693 matches
-
Allah wa Muhammad rasulu Allah)". "Șahada" este singura condiție pentru a te converti la islam, dacă rostirea formulei este facută în fața unori martori musulmani. De asemenea, mărturisirea de credință este rostită în timpul rugăciunii, la urechea unui nou-născut sau a unui muribund. Poate fi întâlnită pe steagul unor țări islamice, pe monede, este considerată ca fiind și o formulă magică care păzește credinciosul de deochi, de Satana. "Salat" reprezintă un ansamblu de gesturi, atitudini, cuvinte care se succed într-o ordine determinată
Stâlpii islamului () [Corola-website/Science/312611_a_313940]
-
pentru maici, urmând aceleași reguli ale benedictinilor, a decedat la 10 februarie din același an. Benedict din Nursia este venerat ca sfânt de bisericile catolică, ortodoxe și anglicană, fiind considerat patronul protector al școlarilor, al învățătorilor, minerilor, fierarilor și al muribunzilor, fiind chemat ca ajutor în boli dureroase. Unul din papii care au urmat stilul său de viață modestă a fost papa Grigore I cel Mare. În "Biserica Romano-Catolică", Sfântul Benedict este sărbătorit la 11 iulie, data mutării moaștelor sale la
Benedict de Nursia () [Corola-website/Science/308244_a_309573]
-
sunt diluate Într-o obișnuință deprimantă pentru conștiința oamenilor. Suferința Esterei, dublată de suferința propriului tată muribund, este concentrată minuțios În Contrariul morții. Fiorul morții se Întrepătrunde cu senzația sufocantă a Esterei, pentru care “orice frîntură de timp petrecută neînfolosul muribundului aducea remușcări, i se părea că, nesupravegheat, procesul care-l ducea pe Lazăr de la el la lucrul ăla de pus bine În pămînt se accelerează”. Într-un cadru În care timpul pare a se fi oprit În loc, Estera “Îi Ținea
ALECART, nr. 11 by Adela Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92865]
-
asigură tonului narativ nu doar onestitate, ci și inflexiuni nostalgice, capacitatea unei analize obiective asupra sinelui și a celorlalți, protagonistul fiind bântuit de spectrele alegerilor sale. Actul narării și implicit al rememorării se naște din dorința subconștientă de catharsis a muribundului care, Încetul cu Încetul, țese nucleele unei istorii personale dominate de ororile celei de-a doua jumătăți a secolului XX. „Războaiele și revoluțiile fac parte dintre momentele când fiecare trebuie săși aleagă tabăra și această alegere va dicta felul cum
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
Alți 2.000-2.700 de evrei au fost înghesuiți în trenul cu direcția Podul Iloaiei, din aceștia, din cauza asfixierii și a deshidratării au supraviețuit numai 700. În gări nimeni nu avea voie să se apropie de trenuri, să le dea muribunzilor apă sau, să le deschidă ușile vagoanelor pentru a lua aer, a scoate cadavrele, a le acorda vreun ajutor medical, umanitar. Cadavrele au fost jefuite și îngropate în gropi comune, în preajma gărilor de pe traseu. O acțiune de salvare a avut
Pogromul de la Iași () [Corola-website/Science/299747_a_301076]
-
mergeam cam 4-5.000 de deținuți În cariera de piatră, În trei schimburi. Deci veneam cu pietrele, le descărcam, veneau alții... Eram cam 6-7.000 pe zi. Din ăștia cam 2-3-400 erau aduși Înapoi pentru crematoriu. Nu erau morți, erau muribunzi, alții care cădeau, se sufocau când urcau. Erau niște chinuri groaznice. Nimeni nu le poate descrie, sincer vă spun. La Auschwitz se executa, la Mauthausen se maltrata. De ce? Ca să cobori 235 de trepte - poate că erau mai multe - și să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
comori imprimîndu-le pe plăci, căci suferea că o să treacă timpul (clătina mereu din cap și ofta), nimeni, spunea, n-avea să le imprime și se vor pierde. Și puse mâna pe lingură și pe castron și începu să-i descleșteze muribundului fălcile și să-i dea să mănânce. Da, îi dădea, dar ăla pe urmă făcea pe el și împuțea celula. Folcloristul, ca să nu-i mai împiedicăm să se mai ocupe de el, îl desbrăca, îl spăla, îl ștergea la cur
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îl desbrăca, îl spăla, îl ștergea la cur... îi dădea ceaiuri, îi dădea din propria lui rație, îi ștergea gura, care nu reținea toată mâncarea, îi spăla singur pantalonii, care în permanență erau murdăriți de diaree... Și într-o zi muribundul deschise ochii, revenind la viață. Dar tot nu putea mânca singur și nu putea vorbi. Încetul cu încetul, însă, se mai însdrăveni și la un moment dat înțeleserăm că bolnavul se străduia să miște buzele, să spună ceva. Ne apropiarăm
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
terminaseră și nu simțeam nici o melancolie că pe mine nu mă vizitase nimeni. Deși trăiam în același oraș, părinții mei erau departe și mai departe era Matilda, cu care trăiam în aceeași casă. Dar repede mă familiarizasem cu salonul de muribunzi în care fusesem internat. În stânga mea era un individ palid și mai lung decât patul în care zăcea și care mereu se plângea că nu poate să-și întindă și el picioarele măcar acum când... Cînd o să mor ce-o să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
te-a părăsit de la șapte ani!" Vorbea cu o claritate din care puteai să-ți dai seama că gândirea ei n-avea șovăieli și puncte de suspensie, o gândire distilată și pură ca un cristal, fără îndoieli că între un muribund și un om sănătos ar putea exista vreo deosebire și că vechi adevăruri "ar putea fi cumva uitate. "E galben, nu mai are mult de trăit, continuă ea ca și când ar fi spus: e obosit, să-l lăsăm să se odihnească
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la mine în birou. Aripa asta unde ne aflăm a fost construită de ea acum trei ani, adăugă ca și când ași fi fost mirat că o cunoștea. O personalitate foarte puternică soția dumneavoastră..." înțelesei cui datoram scoaterea mea din salonul de muribunzi și solicitudinea specialistului... Da, o personalitate foarte puternică! N-o putea împiedica pe ea un portar să vină să mă vadă, deși lăsasem un bilet la poartă cu numele ei scris de mâna mea, să nu i se dea voie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un cîmp de bătălie." * Balzac agonizînd. Un desen de 0,40 pe 0,29, colecția Arrault. O reproducere a acuarelei lui J.T. Lix făcută după relatarea lui Victor Hugo apărută în Choses Vues după ultima vizită pe care o făcuse muribundului în seara zilei de 17 august 1850. Victor Hugo care îl votase singur pe Balzac, pentru intrarea la Academie, si care fusese respins, ceea ce îl făcuse pe autorul Comediei umane să exclame, aflînd vestea: "Domnilor, eu n-am avut cantitatea
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
pisicilor/ muguri de lămîi în cîrlige de fum/ hălci de carne uscată aici lîngă pleoapa ta/ lîngă epiderma ta" (Falsitate). Ca și: "prin încăperi cu miros fracturat de sulfină/ clavir comprimat în rotunjimea cifrelor/ ne rotim printre ele pe lîngă muribunzii din varul pereților/ purtăm haine cu tivuri de ceară/ casele se vestejesc în vid devin oasele unui oraș mort" (ibidem). Ca și: "mîine va fi o zi/ ca o batistă tîrguită în strigătul călăilor" (ibidem). Astfel dezordinea, descompunerea, extincția capătă
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
rapidă. De ce, mă Întrebam alaltăieri seară În periscop, nu ai ales să te prefaci că n-ai habar de nimic? Aveai dinaintea ta textele unui nebun, care povestea despre discuțiile lui cu alți nebuni și despre ultima discuție cu un muribund hipersurescitat, sau hiperdeprimat. Nu erai nici măcar sigur că Belbo Îți telefonase de la Paris, poate vorbea de la câțiva kilometri depărtare de Milano, poate de la cabina din colț. De ce trebuia să te vâri Într-o istorie, poate imaginară, care nu te privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
gândirea, dar toată ființa mea s-ar fi îndepărtat de atmosfera de sânge și de durere în care mă aflam. Alte ori însă, tocmai dimpotrivă, mă gândeam cu durere la toți nefericiții, la toți izolații, la toți uitații, la toți muribunzii care, în același timp cu mine, cine știe cu ce sentiment de sfâșietoare dezolare, urmăreau aceleași celeste ținuturi... Într-una din piesele care au avut atâta succes pe scenele pariziene, tocmai la epoca pe care o evoc, în "Amants" mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sfărâmătură și de foc aprins și de cai rotindu-se pe loc În căutarea vreunui suflet care mai scăpase, dar nu mai scăpase nimeni, nu se mai auzea nici fâșâitul viclean al săgeților, nici ciocnire de oțel, nici geamăt de muribund, se auzea doar trosnetul focului ce cuprindea casa, acareturile, grajdurile, se mai auzea nechezatul Înnebunitor al cailor și se simțea mirosul de lemn ars și, iată, Într-adevăr, prin pologul de pânză al căruței, totul se vedea roșu, Însângerat, aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se opri la o răscruce de străduțe strâmte, luminate de lampioane roșii și verzi. Da, Kenzo era prins În mijlocul unui grup de peste o sută de samurai. Oan-san vedea Katana prietenului său rotindu-se fulgerător În toate direcțiile și auzea gemetele muribunzilor. Peste douăzeci de cadavre erau deja așternute pe caldarâm. Fără nici un zgomot, Copilul Albastru intră În luptă. Aruncă toate cele zece shuriken-uri, care se Înfipseră În punctele vitale ale dușmanilor, expuse fie și o fracțiune de secundă. Păstră pumnalele pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
sânge. - E moartă, Oan-san... spuse Kenzo. N-are rost. - Liniște! ceru tânărul. Rămase În genunchi, nemișcat, cu ochii Închiși și cu mâinile pe inima fetei. Trecură clipe lungi. Întunericul se așternu Încet peste pădure. Un vânt rece gemu, ca un muribund, printre mesteceni. Asupra satului se așternu o liniște grea, plină de moarte. Kenzo se Îndepărtă, Îngenunchind și el la zece pași de prietenul său. Oan-san nu se mișcă. Nu se mișcă nici Kenzo. Nu se mișcă nici unul dintre luptătorii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dobrogean și chiar asupra cetăților turcești Nicopole și Vidin. Așa făcuse, cu aproape cincisprezece ani mai devreme, Vlad Dracula. Așa ar putea face, acum, Ștefan. De aceea, nu mai era nici o clipă de pierdut. Cei trei sute de spahii care Însoțeau muribundul se aflau deja la mijlocul fluviului și continuau trecerea pe gheață. Ienicerii rămăseseră pe mal, așteptând Întoarcerea celorlalți spahii angajați În luptele de hărțuială cu micul grup de Apărători. Ali văzuse că luptele se prelungesc și preferase să se retragă. Ciocnirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
luminați oameni din Moldova, răspundeți-mi la o Întrebare simplă: unde se află căpitanul Oană acum?! 28 decembrie 1475, ora 17.00. Cetatea Vidin, malul sudic al Dunării - Trăiește? Întrebă Ali beg, după ce medicul garnizoanei din cetate termină de consultat muribundul. - Da... răspunse cu Îndoială medicul. Dar nu pentru mult timp. E de mirare că inima bate și că plâmânii funcționează. Rănile de la umăr sunt vindecabile. Cele din piept au străpuns plămânii În două locuri. Nu s-a produs, Însă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
gândurile n-o ascultau. Nu exista nimic În afară de o singură imagine. Tatăl ei, Întins pe catafalc, dincolo de viața pământească, așteptând-o. Urcă În șaua lui Murguleț fără un cuvânt. Departe, dincolo de Nistru, vacarmul unei lupte neînțelese Încetă, ca respirația unui muribund care ar vrea să spună că pleacă, dar știe că e deja plecat. 18 iulie 1476, Murgeni. Apusul soarelui. Din marginea pădurii, casa familiei Litovoi se vedea Într-o lumină roșiatică, ce aluneca Încet spre violet. Erau ultimele raze ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
supraviețuit și fără Ștefan. Ștefan nu conta. Ștefan putea fi șters din istorie. Calul porni, parcă dintr-o dorință a lui, fără nici un semn al stăpânului său. Porni spre nord. Mergea Încet, ca și cum ar fi dus un bolnav. Sau un muribund. Voievodul era, Însă, senin. Se bucura că cineva luase o hotărâre fără ca el să fi dat un ordin. Calul său pornise spre nord fiindcă voia, poate, să ajungă undeva. Abia acum voievodul putea privi, În voie, Valea Bistriței. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Mongolul gemu ușor și deschise ochii. Sub el, balta de sânge se lățea. Achingiii Îl smulseră pe Alexandru. - Stați! se auzi o poruncă În limba turcă. Îl cunosc pe acest războinic! E Amir Baian! Achingiul care vorbise se apropie de muribund. - Da... spuse, parcă cu regret. E el. Nu Înțeleg ce se Întâmplă aici... Lăsați prizonierul lângă rănit. Sunt ultimele clipe de viață. Achingii Îl lăsară pe Alexandru să revină lângă trupul mongolului. Învățaseră, de-a lungul unei vieți de războaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
regelui Ubu, cu Eugène Ionesco purtător de cuvânt. (Pasaj adăugat ulterior unu: la ora la care scriu aceste rânduri, în București se judecă cazul a trei asistente de la spitalul Fundeni care au făcut fotografii cu tentă erotică lângă patul unui muribund aflat la reanimare. Jocul dragostei și al morții sau, pur și simplu, încă odată, țara lui Ubu? Pasaj adăugat ulterior doi: nu, nu este țara lui Ubu, este țara lui Fubu. Așa stă scris pe jumătate din tricourile purtate strâns
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sensul că, luate în considerare în perechi, sunt atât antagonice, cât și complementare. Dacă în bătălia clasicilor cu modernii, cei din urmă erau reprezentați prin intermediul metaforei piticilor așezați pe umerii uriașilor, se pare că transmodernismul este ceva mai înalt decât muribundul (sau, după unii, defunctul) postmodernism. Și păstrând iarăși câte ceva din anticul De mortuis nil nisi bene ("Despre morți, numai de bine"), Theodor Codreanu, deși înfierează, în mod argumentat, epoca lui Zombie, generația Coca-cola, utopia jeunesse, feluritele nume ale postmodernismului, totuși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]