193 matches
-
de învățămînt. Odată însă s-a făcut de pomină cu aceste mici și nevinovate inspecții pseudo-didactice ale lui. A nimerit la clasa a VIl-a reală, tocmai la o teză de Matematici. A deschis ușa încet și... deodată a încremenit, mustăcind uimit și enervat. S-a uitat sever la profesor, acesta stătea pe catedră liniștit și privea pe deasupra băncilor. A mai privit încă o dată la elevii care, imperturbabili, își vedeau de lucrare înainte: deschideau niște cărți ce le aveau pe masă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fel de extaz. Am gustat și eu...cu grijă...La cât mă pricep, mi-am zis în gând: „Aista-i un vin vechi din cea mai strașnică pivniță domnească”. În timp ce eu mă luptam cu acest gând, bătrânul m-a întrebat, mustăcind a râde: Ei! Ai ghicit despre ce este vorba? Apoi pentru mine nepriceputul îi greu să spun ce fel de vin îi aista. Au greșit ei și cei pricepuți, fiule. Așa că nu fi necăjit. Îi vorba de un vin vechi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
poartă coșurile din nuiele pline-ochi strigând din rărunchi: „Hai la barabuli, curechi și chipăruși! Altul îi răspunde în șagă: „O ridicî și-o suflicî pintri vini șî mai rar...arde-o gras!” Bătrânul se uită la mine vulpește și parcă mustăcește a râde. În cele din urmă, mă întreabă: Priceput-ai ce strigă zarzavagiul aista? Nu am prea înțeles ce polojănii spune el acolo... El șăguiește, dar își strigă marfa pe care o are de vânzare...Adicătelea: o ridiche și o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mergem, ca vizită de răspuns, în ospeție la Cetatea furnicilor! glăsuiră chefliii amatori de pleașcă și de pomană, care visau totdeauna, lăsându-le gura apă, la butiile cu înmiresmate vinuri din hrubele adânci, unde se păstrau îmbătătoarele licori. Majoritatea greierilor mustăciră aprobator la ideea alcătuirii unei fastuoase delegații de stat, rânduită să-i reprezinte într-o vizită oficială, și, mișcându-și cu nonșalanță degetele pe corzile ghitarelor lustruite de îndelungă mânuire, acționară pe cea de a șaptea strună, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de vin. Îi mult, îi puțin? Asta n-o știu, părinte. „ La vinișorul ista mai adaugă și pe cel adus de enoriași la praznice sau cine mai știe la ce sărbători și lucrurile se dreg și mai mult...” Călugărul a mustăcit a râde și îndată m-a întrebat: „Ce moșmolești acolo?” Încerc să caut înțelesul cărții lui Constantin Nicolae Mavrocordat voievod, din 16 iunie 1734 (7242). „ Și ești pe calea cea bună?” Așa cred, părinte. „Ei, ce spune vodă?” Din cartea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
decență, ha-ha-ha... Îmi dau seama că e un adevărat comando în jurul mortului, cu santinele și avantposturi, c-un sistem complex de semnalizare. - ’trăiți! mi-aruncă Grigore. S-a dus și domn’ Pârvulescu, săracu’... - S-a... - Da’, clipește cu înțeles și mustăcind, s-a ținut tare până la sfârșit... - A, și tu ești la curent cu toată tărășenia... - Da, m-a rugat doamna, văduva cu acte, să sun pe mobil imediat dac-o văd pe realizatoarea aia. Să n-o las să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
În perete, la ceas, are limbi fosforescente - și m-a luat așa un gând, au curs fiorii pe șira spinării de m-am zgribulit și s-a Întors nevastă mea, săraca, și a vrut să mă-nvelească. Femeie iubitoare... Gicu mustăcește. Ce ne-am face fără ele? Da’ zi cu insomnia, Sandule, nu te opri, că povestești frumos. Ai și tu talentele tale... Bă, eu cred că adormisem la un moment dat, adică sunt sigur că adormisem, că de-aici mi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
-ți mai ajunge cearceaful? Nu ți-am zis să nu te mai Întinzi? Tu te tot Întinzi, vrei și aia, vrei și aia, e buget de austeritate, ce dracu`, trebuie să Îți spun și eu? Gicu soarbe din halbă și mustăcește: Sandule, a zis Boc că vor crește salariile În două mii unșpce, l-am văzut cu ochii mei din cap, era pe la un radio, nu contează unde, n-am reținut. Dacă a zis el, Înseamnă că știe, părea serios nevoie mare
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
militant. În obrăznicia mea nemăsurată, îi trânteam chestia cu: eu sunt plătită ca profesoară, nu ca activistă de partid. Trebuie să-i învăț carte pe copii, propagandă să-i învețe el și alți toași pozitivi, că, slavă Domnului, sunt destui. Mustăcea enervat foc, strângea din cutele de deasupra nasului, dar tăcea. În ianuarie ’90 a venit la mine acasă și m-a întrebat încetișor, aproape conspirativ: - Tov... Pardon! Doamna Miroiu, de unde ați știut că se termină? Pe cinstite, în felul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
uit la el. În cinstea ta. Nathaniel ridică paharul. Felicitări. — Mda, mersi. — Serios, Samantha. Așteaptă răbdător până când îmi ridic ochii din podea. Indiferent dacă se ating sau nu de ea, e o mare realizare. Vorbesc cât se poate de serios. Mustăcește amuzat. Îți aduci aminte când ai gătit ultima dată în bucătăria asta ? Fără să vreau, îmi scapă un surâs. — Apocalipsă de miel, vrei să spui. — Mazăre fină. N-o s-o uit niciodată. Ia o gură de pește, clătinând din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
m-apucă un râs isteric. E un dezastru. S-a zis cu momentul de romantism. — Îhm... mersi pentru seara asta extraordinară, spun, sforțându-mă să-mi păstrez seriozitatea. M-am simțit senzațional. — Și eu. Umbra îi face ochii aproape indigo ; mustăcește amuzat. Deci. Îi facem pe plac doamnei Geiger ? Sau o lăsăm frustrată la maxim ? Ridicăm amândoi privirea spre Trish, care încă mai e aplecată cu ochi lacomi peste fereastră. De parcă am fi într-un local cu striptease, și din clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ar vrea să se asigure că a auzit bine. Cu tot ? — Ăă... da ! Acum încep să devin ușor nervoasă. Oare cu ce am fost de acord ? — Chiar și cu cimpanzeii ? — Cu cimpanzeii ? Și în acel moment îmi dau seama că mustăcește. S-a prins. — N-ai ascultat un cuvânt din tot ce-a zis, așa-i ? spune foarte sec. — Nu mi-am dat seama că spui ceva important ! mă tângui, cu capul plecat. Trebuia să mă previi ! Nathaniel mă privește uluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vorbesc cu partenerul senior, spune Ketterman pe un ton care nu admite împotrivire. Cu directorul de la personal... cu cine e nevoie. Aranjăm noi situația. Nu trebuie decât să ne dai un număr de telefon. Își scoate BlackBerry-ul. Încep să mustăcesc. Mă abțin cu greu să nu izbucnesc într-un râs isteric. Nu există nici un director de personal, îi explic. Și nici un partener senior. Nu există un partener senior ? Ketterman pare impacient. Cum se poate să nu existe ? — N-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
instrument, ea extirpă componentele distruse, apoi scotoci prin cutia de scule, care-i atârna greu pe umeri, după elementele de înlocuire. Când să-l plaseze pe primul în locașul său, Parker stinse laserul cu care făcea reparațiile urgente. Examină sudura mustăcind, ― Nu-i rău deloc, dacă-mi dai voie. (Se uită la Ripley a cărei tunică se lipise de piele din cauza transpirației abundente). Hei, Ripley... vreau să știu... Ea nu-și luă ochii de la locul ei. Un al doilea modul operativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
vad, nu crâcnesc. Zeamă lungă ăla, Titi, răul ăla spurcat și slugă, numai ochi în cap, ochelarist, bine zice Gina, să vadă tot despre toți, să transmită ălora de-l țin în slujbă. Iar pisicuța, sfor sfor, bineînțeles, toarce și mustăcește, n-ar scoate un cuvânt, s-o mângâi pe blană și dedesubt, atâta așteaptă putoarea, de se alintă și se pitește și se încălzește, doar doar s-o îndura vreun motănaș. Cât despre dom’ profesor, ăsta-i diliu, odată le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nici orașele. Nici orașele?, întreba băiatul mirat. Păi, nu, mor și ele, orașele mor ca noi, oamenii. Visezi la oraș, vrei să cucerești orașul? Visez la Teatrul din oraș, orice artist cucerește orașul, vorbesc de un artist genial ca mine, mustăcea băiatul (glumea, dar timpul a arătat că a avut dreptate: a ajuns un artist genial, apropiat de artistul din Renaștere prin Teatru și Muzică, dar modern prin concepție și formă - preotul îl învățase că originalitate înseamnă formă, îi povestise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
companiei Panther Corporation și abia aștept să servesc această companie la maximul abilităților mele, dăruindu-mă sută la sută, În fiecare zi, chiar de azi. Aproape că Îmi vine să adaug „În vecii vecilor, amin.“ — Chiar așa ? Jack mă privește, mustăcind ușor. E... nemaipoment. Rămâne o clipă pe gânduri. Emma, poți să ții un secret ? — Da, spun ușor panicată. Despre ce e vorba ? Jack se apleacă spre mine și-mi șoptește: — Și eu mai trăgeam chiulul câteodată. — Poftim ? Mă holbez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se comportăm deloc așa. De obicei, Paul urlă la mine de șase ori pe zi, iar Nick și Artemis se urăsc de moarte și n-ai să ne vezi că stăm și discutăm literatură. Ne-am prefăcut cu toții. — Ești incredibilă. Mustăcește vizibil. Și la administrativ era o atmosferă la fel de falsă. Faptul care mi-a stârnit suspiciunea a fost că doi angajați s-au ridicat din senin și au Început să cânte imnul Panther Corporation. Nici măcar nu știam că avem așa ceva. — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu pași Împleticiți spre masa ei, iar Jack mă fixează Întrebător. — Vrei să-mi spui ceva ? — Da, zic. Femeia aia e mangă. În clipa În care Îi Întâlnesc privirea, nu-mi pot reprima un mic chicot, și Îl văd cum mustăcește. Deci ce facem, ne așezăm ? Sau mai ai de salutat și alți vechi prieteni ? Mă uit Împrejur cu mare atenție. Nu, cam ăștia ar fi. Dacă zici tu. Te rog, nu te grăbi. Ești sigură că domnul acela În vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
alesele noastre foruri legiuitoare vor stabili prin lege că aerul curat se va vinde la pungă, sterilizat și cu ștampilă de valabilitate. Parcă văd cum un cunoscut de-al meu, bine uns portocaliu, deși nu lasă să se vadă asta, mustăcește iar împotriva mea, mormăind în barbă: „uite dom’le, că iar se ia de cei geniali, democrați și curați, iar pe comuniști îi lasă în pace”. „Comuniștii” pentru dromaderul acesta, de altfel școlit pe la facultăți, sunt toți cei care nu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
nu vreți să răspundeți, o voi face eu, pentru dumneavoastră. Nu! Nici nu putea fi altfel! Și, știți de ce? Tocmai pentru faptul că individul uman se naște cu un caracter bun, se grăbi Toma să răspundă, văzând că Simion Pop mustăcește supărat, care nu îl lasă să comită o asemenea faptă. Nu vă grăbiți să mă contraziceți, pentru că argumentez imediat. Majoritatea crimelor prin înjunghiere se produc pe la spate. Ucigașul nu își poate privi victima în ochi. În războaie, este mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ai omorât pe cineva. ― Nu-i adevărat! am ripostat eu, lăsând sămi scape un mic chicot. ― Ba da! L-am Înghiontit ușor. ― Ba nu! ― Bine, cedă el. Tu câștigi. ― Așa mai merge, am râs eu. David veni la masa noastră mustăcind. ― Aș putea să vă iau comanda? Își Îndreptă privirea spre mine. Asta dacă aveți portofelul. M-am strâmbat la Damian care râdea Înfundat. ― Bună David. Și da, am portofelul. ― Minunat, spuse el ironic. Ce ai dori? ― Un capucino, te rog
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
el. ― N-ar fi trebuit...am murmurat, dar vocea Îmi era la fel de slabă ca și determinarea de al Îndepărta. Damian Îmi atinse obrazul cu două degete. Eram În pericol de a uita cum mă cheamă. ― Îmi pare rău, spuse el mustăcind. Îmi pare foarte, foarte rău. Și apoi mă sărută din nou, preț de numai o clipă. ― Ești un mincinos. ― Da, sunt, fu el de acord. ― Trebuie să plec, am spus eu. Sună-mă! Mi-am tras mâna dintr-a lui
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
animalului. Strângând pietricelele în buzunarele pantalonilor, aștepta încruntat muștruluiala de care nu credea că a scăpat. După ce și-a frecat mâinile și s a uitat lung după Bătrâna, până a dispărut în curtea cu acareturi, bunicul s-a răsucit încet, mustăcind, l-a fixat oarecum distrat, cu gândul la altceva și l-a întrebat: A fost cuminte Bătrâna, nepoate? Da, bunicule! N-am pomenit un cal mai cuminte ca ea... Am dus-o de căpăstru cum ai zis matale. Cred că
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ca mine. Unii arătau ca niște școlari. Și pot să spun că marșul mi s-a părut greu, cu picioarele mele scurte, dar cu mustața n-am avut probleme, mi-a crescut În mai puțin de-o săptămână. I-am mustăcit pe toți! hohotește el. — N-ai picioarele așa de scurte, Burgess, se scapă Minnie, apoi roșește violent. El o privește curios. — Mda, În tranșee ai și avantaje dacă ești scund, spune el. Ai mai puține șanse să ți se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]