1,825 matches
-
-și în joacă degetul de la mâna stângă. În sfârșit, au înfășurat-o cu o eșarfă albă, iar rochia ușoară de mătase neagră i-au întins-o la soare. M-am lungit pe nisip, sub bătrânul chiparos. Auzeam apa fremătând, iar murmurul ei mă făcea să meditez la cuvintele incoerente pe care le pronunțăm în vis. Îmi înfundam involuntar mâinile în nisipul cald și umed, pe care îl strângeam în pumni. Era asemenea cărnii unei fetițe care ar fi căzut în apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
erau vorbiți - hodinea câte un deț de rachiu. Fiecare bea în tăcere. În silă parcă. După o înghițitură, îl auzeai pe câte unul scoțând un „uah” de ușurare. Apoi...Apoi vorba s-a legat încet încet. La început părea un murmur picurat cu glasuri mai înalte, iar când felinarul din bagdadie a început să împrăștie o lumină gălbuie ca o pulbere de aur, glasurile s-au amestecat învălmășindu se. Păreau mai degrabă un început de furtună... Târziu, când tingirea roșie a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-o întâmplat?” Nu. Nu știa nimic de groaznica întâmplare! Din ce cauză și-a rupt calul pieptul în bucăți? - a întrebat Mitruță. Dacă ai răbdare, ai să afli. Pe lângă asta ai să afli și încă multe alte grozăvii... Un murmur al cărăușilor arăta că erau pătrunși peste poate de cele povestite. Pâcu a pornit să vorbească din nou: Îngrozit, am început s-o strig pe mama... „Ce-i? Ce s-a întâmplat?” - a întrebat ea. „Calul...calul” - am scâncit fără
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
el o primea de fiecare dată cu un nechezat abia murmurat. M-am mirat mult de faptul că nu a avut nici o tresărire de frică la revederea mamei, ci de fiecare dată o primea cu același nechezat, mai mult un murmur abia auzit... Vifornița nu s-a potolit nici când a început să amurgească. Geana roșie de la asfințit, era semn că gerul nu va slăbi peste noapte. Toată noaptea, mama a tot mers să vadă ce face armăsarul și se întorcea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Cum Îți merge? Întrebă americanul, jovial. Ça va, Elvis, ça va, răspunse calm corsicanul, recâștigându-și stăpânirea de sine. — Ei, băieți, ce ziceți? Ne lăsați și pe noi la baie? intonă Presley. — Noi am fost primii, răspunse Împăratul, susținut de murmurele europenilor uniți. — Măi, măi, făcu Elvis, s-ar zice că voi ați fost primii peste tot. Chestia e că acum a cam venit vremea noastră. — Nu Încă, se Înfipse mai bine pe picioare corsicanul, indicându-i ceasul care arăta 8
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fix un yankeu. „Voi vorbiți? La cât mâncați, aveți deja gravitație“, se stropși un francez. „Ahaa! Vă luați de chestii fizice? Ei bine, voi n-ați câștigat niciodată un război! Nici măcar cu nemții!“ urlă turbat Elvis. La aceste vorbe, un murmur de surpriză străbătu partea europeană. Ca pălmuit, Napoleon se dădu Înapoi un pas, căutând nesigur un sprijin În spate, unde doi industriași germani Își dădeau coate, râzând În pumni. — Ce-ai spus? Ce-ai spus? Îngăimă Împăratul. — Fără noi, pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
stradal a mulțumit Însă prin câteva gesturi măsurate, și-a reașezat coroana pe cap și, ridicând bastonul ca pe un sceptru, a cuvântat astfel: — Stimați concetățeni... dragi participanți la trafic... prieteni... (bătăi din palme fine, respectuoase)... Unii știu cine sunt... (murmure de confirmare)... alții m-au cunoscut astăzi, În vâltoarea evenimentelor... (averse de aplauze, cu intensificări locale)... Vin acum În fața dumneavoastră... (câteva țistuituri la adresa preazgomotoșilor)... să vă spun Întregul adevăr... (ovații lungi, furtunoase)... În data de azi, În jurul orelor 10.48
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
politicos, au părut cumva disonante față de sunetele prelungi și apăsate care umpleau piața În acele momente, iar ele au atras atenția câtorva vecine mai puțin sclifosite. Timbrul potolit al convertibilelor, siluetele grațioase și lustrul fără de cusur al caroseriilor au stârnit murmure dezaprobatoare printre câteva mașini agricole care veniseră Într-un suflet la manifestație direct dintr-un lan din Împrejurimile Romei. „Ia uită-te și la mironosițele-astea!“ a mârâit o semănătoare cu ghearele zbârcite de câte gropițe săpase la viața ei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe când avocatul desemnat din oficiu vorbea, pleoapa deja i se Închidea spasmodic. Or, până și copiii știau un lucru despre Marele Liniștit, anume că la viața lui clipise deseori, dar niciodată nu făcuse cu ochiul. Ceva ciudat se Întâmpla. Un murmur a Început să circule prin sala de judecată, În timp ce fluturele de piele se zbătea. Nu mult mai târziu, s-au jurat cei câțiva martori oculari, s-a petrecut ceva mai neașteptat chiar și decât schimbarea sensului gravitației. În marea sală
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
hiposodat. Neconsumatoare de alcool și nefumătoare. 6. Examen clinic: stare generală alterată, pacienta conștientă, cooperantă, orientată temporo-spațial, facies suferind, tegumente și mucoase palide, deshidratate, afebrilă și fără frisoane la momentul examinării, normoponderală. Aparat respirator - cifoză toracală, normal percutoriu și auscultatoriu, murmur vezicular prezent bilateral, frecventa respiratorie = 14 respirații/minut. Aparat cardiovascular - matitate cardiacă în limite normale. Șoc apexian în spațiu V intercostal stg. Aa. Carotide și Vv. jugulare fără sufluri. Auscultatoriu - fără zgomote supraadăugate. hipotensiune arterială - TA= 80/60mmHg. AV-78/bpm
Revista Spitalului Elias by CRISTINA PLĂIŞANU () [Corola-journal/Journalistic/92030_a_92525]
-
apariția, ce-i drept, cu o Întîrziere de vreo douăzeci de minute față de ora stabilită. Coborî pe neașteptate dintr-o mașină Dacia-papuc cam veche, condusă de Valerian. Surpriza produsă de apariția ei se manifestă, În primă instanță, printr-un simplu murmur aprobator. Numai pacienții doamnei Agneta se agitară un pic; arătau bucuroși cu degetul și Își dădeau coate. Era Îmbrăcată Într-o robă albă, lungă pînă la pămînt, care, dacă n-ar fi fost atît de largă, ar fi semănat destul de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mort de foame și ochii lui de moșneag lăcrimează. E prea bătrân să cerșească și n-a rezistat mult timp cu mâna Întinsă. Înserarea s-a lăsat peste oraș apăsător, și albastrul ei umed coboară tainic din ceruri, ca un murmur al zeilor. A ajuns Într-un târziu la calea ferată pe care o traversează. În fine, zărește maghernița, momâie pleoștită, bortă sinistră În care va intra , după o zi de cerșit. -Scoală Ben, de câteva zile, Uniunea Europeană și-a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să plângă și mama Îl liniștește pe un ton blând. O femeie corpolentă cu față de vultur, trecută bine de șaizeci de ani, ocărăște cu o voce stridentă guvernul, pentru că nu-i ajung banii de pensie. Ca un curent electric, un murmur de nemulțumire față de ,,viața plină de lipsuri,, , face turul autobuzului, dus-Întors de câteva ori pe cele mai diverse voci, după care se scurtcircuitează brusc, semn că s-a ajuns la capătul traseului. Pasagerii se Îmbulzesc la ieșire ca o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cea care Împarte și-ar pierde din autoritate dacă nu ar zbiera la bieții Înfometați și nu ar amenința din când În când cu Închiderea ghișeului. Antoniu, deși obișnuit cu cerșetoria, și cu mizeria, este răvășit de spectacolul sumbru, de murmurul apocaliptic al foamei, de inocența animalică În fața ei. Pentru prima dată de la asumarea vieții de cloșard, simte cum umilința i-a cuprins ca o gheară sufletul. Îi vine să plângă, Îi vine să-L implore pe Cel de Sus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ei drept demne de admirat. — Cred c-o să fumez o țigară afară, spuse ea, scotocind prin poșetă după un pachet. Apoi ajunse lângă el. — Un chibrit? — Mulțumesc. Și, ieșind din raza vizuală a compartimentului, priviră Împreună În Întunericul plin de murmure. Nu-mi place tovarășul tău de drum, spuse Myatt. — Nu ți-i poți alege. Nu-i un om rău. Îl cheamă Peters. Myatt ezită o clipă. — Pe mine mă cheamă Myatt. — Pe mine Coral, Coral Musker. — Dansatoare? — Da. — Americancă? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o relație apropiindu-se prin dezgustul amîndurora pentru actorul principal. Cel puțin Mabel Warren spusese tare, În engleză, ca să se elibereze de Încordare, În tensiunea șușotelilor din Întunericul sălii, „Nu-i pot suporta pe bărbații ăștia pomădați!“ și se auzi murmurul În surdină al unui acord general. Dar chiar și atunci Janet Pardoe voise să rămână până la sfârșit, până la ultima Îmbrățișare, ultima libidozitate cu voal. Mabel Warren o Îmboldise să iasă și să meargă să bea ceva, dar Janet Pardoe spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
câteva informații? — Este domnul maior, spuse omul cu Îndoială. Sau funcționarul de la biroul șefului de gară. — Nu puteți vorbi cu maiorul. E la cazarmă, spuse celălalt soldat. Myatt, fără să se gândească, se dădu mai aproape de ușă: auzise Înăuntru un murmur slab de voci. Soldatul cel ursuz deveni brusc nervos și brutal. Bătu cu patul armei la picioarele lui Myatt: — Pleacă! Nu ne trebuie spioni pe-aici. Pleacă de-aici, evreule! Myatt se Îndepărtă cu calmul rasei sale. Era un calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu zăvorul tras, iar ea Îl târî Înăuntru și Închise iarăși ușa, dar se temu să tragă la loc zăvorul. Cineva trecu alergând, un motor tuși, apoi acesta porni și se tură și distanța Înghiți zgomotul, transformându-l Într-un murmur. Adăpostul nu avea ferestre. Era destul de Întuneric și acuma era prea târziu să-l mai părăsească acolo. Coral căută În buzunarele doctorului Czinner și găsi o cutiuță de chibrituri. Când aprinse unul, acoperișul se Înălță brusc deasupra ei ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de parcă șoferul ar fi vinovat de situația lor. Tovarăși, îi calmează șoferul, făcînd un gest de liniștire cu palmele desfăcute important este că stăm la adăpost, că avem căldură... Lemnele s-au terminat spune sec țăranul, născînd un gol în murmurul celor prezenți. ...vom tăia un copac spune șoferul, anulînd clipa de tăcere, din care risca să înceapă încet și sigur panica. Să așteptăm, vă rog, insistă el să așteptăm, că-n două-trei ore... Trebuiau, acum, să fie aici! bate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aveau ce-și spune, a deschis ochii brusc și a început să plîngă. Abia cînd Săteanu, trecîndu-și mereu palma peste obrazul ei, surîzîndu-i, întrebînd-o ce vrea, fetița s-a oprit din plîns și a îngînat un "s" lung, ca un murmur. Cred că vrea afară a spus Săteanu. Aveți o oliță? a întrebat, dar neprimind răspuns a plecat cu pasul sigur spre baie, cunoscînd drumul din urmă cu trei ani. Cînd s-a întors, pe masă apăruseră cești cu cafea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în așteptarea lucrurilor ce vor veni, pregătește-te pentru aceste două genuri de oroare și asociază-le în mintea ta. Astfel, asistând la una dintre reprezentațiile date de Carol, vei putea să te liniștești la gândul că, de fapt, acel murmur mozolit al „izvorului“ lipsit de speranță este, de fapt, un tentacul reptilian străin, care pândește în tapițeria moale. Mâna lui Carol o porni în jos, prin pădurea ce o acoperea, condamnată fiind la o rută de zbor acceptabilă din punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
întoarcă. — Da, tu de colo! Razza arăta cu degetul la spatele lui Bull, aflat în retragere. Câțiva indivizi din public evaluau deja potențialul de participare al acestuia. — Cum se cheamă un bărbat care are o pizdă în dosul genunchiului? Un murmur intrigat se ridică din public. Bull simți cum i se înroșesc de rușine vârfurile urechilor. Între el și noaptea suburbană nu erau decât doi tipi cheli, purtând cămăși identice, cu mâneci scurte și buzunare în carouri. — Să mă ia naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
te întorci acum.... Hmmm. Gluteus maximus foarte pronunțat, murmură el introducând un deget învelit în mănușa de cauciuc în moliciunea albă a fesierului lui Bull și apucând cu cealaltă mână mușchiul alungit de pe exteriorul coapsei acestuia. Apoi, dintr-odată, liniște. Murmurul se întrerupse brusc, ca și cum cineva i-ar fi pus lui Margoulies o compresă cu eter pe față, iar mâinile i se îndepărtară de piciorul pacientului. Bull așteptă. Și așteptă. Auzea doar respirația lui Margoulies, care devenise apăsătoare, grea și șuierată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
trăia fericit zilele În librărie. Sau, mai precis, nopțile și duminicile, dat fiind că nu Îndrăzneam să mă aventurez În subsolul imens, cu lumină pîlpîitoare, la orele cînd era lume În prăvălie. Din ascunzișul nostru din subsolul slab luminat, auzeam murmurul vocilor și scîrțîitul pașilor pe tavan. Le auzeam și tremuram. Uneori, pașii părăseau tavanul și coborau pe treptele de lemn În pivniță. De obicei, această acțiune era urmată de o perioadă de tăcere, Însă uneori putea fi succedată și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu linii pentru nume și subiect. Numele celui la care a scris tot timpul cît am stat cu el a fost Ultima mare afacere. Subiectul nu era menționat. În timp ce scria, Jerry murmura și fredona. Fredonatul era monoton și strident, iar murmurul era doar un murmur sau poate un simplu tărăgănat. Suna ca și cum cineva ar fi rostit rugăciuni Într-o odaie Îndepărtată - emana o aură de Înțelesuri și totuși era imposibil să deslușești fie și un singur cuvînt. Murmura chiar și cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]