677 matches
-
fac eu cum s-o ajut să mă duc acolo În garsoniera aceea unde am mai văzut un mort pe nea Dumitru lui măcar n-a trebuit să-i privesc zvîrcolirile zbaterea aceea de vită Înjunghiată disperarea hidoasă cu care muribundul Își cerșește ultimele secunde de viață nu pot nu mă duc mai bine mă ascund mă bag În pat și-mi trag plapuma peste cap nu vreau să aud dacă mai sună nu vreau să mai știu mi-e frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se crampona de mine cu ultimele puteri credea că dacă eram studentă știam eu un remediu să-l scap de moarte ce mă fac În odaia aceea aerul a devenit irespirabil se năpustesc grămadă acolo ca hienele chemate de mirosul muribundului ea mă așteaptă toți mă așteaptă orice s-ar Întîmpla mîine se vor uita la mine ca la o ființă abjectă care nici În fața morții nu-și părăsește trufia să li se alăture mi-e rușine mi-e scîrbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o moarte ușoară? Nu. Dacă iubiți pe cineva, de ce nu vreți să fiți partea care supraviețuiește și preferați să lăsați suferința În seama celuilalt? Nu-mi fac nici o remușcare În această privință, pentru că știu că totul se uită. Cum de muribunzii nu plîng niciodată? CÎnd pierzi viața, pierzi toate motivele pentru care ai putea plînge. Acest test l-am găsit În jurnalul lui Max Frisch și m-am jucat puțin. Stau și stau În fața hîrtiei și nu pot să scriu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-vă în fire, jalnici funcționari ai bisericii, care v-ați îngrășat și v-ați umplut de osânză pe spinarea poporului. Veniți-vă în fire și ziceți mersi că unii preoți, riscându-și viața acolo, pe câmpurile groazei, îi împărtășesc pe muribunzi și-i alină pe cei care-și varsă sângele! Dar asta nu vă justifică, pentru că știți prea bine, după cum și eu știu, că datoria dumneavoastră, chemarea dumneavoastră de creștin este să-i alinați nu pe cei bolnavi care pierd sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
numaidecît, căci trupul i se vlăguise de atîta tihneală, iar sufletul Îi era bîntuit de vedenii. Chemă În sinea sa numele Domnului și chemă În sinea sa și dulcele nume al Priskăi, retrăind poate cele petrecute, retrăindu-le cu Înfiorarea muribundului și cu desfătarea Îndrăgostitului. Toate cîte se petrecuseră În sufletul său și În trupul său, nici el nu mai știa cînd, acum Îi apăreau ca-n vis, poate chiar fusese doar un vis, coșmarul vieții și coșmarul morții, coșmarul iubirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
îngrijit ca o mamă și în ultima clipă i-aș fi spus că n-a contat, că l-am iubit mereu și că i-am iertat totul. Întotdeauna m-a nedumerit patima femeilor de a se comporta exemplar la căpătâiul muribundului pe care l-au iubit. Mi se pare că ele se supără pe longevitatea care le amână șansa de a juca o scenă de mare efect. — Dar acum... acum s-a sfârșit. Nu-mi mai pasă de el, cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aducea cu un nap sleit. Capul acela tușea din treizeci în treizeci de secunde, o tuse care venea de foarte departe pentru a anunța că toate clipele fericite aveau un sfârșit, la fel ca și trupurile. Deținătorul acestui cap de muribund se numea Mazerulles. Inspectorul rosti acest nume ca pe o lovitură de bici. Am înțeles că era secretarul lui. Acesta scotoci prin memorie și își aminti de tânără, din ziua când sosise. Oamenii nu primesc întotdeauna rolul care li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sângele și rahatul!“ A rămas. În ciuda sângelui și a rahatului, făcându-și uitate originea și averea printr-o bunătate fără limite și prin gesturi simple. Dormea într-o cameră de bonă și își petrecea timpul, zilele și nopțile, la căpătâiul muribunzilor și al resuscitaților. Războiul masacrează, mutilează, mânjește, murdărește, spintecă, separă, toacă, ciopârțește, ucide, dar uneori pune unele lucruri în ordine. Doamna de Flers m-a luat de mână. M-a condus. Am urmat-o. S-a scuzat: — Nu mai avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
-i sufle aer. Cu o mână îi apasă ritmic și insistent pieptul. Un fumător, așadar,un mare fumător, îmi certific privindu-i degetele pătate de nicotină și țigareta încă arzând pe asfalt. Ce stupid! Îmi șterg fruntea, tremur tot privind muribundul nu mai în vârstă decât mine, dar mai slab, livid... Studentul renunță... Mă așez pe o bancă. Dau reflex să scot o țigare, renunț, nu ușor... Și eu sunt fumător, unul înrăit, inconștient. Respir mai mult fum: la birou, acasă
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
Neagu bate la poarta duhovnicului să-l roage a împărtăși pe cel care făcuse un mare păcat. Neagu era pe patul morții. Se chinuia. Nu putea să-și dea sufletul fără împărtășanie și iertarea preotului care se deplasase la casa muribundului. L-a recunoscut. Lacrimile se prelingeau asemenea a două robinete deschise. Roagă preotul să-l ierte cu o voce tremurândă, cu greu inteligibilă. „Dumnezeu să te ierte, Neagule, el este singurul care poate să ierte”. „Roagă-te, părinte, pentru iertarea
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360843_a_362172]
-
drum. O noapte de iubire-n doi Este tot ce îți mai cer, Voi pleca plângând apoi Ducându-mi crucea efemer. ............... De-ai înțeles aceste rânduri Nerostite-n plan secund, Nu sta proptită-n alte gânduri - Să nu devin un muribund. Referință Bibliografică: SIMFONIA IUBIRILOR PIERDUTE PRIN LATRINE SEPTICE / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1590, Anul V, 09 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SIMFONIA IUBIRILOR PIERDUTE PRIN LATRINE SEPTICE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368006_a_369335]
-
doar patronul hotelului, Salvatore Ragusa, speriat să-și recupereze datoria, servitorul Tomaso Malone, medicul Decio Bataglia, consulul Imperiului Otoman la Palermo si preotul Joseph Collida de la Biserica „Sf. Nicolae”, care aparținea comunității greco-albaneze și care l-a împărtășit creștinește pe muribund, deci apartenența la masonerie nu l-a transformat în ateu pe revoluționar. Înainte de moarte, patronul hotelului împreună cu consulul turc, îi cer lui Nicoale Bălcescu, ca cetățean al Țării Românești depindea juridic internațional de Imperiul Otoman, să își dictează testamentul. Lasă
MOARTE LUI NICOLAE BĂLCESCU – CA UN CREŞTIN ORTODOX de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367472_a_368801]
-
Phoenix, în Arizona, i-au spus cu părere de rău: „Dacă te-am fi ascultat atunci... câte apartamente am fi avut acum!” Câte taine poate ascunde o scrisoare! Am citit împreună scrisoarea aceea plină de emoție firească trăită de un muribund care-și negase originile de teama implicațiilor sociale ce le-ar fi avut în viața lui - statutul de țigan -, un om care nu dorea să moară cu taina aceasta neîmpărtășită celui pe care-l respectase atât de mult, lăsând să
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366847_a_368176]
-
și de care acum era mândru, nu-și mai ascundea originile, nu mai conta nimic în afara faptului de a mărturisi prietenului său tot ce mai putea mărturisi despre neamul lui. Deși pe fondul unei întâmplări triste, pentru că citeam scrisoarea unui muribund, momentele care au urmat parcurgerii celor așezate cu migală și cu multă dăruire și sinceritate de către Mike Florian pe foile învechite, ne-au făcut să zâmbim: într-adevăr, după cum bine spunea și Florian, ei, țiganii, au spirit, țiganii știu să
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366847_a_368176]
-
la dreapta patului meu și vederea lor îmi dădea curaj și îndrăzneală. Abia atunci demonii s-au îndepărtat puțin de patul meu. Unul din îngeri a întrebat cu mânie pe demoni: Pentru ce ajungeți voi întotdeauna înaintea noastră lângă patul muribunzilor, pentru a înspăimânta și tulbura pe tot sufletul ce se pregătește a se despărți de trupul său? Voi n-aveți ce vă bucura aici: mila lui Dumnezeu a pătruns acest suflet și voi n-aveți nici o parte din el." Atunci
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ZIUA (ZILELE) POMENIRII MORŢILOR ÎN CULTUL ORTODOX – MOŞII DE IARNĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367558_a_368887]
-
murise la naștere. Era om înstărit dar gurile rele vorbeau că își făcuse averea jefuind în tinerețe pe unul dintre boierii Glogoveanu, pe lângă care trăise ca slugă. Se dusese vorba că, pe patul morții, Ilie Vătrai l-a făcut pe muribund să-i dezvăluie unde avea ascunse aurul și giuvaerurile familiei, lucru care nu s-a putut dovedi niciodată. A avut răbdare Ilie. A trecut vremea, a venit revoluția, lumea a uitat sau s-a făcut că uită... Cert e că
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
-se încet, încet, de ultimele fire de viață. Auzea trompetele sunând, sulițele străpungând carnea pârâindă a celor prinși de urgia nopții. Trupuri căzute mai apucau a geme și el le auzea, în gândul lui vorbea cu fiecare în parte. Oare muribunzii se aud între ei dându-și curaj spre drumul ce-l parcurg spre ceruri? "Fii liniștit; îl îndemna pe un alt căzut, cu șalvari și cizme roșii; pe lumea cealaltă, așa cum se spune, ne vom întâlni și vom fi cei
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
de a ajuta din pasiune și dăruire pacienții ? Unde vă este priceperea ? E pe lumea de dincolo probabil. Iată și rezultatul de la raze : plămâni fără leziuni, totul pare în regulă. Coborâm la urgențe minore unde așteptăm, printre alți sărmani și muribunzi, hemograma. Și iată că apare, adusă de două mâini îngrijite, mâinile unei asistente, drăguță femeia, văzută din față. Iată analizele dumneavoastră. Pare totul în ordine, dar aveți o ușoară anemie. Alo, duduie, unde ai făcut medicină ? Să îmi spună un
DESPRE VIAȚĂ ȘI LUMEA DE DINCOLO de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350274_a_351603]
-
ton ciudat. Mi-am îmbrăcat hainele și am ieșit pe ușă, confuz. „Nu vei mai face niciodată asta!!”, am auzit vocea apăsata a bărbatului, dar ceea ce m-a făcut să mă întorc înapoi imediat a fost un horcăit înfundat, de muribund. Am dat navală în cameră și am văzut o imagine de coșmar: iubita mea zăcea întinsă în pat, cu gâtul tăiat între cearceafurile pline de sânge. „Nuuuu!”, am răcnit, temându-mă că voi înnebuni. „Nu poate fi adevăraaat!”. * De ce facem
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > UNUI MURIBUND DE OCAZIE Autor: Ana Maria Bocai Publicat în: Ediția nr. 1294 din 17 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Moare, moare ...ce ne facem??? Vocea-i sună tremurat, Mor Mărie, fată dragă, Doctorul m-a anunțat! Cu blândețe -i spun pe
UNUI MURIBUND DE OCAZIE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349026_a_350355]
-
ta. E mai bine pentru tine Fără mine să trăiești, În curând eu voi muri, Poți să supraviețuiești ??? Și a plecat ...dar nu acolo Să nu credeți c-a murit, Își continuă povestea Până când va fi crezut. Referință Bibliografică: Unui muribund de ocazie / Ana Maria Bocai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1294, Anul IV, 17 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ana Maria Bocai : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
UNUI MURIBUND DE OCAZIE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349026_a_350355]
-
o stângăcie, și tot planul, toată munca de-o viață a naufragiat. Și nu numai munca mea de-o viață, ci și testamentul milioanelor de dispăruți, al celor care nu putuseră să-l șoptească pe-al lor, al celor care, muribunzi pe-o dușumea într-o baracă de lagăr, nu putuseră să-l murmure pe-al lor - testamentul acela, eu nu-l executasem, îl trădasem, mă dovedisem nedemn de el(...)”(Soljenițîn, 2002, pag.152) Inițial Soljenițîn spera ca Occidentul să anunțe
A. SOLJENIŢÎN. VIŢELUL ŞI STEJARUL. de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349388_a_350717]
-
Acasa > Strofe > Timp > FEREASTRA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 551 din 04 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Rugurile ard la orizont Căldura lor ne copleșește lent Peștii emigrează în amont Ca un capriciu somnolent Muribunzii stau la colț de stradă Învârtind mecanic o flașnetă Că-ntreg orașul pare o șaradă Din care-a dispărut o siluetă Păsările s-au oprit din zbor Încremenind cu aripile-ntinse Și fragede ca după un omor De adevăruri neînvinse
FEREASTRA de ION UNTARU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344487_a_345816]
-
Acasa > Strofe > Timp > FEREASTRA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Rugurile ard la orizont Căldura lor ne copleșește lent Peștii emigrează în amont Ca un capriciu somnolent Muribunzii stau la colț de stradă Învârtind mecanic o flașnetă Că-ntreg orașul pare o șaradă Din care-a dispărut o siluetă Toate ceasurile s-au oprit și nici Luciul străzilor plouat nu s-a mai șters Oamenii-s din ce în ce mai mici
FEREASTRA de ION UNTARU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348067_a_349396]
-
MORȚII... Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1091 din 26 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Nu-ți vreau fruntea, gâtul, gura, Sânii, șoldurile, ochii... Ci îți vreau toată făptura. Cu scurtimea strâmtei rochii Scoli săracii și bogații, Scoli bolnavii, muribunzii, Scoli din moarte decedații, Scoli înalții și scoli scunzii, Scoli cu grjă, scoli cu furii, Scoli pe leneși să se-ndemne, Scoli cu drag sau ciuda urii, Scoli surcica, scoli ce lemn e... Scoli timizii, scoli feciorii, Scoli virginii, scoli
SCOLI ŞI MORŢII... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347606_a_348935]