4,695 matches
-
Și-o bufniță hâdă ce cânta trist în noapte... Genunchii mi-ardeau încălzind gheața rece, Ce inima-mi frântă -nvăluise-n amurg, Îl vedeam printre paturi alene cum trece, Privind cu tristețe spre vieți ce se scurg... L-am privit fermecată, murmurând rugăciune, Am ținut strâns la piept capul pruncului meu, În genunchi am tăcut cerând o minune, Căci pe creștet aveam mâna lui Dumnezeu. „Tu să crezi în minuni, căci minunea există! Iar în cer vei găsi peste vreme un Rai
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
pașii îl duceau, găsea de cuviință, Să spună că e crucea grea, că n-are biruință. Și nu era o zi de sus să nu își plângă traiul, Uită de harul lui Isus, ce-i promisese raiul, Se poticnea și murmura și n-avea bucurie, Spunea acestea mai mereu, ca și-alții să o știe. Veni o zi când după rugi 'nălțate-n seri arzânde, În vis, îi spuse Dumnezeu în câteva cuvinte: "De crucea ta îți pare grea, te du
CRUCEA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382287_a_383616]
-
imperii, poate acum,/ odată ce m-au răpus/ Apune-Soare/ cu sulițe de foc, / poate acum/ cuvine-se, în starea de umbră/ nevăzută de ochi omenești,/ cuvine-se acum,/ umbra de mândru bărbat/ să îngenuncheze/ la glie, la humă/ Cuvine-se a murmura,/ a mărturisi: Patrie, mumă.” La fel ca și în alte lucrări (Opera de cameră omonimă sau Monodrama Salbe pentru soprană și orchestră de cameră), libretul este realizat nu numai pentru mesajul versurilor, dar și pentru muzicalitatea lor deosebit de expresivă. Libretul
Medit?nd la Curtea Principelui... by Lumini?a CIOBANU () [Corola-journal/Journalistic/83239_a_84564]
-
nu mi-aș irosi orele trebuitoare lecturii și comentariului dedicat cărților de veritabilă literatură? Dar aici ating un alt prea gingaș factor. Disocierea între valoare și nonvaloare estetică nu e totdeauna ușor de efectuat. "Există grade, trepte de răspundere", după cum murmura Bacovia, ceea ce implică din partea celui ce se încumetă a mînui pana critică o vigilență, un discernămînt intelectual, un scrupul al sensibilității ce presupun o permanentă încordare. Nu o dată autenticitatea se separă de inautenticitate printr-o interfață cu amăgitoare sclipiri. Ce
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
versurile lui Florin Busuioc “Două destine pe-același drum” (“Dos corazones, dos historias”, lansată de Julio Iglesias împreună nu cu fiul său Enrique, ci cu Alejandro Fernandez): “Mi-ai spus povești pe vremuri, eram un băiețel/ Parcă te-aud cum murmuri încet un cîntecel/ Vrăjit de vocea-ți caldă în brațe adormeam/ Și- ți spun acuma, tată, ca tine mă visam...”. Călin Geambașu, care are la rându-i propria orchestră (din cadrul căreia a fost prezentă acum doar talentata solistă Adriana
Jumătate de veac pe scenă! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/84223_a_85548]
-
iar pe urmă pornim spre Salamanca, unde tragem la palatul lui don Sebastian Vinciguerra. De-acolo trecem la portughezi pe la Guarda și după aceea ne îndreptăm spre Coimbra. Avem șase zile și jumătate de mers. - Măcar de-aș ajunge vie, murmură Constancia. Călărețul n-o auzi, dar Ines, care se afla alături, îi puse o mână pe umăr și-o strânse ușor. - Curaj, Titina. O scoatem noi la capăt, n-avea grijă. Ai trecut prin altele mai grele. Gândește-te c-
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
să știe dinainte că toate exilurile și asasinatele poruncite de împărat au fost urmate de mulțumiri aduse zeilor, astfel încât ceea ce odinioară anunța lucruri fericite, devenise semnul unei ne-norociri publice." Paulică închise cartea și o ținu astfel strânsă la piept, murmurând: Tacit, Anale... Și știți ce-a mai făcut Nero, înainte de a da foc Romei zicând că ce artist pierde lumea dacă moare el?... Nimeni nu știa. Tot el îi lămurise că i-a dat un șut în burtă Poppaiei, că
Pecetea finală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8012_a_9337]
-
dai seama că o femeie e bună la suflet, după sandvișurile ei, a declarat Pastorul Finch. Mama s-a îmbujorat. Apoi el s-a întors spre mine și a spus : - Câți ani ani, fetițo ? - Șapte, am răspuns. - A, șapte, a murmurat el. Ce binecuvântare, cele șapte zile ale creației, cele șapte brațe ale sfeșnicului, cele șapte peceți. (Șapte peceți? Încă nu ajunsesem la Apocalipsa cu lectura mea atent îndrumată și am crezut că se referă la cine știe ce amfibieni pe care nu
Portocalele nu-s singurele fructe by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/8020_a_9345]
-
cameristă, o rochie albă, ușoară. Auzind bătăi în ușa de la intrare, fața i se albi de spaimă. Camerista se duse să deschidă și veni cu vestea că afară așteaptă un tânăr înalt, îmbrăcat ca în Highlands. Își auzi stăpâna abia murmurând: William Ross. Apoi Marion, cu o lumânare în mână, se îndreptă, la rându-i, spre ușă, dar nu zări acolo pe nimeni. În aceeași clipă, curentul întoarse flacăra lumânării spre ea, veșmântul i se aprinse instantaneu și deodată un foc
William Ross - iubirea ca fataliate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6918_a_8243]
-
o intensitate unică. Momentul duelului combină curajul de a adopta orice armă - Hamlet, enervat, ia chiar o lopată - și rezistența combatanților. Duel nesfîrșit, prelungit pînă la epuizare, duel excesiv care se termină cu moartea prințului. Dar aici, el nu-și murmură melancolic ultima replică, ci în picioare, vertical, Hamlet proiectează înspre noi, reuniți în Curtea Palatului: restul e tăcere. Din constat personal, replica devine astfel testament filozofic. La tăcere se ajunge murind, dar totodată astfel obținem și binefacerea odihnei. Tăcerea ca
Avignon 2008. Un festival împlinit by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/8127_a_9452]
-
dintre prezentatori. Pavel Bartoș a debutat în rol de candidat pe scena concursului, reușind să întoarcă cu murmurul său inițial pe toți cei patru jurați. Pavel Bartoș, emoționat în rol de candidat la Vocea României, nu a reușit decât să murmure la începutul evoluției sale. Însă, pe măsură ce toate scaunele juraților s-au întors, prezentatorulu a căpătat curaj, și, susținut de Horia Brenciu, a început să cânte melodia "Frumoasa mea", lansată de Marcel Pavel. "Am vrut să vă arăt cât de importantă
Concurent surpriză la "Vocea României". A reușit să întoarcă toți jurații - Video () [Corola-journal/Journalistic/80841_a_82166]
-
nu era mare lucru. "Mulțumesc" și "nu" erau singurele cuvinte pe care le învățase și care îi foloseau aproape tot timpul. Când Zaouf, doica octogenară a amantului ei, intra dimineața să-i aducă prosoape, ea se trăgea înapoi, sub cearșafuri, murmurând acest "nu" răstit, până când îi schimbau șalurile de cânepă cu prosoape adevărate. Când pleca cu Zaouf în souk11, femeile berbere, care stăteau pe pământ, lângă dunele de curmale, aproape îi puneau piedică cu brațele lor încărcate de lucruri, însă ea
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
ne purta prin asprimi de piatră, unde mașina sărea ca o iadă speriată, pe lunecoase lespezi cenușii. Lui Horia, în această dezlănțuire, îi fulgerau analogii cu sălbatice priveliști din capătul stîncos al tărîmurilor scoțiene. „Locuri tari ”, îmi venea mie să murmur atunci, - o sintagmă pe care părintele său, Ernest Bernea, distinsul cercetător al categoriilor fundamentale din percepția spațială a Românilor, știuse s-o releve, cu un înțeles de invulnerabilă spiritualitate, de protecție majoră, împotriva demoniacului. De aceea simțim că asemenea locuri
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
transformat, m-a călit, ca în romanul lui Ostrovski. Nu suport prostia omenească. Spune și tu: tovarășul Ceaușescu a precizat clar, satele mici trebuiesc demolate, oamenii strânși la un loc, să le facem blocuri. Iar ei, în loc să-i sărute picioarele, murmură, sunt nemulțumiți. Ar trebui o lege specială, cum bine spunea tov prim de la noi. Care nu vor, să fie trimiși în pușcărie. Cine nu-i cu noi e împotriva noastră! Se enervase rău Gheorghe. Maxilarul îi tremura, iar țigara o
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
discret, iar un băiat se ridică imediat, eliberând fotoliul preferat al lui Tălparu. Acesta îl apăsă pe tânărul politicos pe umeri, să se așeze la loc, și ieși încet, așa cum intrase. Video îmi trebuia?! Golănie la casă... asta am făcut, murmură încet, în timp ce deschidea un frigider înalt, amplasat într-un colț al bucătăriei. Medită puțin, apoi scoase o sticlă cu “Pepsi”, una de coniac albanez și un baton de salam uscat, de mistreț, cum îi spunea el. Deschise televizorul, dar programul
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
îl făcuse în primăvară... Dar de ce îți spune baba toate astea, dau în mintea copiilor, grija asta o ai tu? Că le ai pe ale tale, mamă... Intrară în casă. -Totul este neschimbat, chiar și aerul din încăperi pare același... murmură Elena, parcă doar pentru sine. Nu am făcut focul, nu știam că veniți... Eu dorm în bucătărie, la vale. Într-un ceas, o să se încălzescă și aici. Nu-ți fă probleme, crezi că la mine la bloc e mai cald
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cruce, șoptind ceva de neînțeles, iar Elena se așeză pe pat și izbucni în plâns. Fugi, Lucico, și cheamă-l pe cumnatu-tu, au prins un terorist, voi nu vedeți!? Ieși Lucica, nebăgată de nimeni până atunci în seamă, fără să murmure, mai-mai să-l dărâme pe Gheorghe, care tocmai intra cu un braț de lemne. Ce-i, cumnată? Vorbește șeful? Nu, au prins un terorist, hai repede! O reporteră emoționată transmitea dintr-un spital, de lângă patul unui bolnav, încătușat și legat
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
poate, să găsească răspuns la vorbele Elenei. Are și ea dreptate, Gheorghe, știi că oamenii din comună de la noi ajunseseră de plâns... Mai furau toamna de la colectiv, doar ca să aibă cu ce trăi, în rest... Și aici oamenii începuseră să murmure, le trebuia o scânteie și atâta tot... Stai o secundă, nu te arunca și tu ca proasta-n târg, Ioane! Spui că nu a fost totul pregătit? Iar tu, Elena, nu te grăbi să pleci! Am să vă răspund la
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mai ales după ce observă pe capacul televizorului un număr de inventar, urmat de trei litere ,,CPJ”, pe care le acoperi rapid cu un creion chimic, având grijă să-i facă din ochi lui Petrache. Gheorghe oftă, dădu din cap și murmură printre dinți, fără a fi auzit: Mare bandit... o să ajungă om mare... Capitolul 5 Scoală, mamă, nu te speria... e mare jale, i-au prins... Gheorghe sări în picioare și, în câteva clipe, în casă nu mai dormea nimeni... Picaseră
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
prietenului meu Tălparu, m-a condus chiar până la poartă, să fie sigur că voi pleca definitiv, și chiar a avut tupeul să-mi mulțumească... Nu pentru că l-am angajat, că i-am dat locuință, ci pentru munca desfășurată!”... „Apoi?” a murmurat ea, pierdută...” Dar nu mai urmează nici un ,,apoi”, Elvira, totul s-a sfârșit pentru mine, pentru noi”, am încercat să-i explic. Elvira nu a mai spus nimic, a umplut paharele și atât. Apoi a înlemnit parcă. Și-a ațintit
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cu câte doi dascăli, intrară în curtea plină de copii, dădură mâna cu frații Tălparu și cu soțiile acestora, iar peste câteva minute bătrâna fu scoasă din casă. -S-a făcut vreme bună, nu i-a părut rău că a murit... murmură Lucica, în timp ce lega poarta cu o sârmă. Acasă nu rămase nimeni, așa hotărâse Gheorghe, de la cimitir direct în oraș, la praznic... Își făcu mașinal cruce, mai privi o dată spre casă, oftă și plecă să-și ajungă copiii. La praznic merseră
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
îi privesc într-o tăcere emoționată. Ca la teatru. Iris se luminează din senin și explodează de fericire c-a găsit soluția: „Cumpărăm!“ Simt cum mi se rupe inima. Stereotipic, știu, dar pe cuvânt că așa simt. Un suspin colectiv murmurat de audiență. Mamei i s-au umplut ochii de lacrimi și frate-miu se uită înduioșat la arătarea mică și blondă care încă mai crede că putem cumpăra orice n-avem și ne cam trebuie. Cel mai mult și mai
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Emil Botta au ceva pirandellian, fără să plece în căutarea autorului, ci mișcându-se confuz în întâmpinarea sfârșitului. În Aventura (II) are loc subiectivarea eului poetic. Patetismul romantic își află "locul sălbatic", propice desfășurării: Trecând prin locul acela sălbatic voi murmura: " Unde e viața mea? Unde e viața mea?" Întrebarea, de un retorism nedisimulat, deschide drumul unei situații absurde: pierderea timpului este o dramă și regăsirea lui un supliciu. Aventura poetului nu este alta decât a unui Sisif deplorabil: Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
șoferul o deschise cu o izbitură. O văzură pe Shelley întinsă pe trepte. − Dumnezeule, ce-a pățit? − E leșinată, spuse șoferul și o scoase afară pe brațe. O stropiră cu apă rece și Shelley deschise ochii: − Nu cred în fantome, murmură ea. − Bine că ți-ai revenit. Dar de ce ai închis ușa? − Nu eu, zise fata, și ridică mâna în care încă mai ținea strâns clanța ruptă. Și așa se termină excursia. Cu autocarul plin de data asta, șoferul porni spre
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
ridică mâna în care încă mai ținea strâns clanța ruptă. Și așa se termină excursia. Cu autocarul plin de data asta, șoferul porni spre casă și ajunseră cu bine. − A fost frumos în excursie? întrebă mama. − Nu cred în fantome, murmură Shelley.
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]