325 matches
-
și își vinde darul proprietarului inițial. În orașe, în secolul XIX, sania cu cai și trăsura devin mijloace de transport public, dar nu și comun. Roțile încep să aibă cauciuc. Vizitiul e de regulă muscal. O doamnă din Caragiale mână muscalul cu umbreluța, iar acesta transmite comanda la cai curat ca o cutie de viteze. Vizitii nu sunt avizați în legătură cu planul orașului și nu știu unde e strada Sapienței de pildă. Medicii, obligați să facă deplasări profesionale, au de regulă trăsură proprie. Moașele
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
31 decembrie 1922, p. 2.) Pagina 61 Relatare eliminată despre crima din Calea Moșilor, din iunie 1886, conținând o serie de confuzii, semnalate apoi de un cititor al Adevărului: Într-o noapte, mai mulți ani după furtul de la Muzeu, niște muscali scopiți destul de bogați, sunt uciși în Calea Moșilor. Poliția lui Radu Mihai nu poate descoperi pe autori. Dar trei nenorociți, printre care unul anume Vacă sunt arestați, anchetați, torturați și osândiți la ocnă pe viață. Câteșitrei osândiții protestează zgomotos despre
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
ca să se spovedească. Preotul se îmbracă și se duce la chemare, iar omul, care era pe punctul de a părăsi viața, îi spune. — Părinte, am un greu păcat pe cuget; eu sunt acela care, în anul cutare, am omorât pe muscalul din Calea Moșilor. În locul meu au fost osândiți trei oameni nevinovați care și astăzi zac în ocnă. Vreau să-mi descarc sufletul. Uite, colo, scoarța asta e furată de la muscal. Uite, perna cealaltă, uite cutare și cutare lucru, toate le-
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
eu sunt acela care, în anul cutare, am omorât pe muscalul din Calea Moșilor. În locul meu au fost osândiți trei oameni nevinovați care și astăzi zac în ocnă. Vreau să-mi descarc sufletul. Uite, colo, scoarța asta e furată de la muscal. Uite, perna cealaltă, uite cutare și cutare lucru, toate le-am luat după omor. și muribundul mai dă și alte dovezi care toate sunt adevărate. Omul moare. Se face cercetare și se cere liberare din ocnă a celor osândiți pe
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
cu toate cetățile tot a Moldovei să fie”, iar conform art. III „țarul nu avea voie să mazilească pe domni”, totuși, aceste clauze erau anulate de alin. 2 al art. I, unde se menționează că „prin cetăți să se așeze muscali oșteni până s-ar întemeia țara”. Art. IV preciza că țarul putea să-l înlăture pe domn, „când s-ar haini”, iar prin art. VIII se acorda Rusiei dreptul de a ține în Moldova o oaste de 10.000 de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
din lupte, dar, vorbind pe furiș, cu ei aflam știri din Moldova. Erau bine îmbrăcați și însuflețiți, ne-au vorbit de delegația din Basarabia și cât de bine țăranii de acolo vorbeau moldovenește, cum la început chemau pe soldații noștri muscalii români. Aceștia erau mai ales minunați de frumusețea vitelor de peste Prut. Văzând starea de sclavie a celor de aici, le părea rău, mai ales ofițerilor, că n-au rămas în Moldova. Când pentru prima oară am zărit într-o birjă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pierduse răbdarea; stătea în sângele cald, numărând și din când în când spunând câte-un Tatăl nostru. Achile a coborât în dreptul unei cârciumi cu trei-patru mese de lemn scoase în față și doi bețivi care lălăiau cu frunțile lipite. A plătit muscalul și i-a dat drumul. Cum nu se vedea nici picior de ființă trează, Zogru a intrat într-unul dintre bețivi și-a luat-o încet în urma lui Achile. Acesta mergea cu grijă, ca un om îngândurat, a trecut pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de cătră particulari prin faimoasele rechiziții? Daca înainte de a descoperi scandalul Mihălescu Warszawski și-ar fi pus cineva această întrebare, ar fi putut răspunde, oricât de pesimist să fi fost, cumcă radicalii au mers cu nelegiuirea până la a le da muscalilor de rechiziție nu numai vitele și productele locuitorilor români de la țară, dar chiar pe locuitori ca pe niște vite! Și cu toate astea astăzi știm cu toți că așa a fost. O populație muncitoare a fost vândută pe bani evreului
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
159), ci - cei dintâi mai ales - și în ipostaza lor de aprigi suzerani 160. Nicolae Mavrocordat l-a pârât pe Lupu Costachi, mare vornic de țara-de-Sus (însurat cu Ruxandra, fiică a vornicului Ionașco Balș), vizirului că este „hain, agiuns cu muscalii”. Băgat în fiare, marelui vornic i s-a tăiat capul - în 1716 - și cadavrul a fost lăsat pradă păsărilor 161. Cu un secol înainte, în 1610, a fost omorât la Istanbul marele comis Ion Caraiman, cel însurat cu Nastasia, fiică
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sau cumva "împlinirea" individuală? Iată cum este prezentat el de anonim: "Și acea nădejde avea ca și vara toată să treacă cu pace în țară-și, cu plimbări, cu ospețe, privind numai ce vor face turcii cu nemții și cu muscalii [...] mersese la satul mării-sale, la Obilești, unde heleșteu mare este și plimbare foarte frumoasă de primăvară, unde nu o dată, ci de multe ori zicea măria-sa: că estimp numai plimbărilor grijă vom avea din Obilești în București, deacii în Mogoșoaia
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
Sultanului. Printre atâtea și atâtea necazuri politice, de care imperiul nu duce lipsă, îi face Stăpânului sublim și următorul raționament... Brâncoveanu este un domn puternic și bogat. El are oaste, iar în ultimul timp pare a se da de partea muscalilor. înalt-Prea-Luminate (vorbește hanul), eu consider că n-ar fi bine în aceste vremuri grele, să fie lăsat domn în Muntenia, Brâncoveanu, ținând cont de faptul că el ar putea oricând să ne înșele și să provoace pierderi ireparabile oștilor împărătești
Prinderea lui Brâncoveanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8963_a_10288]
-
nemții și prusianii vor fi mediatori în formă priimiră și să orânduiră soli: Sabica reiz Osman efendi, ce era halea nisangiu și cu Iasângi zade Osman efendi mutevelâul. Muharași și dragoman acestii muchealemele să orândui socră-mieu Iacovache Rizul. Orânduiră și muscalii pă Grigorie Orlov și pă Abreșcov" (p. 111). Abundența turcismelor apărute ca efect al familiarității cu terminologia politică a epocii și care au dispărut apoi i-ar putea liniști pe cei îngrijorați azi de abuzul de anglicisme din diverse domenii
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
anunțuri de la "mică publicitate": "Pierdut cățel geam tren răspunde nume/ Bubico zahăr place (pedigri)./ Uitat hotel Midil servietă gri./ Domn bine caut scoate seară lume.// Odăi 3 închiriez + antreluța./ Pierdut ieri dimineață brilănțel./ Văzut hengheri azi stop mumos cățel./ Uitat muscal bancheta umbreluța.// Duzini mănuși piei câine cumpăr 2./ Uitat bagaj tren Bucarest-Berlin/ via Midil. Vând blană zibelin./ Schimb paloș vechiu arme albe nouă." (Mică publicitate) În sfârșit, se mai remarcă și caragializarea celebrei fabule cu "pelicanul sau babița" a lui
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
capitol din carte are chiar titlul Romanii (p. 66) și începe așa: Pentru marea majoritate a moldovenilor din Basarabia, romanii sunt oameni minunați care au venit de dincolo de Prut. Pe de altă parte, rușii sunt doar rareori numiți ruși, ci muscali (moscali) sau moscoviți, iar uneori și haholi (care, de fapt, înseamnă ,ucrainieni"). Perioada de dinainte de 1917 e caracterizată drept vremea moscoviților (p. 90). A înțelege limba rusă înseamnă a ști muscălește (p. 88). Și întrucât muscalii erau, mai ales, soldați
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
rareori numiți ruși, ci muscali (moscali) sau moscoviți, iar uneori și haholi (care, de fapt, înseamnă ,ucrainieni"). Perioada de dinainte de 1917 e caracterizată drept vremea moscoviților (p. 90). A înțelege limba rusă înseamnă a ști muscălește (p. 88). Și întrucât muscalii erau, mai ales, soldați, cuvântul a dobândit și această accepție, încât în mod paradoxal se putea vorbi și despre soldații, adică muscalii romani (p. 66). Eliberarea ținutului de către armata română în 1918 e uneori numită, în Drumuri basarabene, svoboda. De
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
caracterizată drept vremea moscoviților (p. 90). A înțelege limba rusă înseamnă a ști muscălește (p. 88). Și întrucât muscalii erau, mai ales, soldați, cuvântul a dobândit și această accepție, încât în mod paradoxal se putea vorbi și despre soldații, adică muscalii romani (p. 66). Eliberarea ținutului de către armata română în 1918 e uneori numită, în Drumuri basarabene, svoboda. De atunci încolo ocina, adică Basarabia, a devenit liberă, pământ slobod (p. 57) și este condusă de funcționari români, cinovnicii. Sadoveanu a adoptat
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
reevalueze poziția și să conceapă o mutare mai inteligentă, pe alt front: „La urma urmelor, soarta a făcut bine ce a făcut. De ce ar fi dezertat el la ruși, când tocmai i se oferea prilejul să treacă la români? Pentru muscali ar fi fost un simplu și disprețuit dezertor, în vreme ce românii îl vor primi ca pe un frate.” Pe motiv că Bologa e încă slăbit, generalul Karg decide să-l ferească de riscurile tranșeelor și să-l repartizeze la coloana de
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
și ruina atâtor familii industriale și comerciale înlocuiește o mare bogăție și viață luxoasă. La ce ne-ar cruța? Nu ne-au cruțat amicii și aliații noștri franțezi și englezi în Moldova și mai ales "nos grands alliés et protecteurs", muscalii, cum îi numea zilnic "L^indépendance roumaine". Aceștia, precum ne așteptam noi cei ce ceream neutralitatea armată, și-au dat în petec ca totdeauna: în vremea țarismului era pusă la cale pacea separată și răpirea Moldovei; după revoluție ne-au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
amănuntul, cum ajunge Petru cel Mare, în toiul luptei de la Stănilești, să-i ceară părerea hatmanului Neculce. Turcii înaintau. Tătarii prădau, jefuiau, pârjoleau. Cazacii într-un vârtej nebun de cai roiau în jurul avangărzii lor, s-o apere. Cei 4000 de muscali, câți alcătuiau avangarda, se retrăgeau încercând să se unească cu oastea împăratului, dar la Stănilești sunt opriți. Petru cel Mare văzându-se încolțit, în primejdie de a fi prins ...atunce m-au chemat pre mine, fiind hatman și mi-au
Așadar, atunci mă cheamă țarul și zice... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8938_a_10263]
-
incinta fortificației, sub niște umbrare din crengi. Și acolo, pe malul opus, se strânseseră Suedeji și Poloni care ne strigau pe rusește salutări învingătorului de la Poltava din partea regelui Suediei, sau că a sosit timpul ca să ia sfărșit ocuparea Poloniei de către Muscali. țarul stătea tot timpul în cort. Era deprimat și analiza cu generalii erorile făcute. Cea mai mare, recunoscută acum de toți, era că nu s'a așteptat până să vie întăririle din Polonia și oștirea Brăncovanului. Pacea fu semnată la
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
un singur balaoacheș, potcovar, pe strada Episcopul Radu, uliță care cândva s-a numit Birjari. Prezența negustorilor de toate națiile înmulțise numărul trăsurilor, pe vremea când tramvaiul cu cai nu apăruse, iar automobilul era un moft. Vizitiii, mai toți ruși - muscali cum li se spunea -, se așezaseră în enclave ce le puteai ușor distinge după porțile înalte, bine zăvorâte, în spatele cărora se aflau curți lungi, cu clădiri modeste, ouate aproape la fel, nelipsite de un chioșc de vară, unde se bea
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
de renunțat la podoabă nici vorbă. "Mai bine mort!" Dar nici după capul lui nu se puteau lua. Speranța a dat-o proprietarul nostru, gospodin Gherasim Șutoțkin, un bătrân care, deși paralizat pe jumătate, scăpase cu viață mulțumită doctorului Benglas. Muscalul avusese o boală stranie, care înainta curios, de la tălpi, atrofiindu-i încetul cu încetul picioarele până la brâu, de ajunsese omul să se ridice de pe cearșaf doar dacă trăgea de niște frânghii legate strâns la capul patului. Rugăciunile nu-l ajutaseră
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
crâșma lui Gică Grăbitul și s-a îmbătat pulbere. De bucurie, seara, a luat după el acasă un țambalagiu, de care se mai și sprijinea. A făcut-o lată, spre disperarea rusnacilor de pe Făinari, Birjari, Precupeții Vechi, Smeului și Câmpului - "muscali cu cauciuc", cum le zice Caragiale, din pricina gumilasticului montat pe roțile trăsurilor, ca să nu zdrăngăne pe macadam. O vreme s-a mai potolit, bând cu măsură și mai atent la marțafoaiele cărate la hogeac. Paza bună trece primejdia grea. Drept
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
nicio vină. Până una-alta, se-apucă să-i desfacă bumbii, ușurel-ușurel, grijuliu să n-o trezească. Pentru o clipă, se mulțumi să-i strângă rochia sub bărbie, ca un fular. Odată cu ea se strânse însă și combinezonul, spre mirarea muscalului care acum observă că, la înghesuială, cucoana nu rătăcise doar un pantof, ci și podoaba de chilot, plecat în lume fără să se-ntoarcă. Oare să nu poarte vara? Mâniat de ce-l poate aștepta a doua zi, îi trase rochia
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
vâslească agale, agale, cu grija de a nu tulbura somnul femeii. Fulgerat, căzu apoi cu capul în pernă, ca un pietroi aruncat la fundul mării. Se trezi într-o gălăgie infernală: - Dormi, lighioană, dormi, Cristoșii și sfeștania mă-tii de muscal. Ce caut eu goală în maghernița asta?... Pantofi să te faci, bolșevicule! (Fragment de roman)
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]