înspre capătul sudic al câmpului de luptă, unde francezii și aliații încă se mai luptau pentru Sokolnitz
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
cupole) înconjoară de jur împrejur Kaaba, nu depășește înălțimea sanctuarului. A fost construită de sultanul otoman Selim al II-lea, planul arhitectural fiind făcut de arhitectul Mimar Sinan. A cincea reparație a făcut-o sultanul Ahmet I, iar în timpul lui Murat al IV-lea a avut loc o inundație care a distrus tot și fiind reconstruită din nou. În interiorul Ka’bei pe pereți se găsesc 9 sculpturi, un verset sculptat în perete cu scris de aur, o lada de lemn cu
Kaaba () [Corola-website/Science/325586_a_326915]
-
ale soțului ei. Louis vorbea deja italiana cu accent străin iar italiana Mariei Luisa era presărată cu cuvinte spaniole. După trei săptămâni la Parma au ajuns în Etruria. În august au ajuns în noua lor capitală, Florența. Generalul francez Joachim Murat fusese trimis la Florența pentru a pregăti Palatul Pitti pentru ei. Maria Luisa era însărcinată și a suferit un avort spontan; sănătatea soțului ei, mereu fragilă, s-a deteriorat și mai mult, și a avut frecvente crize de epilepsie. Palatul
Maria Louisa a Spaniei (1782-1824) () [Corola-website/Science/322336_a_323665]
-
Constantinopolului a permis supraviețuirea capitalei bizantine în războiul de uzură cu otomanii, în ciuda prezenței celor din urmă în Tracia. Războiul civil bizantin din 1373 - 1379 l-a făcut pe bazileul Andronic al IV-lea Paleologul să apeleze la sprijinul sultanului Murat, ceea a schimbat din nou cursul evenimentelor în favoarea otomanilor. Până în 1370, Murad controla cea mai mare parte a Traciei, ceea ce a făcut ca Imperiul Otoman să devină cel mai important vecin al celui de-al Dolea Țarat Bulgar și al
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
în data de 26 septembrie 1371, între otomanii conduși de Lala Șâhin Pașa și sârbii sub comanda regelui Prilepului Vucași Mrniavcevici și a fratelui acestuia, despotul Uglieșa. Despotul Uglieșa a planificat un atac surpriză împotriva capitalei otomane, Edirne, câtă vreme Murat I era încă în Asia Mică. Armata otomană era mult mai mică, dar datorită unor tactici superioare Șâhin Pașa, turcii au reușit să-i învingă pe creștini și mai mult, să le ucidă liderii - regele Vukașin și despotul Uglieșa. Macedonia
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Bulgaria. Proporțiile victoriei de la Cernomen și creșterea amplorii raidurilor otomane în Bulgaria l-au convins pe țarul de la Tărnovo, Șișman, că trebuie să caute o cale de apropiere față de turci. Șișman a acceptat în 1376 statutul de vasal al sultanului Murat I și și-a trimis sora să trăiască în haremul imperial de la Edirne. Aceste aranjamente nu i-a împiedicat însă pe turci să continue raidurile pe posesiunile lui Șișman. Bazileul Ioan al V-lea Paleologul s-a recunoscut vasal al
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
de la Cernomen, deschizând astfel calea intervenției directe a sultanilor în afacerile interne bizantine. Bulgarii și sârbii s-au bucurat de un scurt respiro de-a lungul deceniilor al optulea și al nouălea al secolului al XIV-lea, timp în care Murat a fost mai interesat de rezolvarea problemelor din Anatolia și influențarea politicii bizantine. Acalmia din Balcani i-a permis principelui sârb Ștefan Lazăr Hrebeljanovici (1371 - 1389), care se bucura de sprijinul puternicilor lorzi ai războiului din Macedonia și Muntenegru, cât
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
de sprijinul puternicilor lorzi ai războiului din Macedonia și Muntenegru, cât și al patriarhului ortodox de Peci, să-și consolideze controlul asupra celei mai mari părți a Serbiei. Cei mai mulți conducători sârbi independenți au acceptat să se recunoască vasali ai lui Murat, iar contingente sârbe au luptat alături de trupele sultanilor în Anatolia împotriva dușmanilor otomanilor. Sultanul a hotărât cucerirea ultimului oraș independent creștin grec din vestul Asiei Mici - Philadelphia. Ca o ironie a sorții, armatele care au asediat orașul au inclus și
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
ea, părinții lui Francisco de Paula s-au mutat împreunî cu fiul lor la Roma în iulie 1812. S-au stabilit la Palazzo Borghese. În timpul celor O Sută de Zile care au urmat după evadarea lui Napoleon din insula Elba, Murat, care a devenit rege al Neapole din 1808 a mers la Roma în numele împăratului. Familia a fugit la Verona. După înfrângerea finală a lui Napoleon, familia regală s-a mutat din nou la Palazzo Barberini din Roma. În timp ce era în
Infantele Francisco de Paula al Spaniei () [Corola-website/Science/322485_a_323814]
-
un eveniment de bucurie și includeau momente în care participanții identificau diverse tipuri de ceai care erau oferite învingătorilor. Din aceste manifestări inițiale de divertisment, folosirea ceaiului s-a transformat în „cultul ceaiului”, în chanoyu, numit așa de preotul budist Murata Juko (Shuko) (1422 - 1503), care a stabilit principiile ceremoniei punând accentul pe aspectul spiritual, și care s-a îndreptat tot mai mult spre o formă de expresie artistică, începând a se desprinde din ambientul exclusiv monahal pentru a se extinde
Ceremonia ceaiului () [Corola-website/Science/301464_a_302793]
-
de pe cele mai multe mese. Tradițională pentru bucătăria basarabeană sunt feluri de mâncare care combină diverse legume, cum ar fi roșii, ardei gras, vinete, varză, fasole, ceapă, usturoi, praz și altele. Legumele sunt folosite în salate și sosuri, ele sunt coapte, aburite, murate, sărate sau marinate. Produsele din carne dețin un loc special, mai ales ca primul curs și aperitivă. Supa din carne de pui, cunoscută sub numele de borș ("ciorbă") este foarte populară. Friptura de porc la grătar și chiftelele din carne
Bucătăria moldovenească () [Corola-website/Science/332785_a_334114]
-
a devenit tutorele nepotului ei Frederic al IV-lea de Salm-Kyrburg (1789-1859), care a devenit Prinț de Salm-Kyrburg în 1794. Condiția lui Napoleon pentru a salva principatul de Sigmaringen a fost ca fiul ei, Karl, să se căsătorească cu Antoinette Murat, nepoata lui Joachim Murat. Pentru familia Hohenzollern-Sigmaringen a fost o căsătorie greu de acceptat (Antoinette era fiica unui cârciumar), însă mariajul a fost unul fericit. S-au născut patru copii, între care și Karl Anton, tatăl viitorului rege Carol I
Amalie Zephyrine de Salm-Kyrburg () [Corola-website/Science/319676_a_321005]
-
ei Frederic al IV-lea de Salm-Kyrburg (1789-1859), care a devenit Prinț de Salm-Kyrburg în 1794. Condiția lui Napoleon pentru a salva principatul de Sigmaringen a fost ca fiul ei, Karl, să se căsătorească cu Antoinette Murat, nepoata lui Joachim Murat. Pentru familia Hohenzollern-Sigmaringen a fost o căsătorie greu de acceptat (Antoinette era fiica unui cârciumar), însă mariajul a fost unul fericit. S-au născut patru copii, între care și Karl Anton, tatăl viitorului rege Carol I al României. După douăzeci
Amalie Zephyrine de Salm-Kyrburg () [Corola-website/Science/319676_a_321005]
-
a instalat pe fratele său, Iosif, ca rege al Neapolelui. Atunci când Iosif a fost trimis în Spania doi ani mai târziu pentru a prelua coroana spaniolă, acesta a fost înlocuit de către sora lui Napoleon, Carolina, și cumnatul împăratului, mareșalul Joachim Murat. Între timp, Ferdinand fugise în Sicilia, unde și-a păstrat titulatura, în ciuda încercărilor succesive din partea lui Murat de a invada insula. Britanicii vor apăra Sicilia până la sfârșitul războiului, însă deși Regatul Siciliei a făcut parte în mod formal din a
Regatul de Neapole () [Corola-website/Science/313551_a_314880]
-
și i-a fost permis să păstreze tronul Neapolelui, în ciuda protestelor lui Ferdinand și ale susținătorilor săi. Cu toate acestea, din cauza ostilității celorlalte puteri, în special a Marii Britanii, îndreptate asupra sa, și dependent de sprijinul nesigur al Austriei, poziția lui Murat a devenit din ce în ce mai nesigură. De aceea, atunci când Napoleon s-a întors în Franța pentru a declanșa cele o sută de zile în 1815, Murat s-a raliat din nou acestuia. Realizând faptul că austriecii vor încerca curând să îl înlăture
Regatul de Neapole () [Corola-website/Science/313551_a_314880]
-
din ce în ce mai nesigură. De aceea, atunci când Napoleon s-a întors în Franța pentru a declanșa cele o sută de zile în 1815, Murat s-a raliat din nou acestuia. Realizând faptul că austriecii vor încerca curând să îl înlăture de la putere, Murat a promulgat Proclamația de la Rimini, în speranța de a-și salva regatul printr-o alianță cu naționaliștii italieni. Războiul neapolitan care a urmat, dintre Murat și austrieci, a fost de scurtă durată, încheindu-se cu victoria decisivă a forțelor austriece
Regatul de Neapole () [Corola-website/Science/313551_a_314880]
-
Rimini, în speranța de a-și salva regatul printr-o alianță cu naționaliștii italieni. Războiul neapolitan care a urmat, dintre Murat și austrieci, a fost de scurtă durată, încheindu-se cu victoria decisivă a forțelor austriece în Bătălia de la Tolentino. Murat a fost nevoit să fugă, iar Ferdinand al IV-lea al Siciliei a fost restaurat pe tronul Neapolelui. Murat va încerca să își recâștige regatul, însă a fost rapid capturat și împușcat de către un pluton de execuție la Pizzo, Calabria
Regatul de Neapole () [Corola-website/Science/313551_a_314880]
-
dintre Murat și austrieci, a fost de scurtă durată, încheindu-se cu victoria decisivă a forțelor austriece în Bătălia de la Tolentino. Murat a fost nevoit să fugă, iar Ferdinand al IV-lea al Siciliei a fost restaurat pe tronul Neapolelui. Murat va încerca să își recâștige regatul, însă a fost rapid capturat și împușcat de către un pluton de execuție la Pizzo, Calabria. În următorul an, 1816, a avut loc uniunea formală dintre Regatul Neapolelui și Regatul Siciliei, ceea ce a dus la
Regatul de Neapole () [Corola-website/Science/313551_a_314880]
-
fost despărțit de celelalte teritorii bavareze și a trecut sub controlul ramurii tinere a familiei Wittelsbach. În 1806, în cadrul reorganizării teritoriilor germane ocazionată de sfârșitul Sfântului Imperiu Roman, Berg a devenit mare ducat, sub conducerea cumnatului lui Napoleon I, Joachim Murat. Blazonul lui Murat combina leul roșu de Berg cu simbolurile ducatului de Cleves. În 1809, la un an după promovarea lui Murat din poziția de mare duce de Berg la cea de rege al Neapolelui, nepotul lui Napoleon, principele Napoleon
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]